Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Traim in Romania!
Sa-i zic merci vatmanului ca a pus frana... e penibil.
ce pretentii sa ai de la unul care cand pierde de vina sunt arbitrul..pozitia astrelor sau Rat..numai el nu
eh..nici chiar asa..dar chiar s-asa e o legatura intre ele
UNIREA PRINCIPATELOR - 24 IANUARIE/5 FEBRUARIE 1859 - ZIUA UNIRII
In 24 ianuarie (5 februarie pe stil vechi) poporul roman sarbatoreste in fiecare an Unirea Principatelor.
La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este votat, unanim, Domn al Moldovei si Domn al Tarii Romanesti, de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti.
"V-am zis ca ea va fi precum Romania o va dori si o va simti", spunea Alexandru Ioan Cuza.
FILE DIN ISTORIA UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE:
Unirea cea mult asteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Campia Turdei, se infaptuise.
Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care - desi a fost inabusita - a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul Rusiei Tariste.
In cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a permis ca prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane sa treaca sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor.
Dupa anul 1853 pasoptistii moldoveni si munteni, reintorsi masiv in tara, au organizat o formatiune politica numita "Partida Nationala" si au format Comitete ale Unirii.
Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand - pentru prima oara - au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta.
Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire.
Dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza - "om nou la legi noi", dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. In Tara Romaneasca Adunarea Electiva - intr-o sedinta secreta datorata agitatiei vremurilor- deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza - propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.
Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.
El Pais, acasă la "unicul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni din Al Doilea Război Mondial"
de Mihai Mateaş in data de 26 Decembrie, 2011 - 13:38
Regele Mihai, la întâlnirea cu Hitler Foto: El Pais
Cotidianul spaniol l-a vizitat în Elveţia pe regele Mihai al României, care le-a povestit jurnaliştilor madrileni cum şi-i aminteşte pe Hitler şi pe Mussolini.
"Miguel I, ultimul rege al României, este unicul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni din Al Doilea Război Mondial. Popularitatea sa actuală a dat din nou strălucire monarhiei la Bucureşti, unde s-a răspândit zvonul că ar putea fi restaurată, deşi în persoana prinţului Charles al Angliei. Ne primeşte în casa sa din Geneva, unde îşi aminteşte, la 90 de ani, scurta sa domnie şi lungul său exil", scrie El Pais în debutul reportajului realizat acasă la Regele Mihai, în Elveţia.
"Nu există steag, nici stemă naţională, care să distingă această discretă vilă de celelalte case care o înconjoară. Dar între pereţii săi albi trăieşte o relicvă a trecutului, ultimul rege al României. Singurul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni activi în Al Doilea Război Mondial. Unicul caz de monarh asociat cu puterile Axei, mai întâi, şi cu Aliaţii, mai apoi, care mai trăieşte pentru a putea s-o povestească. Martor, puţin cunoscut, dar excepţional, al uneia din perioadele cele mai tragice ale istoriei recente europene", continuă articolul din cotidianul spaniol.
Regele care a schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial
"Fostul rege trăieşte în Aubonne, un sătuc de lângă lacul Leman, la jumătate de oră de Geneva. Dar abia trecuţi pragul casei sale, se simte aroma de România care se desprinde din prăjiturile pregătite de bucătăreasa majestăţii sale. Miguel Hohenzollern-Sigmaringen, regele Mihai I al românilor, se prezintă în holul casei, înalt şi fragil, îmbrăcat cu pantaloni închişi la culoare şi o jachetă în carouri, asortată cu cravata. Privirea-i albastră, încă alertă, în ciuda faptului că a împlinit 90 de ani pe 25 octombrie.
Regele Mihai I a abdicat pe 30 decembrie 1947. România s-a transformat în aceeaşi noapte într-o republică socialistă, guvernată de un partid comunist aflat la ordinele Moscovei. După doar câteva zile, tânărul monarh abandona ţara, însoţit de mama sa, regina Elena, un pumn de servitori, patru vagoane regale şi foarte puţin în plus.
Scurta sa domnie (la 5 ani, ca regent, între 1927 şi 1930, iar apoi la 18 ani, între 1940 şi 1947) este un caz singular în istorie. A fost regele-marionetă a dictatorului Ion Antonescu, asociat al Germaniei naziste şi, ca atare, al lui Hitler şi Mussolini. Dar a dat o lovitură de stat în august 1944 şi s-a situat de partea Aliaţilor, ceea ce i-a adus decoraţii şi elogii necontenite, dar nu a putut evita drama ca România să rămână sub sfera de influenţă a lui Stalin.
A luat masa cu Hitler şi Mussolini. "Fuhrerul era rece şi arogant"
În faţa indiferenţei aliate, regele care l-a abandonat pe Hitler pentru a se situa "de partea democraţiei şi a libertăţii" s-a trezit în ianuarie 1948 în exil. Pe tărâmul nimănui, abandonat, la mila intemperiilor istoriei. Fostul monarh a uitat multe lucruri, dar altele îi sunt gravate cu sânge şi foc în memoria-i. Nu îşi aminteşte multe detalii de la prima sa întâlnire cu Hitler, din 1938, când era încă principe moştenitor, nici întâlnire din 1940, când era proaspăt încoronat, de la care există mărturii grafice.
