Subpage under development, new version coming soon!
Subject: F.C. ARGES
Etapa 9 / FC Argeş – FC Bihor 0-0
FC Argeş nu a reuşit să învingă astăzi pe FC Bihor, într-o partidă ce a contat pentru etapa a 9-a a Ligii a II-a. Niciuna dintre