"Îmi amintesc o cină cu Hitler, dar era în 1941, la Berlin. Eu nu vorbeam germană, dar mama mea da, aşa că ea era cea care ducea greul conversaţiei", povesteşte Mihai de România într-o engleză perfectă, dar practic abia şoptită. Mama sa, prinţesa Elena a Greciei, mătuşa reginei Sofia a Spaniei, era un personaj impresionant. Tatăl său, Carol II, un Hohenzollern, a fost un exemplu puţin edificator de rege corupt. Mihai de România a renunţat deja la numele de familie german, romanizând dinastia.
Deşi avea abia 20 de ani când a luat masa cu Hitler, fostul rege îşi reaminteşte esenţialul. Spune că Fuhrerul nu i-a făcut cine ştie ce impresie. "Dacă impresiona prin ceva, era în rău", spune el. "Nici nu mi s-a părut că are cine ştie ce talent de orator. Era dificil de abordat pentru că obişnuia să privească persoanele fix în ochi. Deja, la acel moment, faima naziştilor lăsa mult de dorit, iar lucrurile aveau să se înrăutăţească. Nu îmi amintesc ce am mâncat. Dar Hitler nu purta uniformă. Avea pantalonii săi obişnuiţi, negri, şi o jachetă kaki. Erau patru persoane cu el. Era rece şi arogant".
Ţipa încontinuu şi era dificil să porţi o conversaţie în germană cu el, pentru că Fuhrerul monopoliza discuţia. În acea vizită, regele şi mama sa erau însoţiţi de un aghiotant, numit Jacques Vergotti, care a lăsat posterităţii nişte memorii mecanografiate, culese de Ivor Porter, biograful regelui, ale unor detalii interesante. Vergotti îşi amintea că a văzut-o pe mama monarhului, regina Elena, purtând o orhidee, obsesia lui Hitler, care i-a dăruit şi o sticluţă de Pervitin, nişte pastile antidepresive, fără de cale nu putea trăi.
Întrebat de jurnaliştii spanioli despre motivul acelei vizite, Mihai de România susţine că "întâlnirea s-a produs într-un mod ciudat. Mama mea trebuia să meargă la Florenţa, pentru a rezolva nişte chestiuni personale. Dar Antonescu i-a spus că, dacă tot merge în Italia, ar putea să meargă să-i vadă şi pe Hitler şi Mussolini. Adevărul este că nu înţeleg nici azi sensul acelei vizite. Ştiu doar că am ajuns la Berlin".
De acolo, au plecat în Italia. Amintirile despre Mussolini sunt ceva mai bune. "Diferenţele între el şi Hitler erau enorme. Evident, în primul rând eu vorbeam italiană, iar asta mereu te apropie. Mussolini era mai dschis, o persoană mai caldă, cum sunt italienii. Îmi amintesc că mama mea l-a întrebat cum reuşesc să trăiască italienii când ţara era supusă tuturor acelor restricţii. Răspunsul său a fost: Păi, strângând puţin cureaua!".
"Nu pot să-l iert vreodată pe Churchill, care ne-a aruncat în mâinile ruşilor"
Nici Hitler, nici Mussolini nu şi-au imaginat niciodată că acel tânăr şi neexperimentat monarh va fi capabil să schimbe cursul celui De-al Doilea Război Mondial cu o lovitură de Stat. Sau cel puţin să scurteze cu şase luni acel carnagiu. "Oficial, ceea ce am făcut a fost să scot România din război, cu speranţa de a evita o vărsare de sânge. Deşi ştiam că nemţii nu vor accepta niciodată asta. De altfel, nici nu au făcut-o, în aceeaşi zi ne-au bombardat", îşi reaminteşte fostul rege.
Dar în lungii ani de exil, pe Mihai l-a apăsat mereu ceea ce în fond consideră o trădare a Occidentului şi, în special, a liderului britanic Winston Churchill. "România şi toate ţările aflate la est de Germania au fost abandonate, la Yalta", spune el, reamintindu-şi de conferinţa din februarie 1945, la care Stalin, Roosevelt şi Churchill au stabilit reîmpărţirea Europei. "Bineînţeles că înţeleg de ce Churchill a crezut că era singura strategie posibilă, sau cel puţin din perspectiva britanică. Dar nu pot să-l iert, nici să i-o accept". Regele nu uită că oamenii de rând au fost cei care au plătit consecinţele. "Aceleaşi popoare pentru care au intrat Aliaţii în război", adaugă el. "Şi deşi nu a existat opoziţie din partea niciunui alt lider prezent la Yalta la împărţirea continentului, a fost Churchill cel care a considerat-o o soluţie naturală şi perfect acceptabilă".
"Mihai de România întrerupe povestea pentru a-l mângâia pe Bianco, unul din câinii săi, care s-a strecurat în salon. Constanţa Iorga, secretara generală a Casei Majestăţii Sale, prezentă la interviu, îl alungă cu delicateţe. Iorga îl tratează cu devotament de fiică pe "Majestatea Sa". "Este în continuare regele nostru. Dacă a abdicat, a abdicat pentru că l-au forţat", subliniează ea".
Acuzat de comunişti că a fugit cu averi uriaşe din România. "Am luat cu noi doar bunurile personale"
Încăperea principală a casei, cu tavan de lemn vopsit în alb, este decorată cu portrete ale strămoşilor, unele semnate de pictorul maghiar Philip de Laszlo, precum cel care îl reprezintă pe principele Mihai în 1936, un frumos adolescent, care sprijină o puşcă în mâna dreaptă. "Şi eu de fapt sunt stângaci. Erau nevoiţi să-mi facă puşti speciale. Dar în tablou este corectat acest detaliu", povesteşte fostul rege. Să fii stângaci era un lucru prost văzut. Pe peretele opus, o fereastră amplă dă spre o terasă înspre grădină. Un bărbat cu vestă reflectorizantă munceşte la straturile de flori. "Acolo este Mont Blanc, dar cu ceaţa asta nu se vede", spune Mihai, arătând spre un punct undeva în dreapta.
Exilul, faptul că a fost nevoit să devină un cetăţean oarecare, după ce a trăit în palate, înconjurat de atenţie şi onoruri, trebuie să fi fost o experienţă dificilă. "Am plecat doar cu bunurile noastre personale", precizează fostul rege, acuzat ulterior de Guvernul comunist că a plecat din ţară încărcat cu aur şi bijuterii. Potrivit biografiei autorizate scrise de Ivor Porter, regina Elena a scos din ţară, iniţial, două tablouri trimise într-un seif din Zurich. Iar un aghiotant al monarhului a scos 300.000 de franci elveţieni şi francezi şi 50 de lire înaintea unei călătorii la Londra, în noiembrie 1947, pentru a asista la nunta prinţesei Isabel a Angliei cu Phillip de Edinbourgh, ambii veri primari ai lui Mihai. Această rudenie şi pasiunea moştenitorului britanic, Charles de Wales, pentru România au dat apă la moară unor zvonuri incredibile despre o posibilă încoronare a lui Charles ca rege, Carol al III-lea, al românilor.
Dar în noiembrie 1947, panorama era alta. Toată Europa de Est se afla sub sfera de influenţă a lui Stalin, iar Mihai I de România avea zilele numărate. O lună după nunta din Anglia, unde a cunoscut-o pe Ana de Bourbon Parma, cu care s-a căsătorit în anul următor, regele român era un exilat, obligat să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii.
Şi-a câştigat existenţa ca pilot, fermier sau broker
Mihai învăţase să piloteze avioane, iar această experienţă i-a folosit pentru a supravieţui în civilie. Mai întâi a petrecut un timp în Anglia, decis, împreună cu soţia sa, să trăiască dintr-o fermă avicolă. Ulterior, graţie unei oferte din partea companiei aeriene Lear, s-a stabilit definitiv în Elveţia. Între timp, au sosit pe lume, una după alta, cele cinci fiice ale cuplului. Când Lear şi-a închis birourile, fostul rege a acceptat pentru o vreme un job de broker pentru o firmă americană. "Dar nu mi-a plăcut. Urăsc să stau îngropat în hârţoage", spune el.
"Majestatea sa are un har special, o abilitate deosebită cu tehnologia şi mecanica", intervine secretara sa devotată. Fostul rege şi-a dedicat parte din timpul liber recondiţionării unui Jeep vechi, pe care armata americană l-a trimis în Rusia şi care a ajuns în mâinile sale într-un mod rocambolesc. Se spune că i-a aparţinut însuşi generalului Patton. Fostul monarh l-a recondiţionat şi îl păstrează în garaj.
Viaţa sa de om obişnuit a fost una modestă, din perspectiva unei alteţe regale. Deşi nu mai avea posibilităţile financiare de odinioară, fostul rege le-a asigurat fetelor o educaţie aleasă, în care nu au dus lipsă de nimic, nici de o "nanny", nici de internat. Cu toate acestea, Majestatea Sa, regina, mergea adesea să le ia de la şcoală.
Vila din Elveţia a primit-o "împrumut". Nu specifică, însă, de la cine
Casa de pe malul lacului Leman, unde are loc interviul, nu-i aparţine nici ea. "Este un împrumut", spune Mihai, fără să spună mai multe. Fostul rege nu şi-a recuperat decât în 1997 naţionalitatea pe care i-au "confiscat-o" comuniştii. Dar în 2000, o lege care acordă un nou statut foştilor şefi de stat i-a permis să-şi recupereze tot patrimoniul din România şi să dispună de palatul Elisabeta. Chiar şi aşa, continuă să trăiască în Elveţia, "pentru a evita problemele", spune Iorga, deşi o parte din an şi-o petrece în ţara sa. Din România sosesc delegaţii şi emisari încontinuu. Patriarhul român în persoană i-a ţinut slujba de Crăciun, înainte de Mihai de România să se întoarcă, de Sărbători, în patria natală.
La apusul vieţii, Majestatea Sa, Regele Mihai al României pare să se bucure de o nouă notorietate. Pe 25 octombrie, la aniversarea a 90 de ani de viaţă, a fost sărbătorit cu onoruri în ţara sa. Cu vocea sa abia perceptibilă, a ţinut primul său discurs în Parlament, după 64 de ani de exil, graţie invitaţiei Partidului Democrat Liberal (PD-L). "A fost o acţiune educativă", rememorează Theodor Paleologu, tânăr istoric, ambasador, fost ministru al Culturii din România şi deputat din acelaşi partid, care a fost prezent la eveniment. A fost prezentă şi regina Sofia a Spaniei, verişoară primară a lui Mihai. "Relaţiile cu familia regală spaniolă sunt foarte bune. Deşi ne vedem rar", spune fostul rege. "Ne apropie nu doar relaţiile de rudenie, ci şi destinul istoric. Şi Regina Sofia ştie ce este exilul. Ea şi Regele Juan Carlos şi-au dedicat vieţile sprijinirii instituţiilor democratice din ţara lor, la fel cum am făcut noi în a noastră".
"Monarhia ar putea să nu mai revină niciodată în România. Nu întotdeauna istoria se repetă"
Mihai a fost prezent şi la nunta principelui Felipe cu Letizia Ortiz, în aprilie 2004. Ce părere are despre aceste nunţi regale cu femei din clasa medie? "Adevărul este că sunt fete foarte bine educate, cu studii, dar nu toate sunt pregătire pentru misiunea ce le aşteaptă. Unele reuşesc să se adapteze, ulterior. Altele, nu", răspunde Mihai.
"Mihai I este conştient că monarhia ar putea foarte bine să nu mai revină vreodată în România. În ciuda ajutorului indirect al preşedintelui român, Traian Băsescu, care a contribuit la creşterea popularităţii fostului rege, atunci când l-a acuzat că a tradat ţara, oferind-o comuniştilor. "Acuzaţia nu are niciun fundament", explică istoricul Horia Barna. "Regele a fost obligat să abdice. Nu avea altă soluţie decât să plece". Cu toate acestea, posibilităţile ca vechiul regim să revină sunt foarte mici. Nu întotdeauna istoria nu se repetă", se încheie reportajul din El Pais.
sursa :
http://www.elpais.com/articulo/Revista/sabado/Comi/Hitler/era/estirado/frio/Mussolini/parecia/humano/elpepirsa/20111224elpepirsa_1/Tes
de Mihai Mateaş in data de 26 Decembrie, 2011 - 13:38
Regele Mihai, la întâlnirea cu Hitler Foto: El Pais
Cotidianul spaniol l-a vizitat în Elveţia pe regele Mihai al României, care le-a povestit jurnaliştilor madrileni cum şi-i aminteşte pe Hitler şi pe Mussolini.
"Miguel I, ultimul rege al României, este unicul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni din Al Doilea Război Mondial. Popularitatea sa actuală a dat din nou strălucire monarhiei la Bucureşti, unde s-a răspândit zvonul că ar putea fi restaurată, deşi în persoana prinţului Charles al Angliei. Ne primeşte în casa sa din Geneva, unde îşi aminteşte, la 90 de ani, scurta sa domnie şi lungul său exil", scrie El Pais în debutul reportajului realizat acasă la Regele Mihai, în Elveţia.
"Nu există steag, nici stemă naţională, care să distingă această discretă vilă de celelalte case care o înconjoară. Dar între pereţii săi albi trăieşte o relicvă a trecutului, ultimul rege al României. Singurul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni activi în Al Doilea Război Mondial. Unicul caz de monarh asociat cu puterile Axei, mai întâi, şi cu Aliaţii, mai apoi, care mai trăieşte pentru a putea s-o povestească. Martor, puţin cunoscut, dar excepţional, al uneia din perioadele cele mai tragice ale istoriei recente europene", continuă articolul din cotidianul spaniol.
Regele care a schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial
"Fostul rege trăieşte în Aubonne, un sătuc de lângă lacul Leman, la jumătate de oră de Geneva. Dar abia trecuţi pragul casei sale, se simte aroma de România care se desprinde din prăjiturile pregătite de bucătăreasa majestăţii sale. Miguel Hohenzollern-Sigmaringen, regele Mihai I al românilor, se prezintă în holul casei, înalt şi fragil, îmbrăcat cu pantaloni închişi la culoare şi o jachetă în carouri, asortată cu cravata. Privirea-i albastră, încă alertă, în ciuda faptului că a împlinit 90 de ani pe 25 octombrie.
Regele Mihai I a abdicat pe 30 decembrie 1947. România s-a transformat în aceeaşi noapte într-o republică socialistă, guvernată de un partid comunist aflat la ordinele Moscovei. După doar câteva zile, tânărul monarh abandona ţara, însoţit de mama sa, regina Elena, un pumn de servitori, patru vagoane regale şi foarte puţin în plus.
Scurta sa domnie (la 5 ani, ca regent, între 1927 şi 1930, iar apoi la 18 ani, între 1940 şi 1947) este un caz singular în istorie. A fost regele-marionetă a dictatorului Ion Antonescu, asociat al Germaniei naziste şi, ca atare, al lui Hitler şi Mussolini. Dar a dat o lovitură de stat în august 1944 şi s-a situat de partea Aliaţilor, ceea ce i-a adus decoraţii şi elogii necontenite, dar nu a putut evita drama ca România să rămână sub sfera de influenţă a lui Stalin.
A luat masa cu Hitler şi Mussolini. "Fuhrerul era rece şi arogant"
În faţa indiferenţei aliate, regele care l-a abandonat pe Hitler pentru a se situa "de partea democraţiei şi a libertăţii" s-a trezit în ianuarie 1948 în exil. Pe tărâmul nimănui, abandonat, la mila intemperiilor istoriei. Fostul monarh a uitat multe lucruri, dar altele îi sunt gravate cu sânge şi foc în memoria-i. Nu îşi aminteşte multe detalii de la prima sa întâlnire cu Hitler, din 1938, când era încă principe moştenitor, nici întâlnire din 1940, când era proaspăt încoronat, de la care există mărturii grafice.
"Îmi amintesc o cină cu Hitler, dar era în 1941, la Berlin. Eu nu vorbeam germană, dar mama mea da, aşa că ea era cea care ducea greul conversaţiei", povesteşte Mihai de România într-o engleză perfectă, dar practic abia şoptită. Mama sa, prinţesa Elena a Greciei, mătuşa reginei Sofia a Spaniei, era un personaj impresionant. Tatăl său, Carol II, un Hohenzollern, a fost un exemplu puţin edificator de rege corupt. Mihai de România a renunţat deja la numele de familie german, romanizând dinastia.
Deşi avea abia 20 de ani când a luat masa cu Hitler, fostul rege îşi reaminteşte esenţialul. Spune că Fuhrerul nu i-a făcut cine ştie ce impresie. "Dacă impresiona prin ceva, era în rău", spune el. "Nici nu mi s-a părut că are cine ştie ce talent de orator. Era dificil de abordat pentru că obişnuia să privească persoanele fix în ochi. Deja, la acel moment, faima naziştilor lăsa mult de dorit, iar lucrurile aveau să se înrăutăţească. Nu îmi amintesc ce am mâncat. Dar Hitler nu purta uniformă. Avea pantalonii săi obişnuiţi, negri, şi o jachetă kaki. Erau patru persoane cu el. Era rece şi arogant".
Ţipa încontinuu şi era dificil să porţi o conversaţie în germană cu el, pentru că Fuhrerul monopoliza discuţia. În acea vizită, regele şi mama sa erau însoţiţi de un aghiotant, numit Jacques Vergotti, care a lăsat posterităţii nişte memorii mecanografiate, culese de Ivor Porter, biograful regelui, ale unor detalii interesante. Vergotti îşi amintea că a văzut-o pe mama monarhului, regina Elena, purtând o orhidee, obsesia lui Hitler, care i-a dăruit şi o sticluţă de Pervitin, nişte pastile antidepresive, fără de cale nu putea trăi.
Întrebat de jurnaliştii spanioli despre motivul acelei vizite, Mihai de România susţine că "întâlnirea s-a produs într-un mod ciudat. Mama mea trebuia să meargă la Florenţa, pentru a rezolva nişte chestiuni personale. Dar Antonescu i-a spus că, dacă tot merge în Italia, ar putea să meargă să-i vadă şi pe Hitler şi Mussolini. Adevărul este că nu înţeleg nici azi sensul acelei vizite. Ştiu doar că am ajuns la Berlin".
De acolo, au plecat în Italia. Amintirile despre Mussolini sunt ceva mai bune. "Diferenţele între el şi Hitler erau enorme. Evident, în primul rând eu vorbeam italiană, iar asta mereu te apropie. Mussolini era mai dschis, o persoană mai caldă, cum sunt italienii. Îmi amintesc că mama mea l-a întrebat cum reuşesc să trăiască italienii când ţara era supusă tuturor acelor restricţii. Răspunsul său a fost: Păi, strângând puţin cureaua!".
"Nu pot să-l iert vreodată pe Churchill, care ne-a aruncat în mâinile ruşilor"
Nici Hitler, nici Mussolini nu şi-au imaginat niciodată că acel tânăr şi neexperimentat monarh va fi capabil să schimbe cursul celui De-al Doilea Război Mondial cu o lovitură de Stat. Sau cel puţin să scurteze cu şase luni acel carnagiu. "Oficial, ceea ce am făcut a fost să scot România din război, cu speranţa de a evita o vărsare de sânge. Deşi ştiam că nemţii nu vor accepta niciodată asta. De altfel, nici nu au făcut-o, în aceeaşi zi ne-au bombardat", îşi reaminteşte fostul rege.
Dar în lungii ani de exil, pe Mihai l-a apăsat mereu ceea ce în fond consideră o trădare a Occidentului şi, în special, a liderului britanic Winston Churchill. "România şi toate ţările aflate la est de Germania au fost abandonate, la Yalta", spune el, reamintindu-şi de conferinţa din februarie 1945, la care Stalin, Roosevelt şi Churchill au stabilit reîmpărţirea Europei. "Bineînţeles că înţeleg de ce Churchill a crezut că era singura strategie posibilă, sau cel puţin din perspectiva britanică. Dar nu pot să-l iert, nici să i-o accept". Regele nu uită că oamenii de rând au fost cei care au plătit consecinţele. "Aceleaşi popoare pentru care au intrat Aliaţii în război", adaugă el. "Şi deşi nu a existat opoziţie din partea niciunui alt lider prezent la Yalta la împărţirea continentului, a fost Churchill cel care a considerat-o o soluţie naturală şi perfect acceptabilă".
"Mihai de România întrerupe povestea pentru a-l mângâia pe Bianco, unul din câinii săi, care s-a strecurat în salon. Constanţa Iorga, secretara generală a Casei Majestăţii Sale, prezentă la interviu, îl alungă cu delicateţe. Iorga îl tratează cu devotament de fiică pe "Majestatea Sa". "Este în continuare regele nostru. Dacă a abdicat, a abdicat pentru că l-au forţat", subliniează ea".
Acuzat de comunişti că a fugit cu averi uriaşe din România. "Am luat cu noi doar bunurile personale"
Încăperea principală a casei, cu tavan de lemn vopsit în alb, este decorată cu portrete ale strămoşilor, unele semnate de pictorul maghiar Philip de Laszlo, precum cel care îl reprezintă pe principele Mihai în 1936, un frumos adolescent, care sprijină o puşcă în mâna dreaptă. "Şi eu de fapt sunt stângaci. Erau nevoiţi să-mi facă puşti speciale. Dar în tablou este corectat acest detaliu", povesteşte fostul rege. Să fii stângaci era un lucru prost văzut. Pe peretele opus, o fereastră amplă dă spre o terasă înspre grădină. Un bărbat cu vestă reflectorizantă munceşte la straturile de flori. "Acolo este Mont Blanc, dar cu ceaţa asta nu se vede", spune Mihai, arătând spre un punct undeva în dreapta.
Exilul, faptul că a fost nevoit să devină un cetăţean oarecare, după ce a trăit în palate, înconjurat de atenţie şi onoruri, trebuie să fi fost o experienţă dificilă. "Am plecat doar cu bunurile noastre personale", precizează fostul rege, acuzat ulterior de Guvernul comunist că a plecat din ţară încărcat cu aur şi bijuterii. Potrivit biografiei autorizate scrise de Ivor Porter, regina Elena a scos din ţară, iniţial, două tablouri trimise într-un seif din Zurich. Iar un aghiotant al monarhului a scos 300.000 de franci elveţieni şi francezi şi 50 de lire înaintea unei călătorii la Londra, în noiembrie 1947, pentru a asista la nunta prinţesei Isabel a Angliei cu Phillip de Edinbourgh, ambii veri primari ai lui Mihai. Această rudenie şi pasiunea moştenitorului britanic, Charles de Wales, pentru România au dat apă la moară unor zvonuri incredibile despre o posibilă încoronare a lui Charles ca rege, Carol al III-lea, al românilor.
Dar în noiembrie 1947, panorama era alta. Toată Europa de Est se afla sub sfera de influenţă a lui Stalin, iar Mihai I de România avea zilele numărate. O lună după nunta din Anglia, unde a cunoscut-o pe Ana de Bourbon Parma, cu care s-a căsătorit în anul următor, regele român era un exilat, obligat să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii.
Şi-a câştigat existenţa ca pilot, fermier sau broker
Mihai învăţase să piloteze avioane, iar această experienţă i-a folosit pentru a supravieţui în civilie. Mai întâi a petrecut un timp în Anglia, decis, împreună cu soţia sa, să trăiască dintr-o fermă avicolă. Ulterior, graţie unei oferte din partea companiei aeriene Lear, s-a stabilit definitiv în Elveţia. Între timp, au sosit pe lume, una după alta, cele cinci fiice ale cuplului. Când Lear şi-a închis birourile, fostul rege a acceptat pentru o vreme un job de broker pentru o firmă americană. "Dar nu mi-a plăcut. Urăsc să stau îngropat în hârţoage", spune el.
"Majestatea sa are un har special, o abilitate deosebită cu tehnologia şi mecanica", intervine secretara sa devotată. Fostul rege şi-a dedicat parte din timpul liber recondiţionării unui Jeep vechi, pe care armata americană l-a trimis în Rusia şi care a ajuns în mâinile sale într-un mod rocambolesc. Se spune că i-a aparţinut însuşi generalului Patton. Fostul monarh l-a recondiţionat şi îl păstrează în garaj.
Viaţa sa de om obişnuit a fost una modestă, din perspectiva unei alteţe regale. Deşi nu mai avea posibilităţile financiare de odinioară, fostul rege le-a asigurat fetelor o educaţie aleasă, în care nu au dus lipsă de nimic, nici de o "nanny", nici de internat. Cu toate acestea, Majestatea Sa, regina, mergea adesea să le ia de la şcoală.
Vila din Elveţia a primit-o "împrumut". Nu specifică, însă, de la cine
Casa de pe malul lacului Leman, unde are loc interviul, nu-i aparţine nici ea. "Este un împrumut", spune Mihai, fără să spună mai multe. Fostul rege nu şi-a recuperat decât în 1997 naţionalitatea pe care i-au "confiscat-o" comuniştii. Dar în 2000, o lege care acordă un nou statut foştilor şefi de stat i-a permis să-şi recupereze tot patrimoniul din România şi să dispună de palatul Elisabeta. Chiar şi aşa, continuă să trăiască în Elveţia, "pentru a evita problemele", spune Iorga, deşi o parte din an şi-o petrece în ţara sa. Din România sosesc delegaţii şi emisari încontinuu. Patriarhul român în persoană i-a ţinut slujba de Crăciun, înainte de Mihai de România să se întoarcă, de Sărbători, în patria natală.
La apusul vieţii, Majestatea Sa, Regele Mihai al României pare să se bucure de o nouă notorietate. Pe 25 octombrie, la aniversarea a 90 de ani de viaţă, a fost sărbătorit cu onoruri în ţara sa. Cu vocea sa abia perceptibilă, a ţinut primul său discurs în Parlament, după 64 de ani de exil, graţie invitaţiei Partidului Democrat Liberal (PD-L). "A fost o acţiune educativă", rememorează Theodor Paleologu, tânăr istoric, ambasador, fost ministru al Culturii din România şi deputat din acelaşi partid, care a fost prezent la eveniment. A fost prezentă şi regina Sofia a Spaniei, verişoară primară a lui Mihai. "Relaţiile cu familia regală spaniolă sunt foarte bune. Deşi ne vedem rar", spune fostul rege. "Ne apropie nu doar relaţiile de rudenie, ci şi destinul istoric. Şi Regina Sofia ştie ce este exilul. Ea şi Regele Juan Carlos şi-au dedicat vieţile sprijinirii instituţiilor democratice din ţara lor, la fel cum am făcut noi în a noastră".
"Monarhia ar putea să nu mai revină niciodată în România. Nu întotdeauna istoria se repetă"
Mihai a fost prezent şi la nunta principelui Felipe cu Letizia Ortiz, în aprilie 2004. Ce părere are despre aceste nunţi regale cu femei din clasa medie? "Adevărul este că sunt fete foarte bine educate, cu studii, dar nu toate sunt pregătire pentru misiunea ce le aşteaptă. Unele reuşesc să se adapteze, ulterior. Altele, nu", răspunde Mihai.
"Mihai I este conştient că monarhia ar putea foarte bine să nu mai revină vreodată în România. În ciuda ajutorului indirect al preşedintelui român, Traian Băsescu, care a contribuit la creşterea popularităţii fostului rege, atunci când l-a acuzat că a tradat ţara, oferind-o comuniştilor. "Acuzaţia nu are niciun fundament", explică istoricul Horia Barna. "Regele a fost obligat să abdice. Nu avea altă soluţie decât să plece". Cu toate acestea, posibilităţile ca vechiul regim să revină sunt foarte mici. Nu întotdeauna istoria nu se repetă", se încheie reportajul din El Pais.
sursa :
http://www.elpais.com/articulo/Revista/sabado/Comi/Hitler/era/estirado/frio/Mussolini/parecia/humano/elpepirsa/20111224elpepirsa_1/Tes
In 23 august 1944, regele de carton Mihai I, il aresteaza pe maresalul Ion Antonescu, pe motiv ca acesta nu doreste sa incheie un armistitiu cu Rusia. In istorie acest act este considerat unul de eroism, in realitate este unul de lasitate si perversitate a clasei politice din acea vreme. Antonescu era in tratative avansate de a obtine un armistitiu favorabil din partea Rusiei, fapt ce deranja clasa politica a vremii. Camarila politica din jurul regelui Mihai I, considera ca daca, Antonescu semneaza armistiu cu rusii, nu vor mai putea vreodata sa-l inlature de la putere. Speriati ca tancurile rusesti ar putea intra in Bucuresti, clasa politica a plecat in solie la Moscova, predand pe tava tara in mana lui Stalin, si promitand capul lui Ion Antonescu. Prin armistitiu cu rusii Regele Mihai I, si clasa politica si-au salvat temporal fundul nu tara.
Intelectualii vopsesc arestarea lui Antonescu, si intoarcerea armelor a armatei romane, impotriva nemtilor un mare gest de curaj si dovada de eroism. As mentiona ca prin anuntul dat la radio in seara zilei de 23 august 1944, informand populatia ca a semnat un armistitiu cu Rusia, Regele Mihai I, a predat armata romana in mana rusilor. In urma anuntului facut la radio, in jur de 163 de mii de ofiteri si soldati romani, au plecat in mars fortat spre Siberia, fiind luati prizonieri de armata rusa. In realitate armistitiu a fost semnat in data de 12 septembrie 1944. Trebuie sa tinem cont ca dupa arestarea lui Antonescu si conform constitutiei din acea perioada, regele era comandantul suprem al armatei romane. Un soldat care dezerta in timpul razboiului, era spanzurat in acea perioada. Ce pedeapsa merita un comandant care pentru a-si salva pielea isi preda armata de buna voie si nesilit de nimeni, in mainile inamicului?!
La aceasta intrebare, intelectualii vor umbla cu cioara vopsita, sarind din gard in gard, lansand fel si fel de ipoteze in favoarea regelui. Conform documentelor din data de 23 august 1944, Regele Mihai I, este un tradator de tara. Nu o spun eu, o spun documentele. Conform constitutiei, regele era comandatul suprem al armatei, armistitiul a fost semnat in data de 12 septembrie. Dupa constitutie si datarea armistitiului, in data anuntului la radio, Romania era in razboi cu Rusia. Prin anuntul dat la radio regele se face responsabil de soarta a 163 de mii de suflete, luate prizoniere de armata rusa. As traduce momentul intoarcerii armelor, in momentul predarii armelor.
Abidicarea
Povestea celor 1000 de studenti arestati si amenintati cu moartea este frectie la picior de lemn. Studentii era prin puscarie de vreo 2 ani de zile. Se spune ca regele a semnat abdicarea, cu pistolul la cap, pus de Petru Groza, primul ministru al acelor vremuri. Ciudat este faptul cum un om cu pistolul la cap isi poate negocia averea, de care poate dispune dupa abdicare.
Potrivit unor documente de arhivă ale Ministerului britanic de Externe - Foreign Office - când Regele Mihai a părăsit România, valorile sale financiare se ridicau la 500.000 de franci elveţieni. Acestea se pare că ar fi fost primite de la guvernul comunist a lui Petru Groza, instalat după plecarea sa, conform unor transcrieri sovietice declasificate ale convorbirilor oficiale dintre Stalin şi prim-ministrul român, Petru Groza.
Prin deciziile luate, regele nostru drag, a dus-o bine primind renta viagera din partea guvernului roman, pana la instalarea lui Ceausescu si din partea URSS-ului, in Elvetia. El a dus-o bine da-l in masa dupa abdicare, dar peste poporul roman a venit potopul. Prin deciziile catastrofale luate de regele de carton, in Romania s-a instalat comunismul. Aproape 45 de ani de comunism oficial si alti 14 ani de comunism neoficial, cand oligarhia s-a urcat cu bocancii pe grumazul tarii.
Rasfoind manualele de istorie si ascultand marii intelectuali ai tarii, regele Mihai I, teoretic este un erou al patriei, practic dupa deciziile luate este un bufon catastrofal, etichetat de faptele sale un vanzator de tara. Daca nu-l aresta pe Antonescu si nu ar fi predat 163 de mii de haine militare, in mana rusilor poate altfel ar fi curs cerneala pe istoria acestei tari. Poate cele 163 de mii de suflete ar fi rezistat pana Antonescu reusea sa incheie un armistitiu favorabil Romaniei cu Rusia.
Intelectualii vopsesc arestarea lui Antonescu, si intoarcerea armelor a armatei romane, impotriva nemtilor un mare gest de curaj si dovada de eroism. As mentiona ca prin anuntul dat la radio in seara zilei de 23 august 1944, informand populatia ca a semnat un armistitiu cu Rusia, Regele Mihai I, a predat armata romana in mana rusilor. In urma anuntului facut la radio, in jur de 163 de mii de ofiteri si soldati romani, au plecat in mars fortat spre Siberia, fiind luati prizonieri de armata rusa. In realitate armistitiu a fost semnat in data de 12 septembrie 1944. Trebuie sa tinem cont ca dupa arestarea lui Antonescu si conform constitutiei din acea perioada, regele era comandantul suprem al armatei romane. Un soldat care dezerta in timpul razboiului, era spanzurat in acea perioada. Ce pedeapsa merita un comandant care pentru a-si salva pielea isi preda armata de buna voie si nesilit de nimeni, in mainile inamicului?!
La aceasta intrebare, intelectualii vor umbla cu cioara vopsita, sarind din gard in gard, lansand fel si fel de ipoteze in favoarea regelui. Conform documentelor din data de 23 august 1944, Regele Mihai I, este un tradator de tara. Nu o spun eu, o spun documentele. Conform constitutiei, regele era comandatul suprem al armatei, armistitiul a fost semnat in data de 12 septembrie. Dupa constitutie si datarea armistitiului, in data anuntului la radio, Romania era in razboi cu Rusia. Prin anuntul dat la radio regele se face responsabil de soarta a 163 de mii de suflete, luate prizoniere de armata rusa. As traduce momentul intoarcerii armelor, in momentul predarii armelor.
Abidicarea
Povestea celor 1000 de studenti arestati si amenintati cu moartea este frectie la picior de lemn. Studentii era prin puscarie de vreo 2 ani de zile. Se spune ca regele a semnat abdicarea, cu pistolul la cap, pus de Petru Groza, primul ministru al acelor vremuri. Ciudat este faptul cum un om cu pistolul la cap isi poate negocia averea, de care poate dispune dupa abdicare.
Potrivit unor documente de arhivă ale Ministerului britanic de Externe - Foreign Office - când Regele Mihai a părăsit România, valorile sale financiare se ridicau la 500.000 de franci elveţieni. Acestea se pare că ar fi fost primite de la guvernul comunist a lui Petru Groza, instalat după plecarea sa, conform unor transcrieri sovietice declasificate ale convorbirilor oficiale dintre Stalin şi prim-ministrul român, Petru Groza.
Prin deciziile luate, regele nostru drag, a dus-o bine primind renta viagera din partea guvernului roman, pana la instalarea lui Ceausescu si din partea URSS-ului, in Elvetia. El a dus-o bine da-l in masa dupa abdicare, dar peste poporul roman a venit potopul. Prin deciziile catastrofale luate de regele de carton, in Romania s-a instalat comunismul. Aproape 45 de ani de comunism oficial si alti 14 ani de comunism neoficial, cand oligarhia s-a urcat cu bocancii pe grumazul tarii.
Rasfoind manualele de istorie si ascultand marii intelectuali ai tarii, regele Mihai I, teoretic este un erou al patriei, practic dupa deciziile luate este un bufon catastrofal, etichetat de faptele sale un vanzator de tara. Daca nu-l aresta pe Antonescu si nu ar fi predat 163 de mii de haine militare, in mana rusilor poate altfel ar fi curs cerneala pe istoria acestei tari. Poate cele 163 de mii de suflete ar fi rezistat pana Antonescu reusea sa incheie un armistitiu favorabil Romaniei cu Rusia.
parca te dadeai mare anticomunist pana acum. acum citezi povestile comuniste?!?!?!?
Iar ne vom certa pe tema asta, fiecare crede ca detine adevarul suprem. Eu cred ca Mihai si Antonescu aveau un interes comun, insa Antonescu a vrut sa trateze cu rusii de pe o pozitie de forta din spatele armelor, iar Mihai s-a increzut orbeste in rudele din Marea Britanie. Probabil de asta si spunea in articolul precedent ca nu il va putea ierta niciodata pe Churchill. Granita dintre un politician slab si un tradator de tara e foarte subtire, insa ordinul de oprirea focului si semnarea propriu-zisa a armistitiului mult mai tarziu, a fost o greseala enorma. Personal, nu am inteles de ce l-a arestat si l-a oferit pe Antonescu rusilor, sa fi fost chiar atat de mari ambitiile proprii si a vrut neaparat sa-si elimine rivalul?
Chestia cu averea regelui, e discutabila, habar n-am. Dar pentru mine Mihai reprezinta multe lucruri, dar niciodata un erou.
Chestia cu averea regelui, e discutabila, habar n-am. Dar pentru mine Mihai reprezinta multe lucruri, dar niciodata un erou.
@Cristiano Bergodi ai dat copy paste la un text din manualul de istorie anii 50-89 ? :)))))
ce povesti comuniste vezi tu ma? antonescu a fost impuscat si declarat antisemit de stalin, mihaita decorat asta-i diferenta. antonescu a stiut ca va fi tradat dar nu a luat in seama acest fapt. mihai antonescu ia spus sa se fereascca de sanatescu, reactia maresalului a fost de genul : cine ma, prostul ala? prostul la arestat. voi monarhistii lasati-ma cu regele vostru de paie. asta a fost si este omul rusilor. apropo cercetati si veti afla ca bufonul nu mai face parte din dinastia regala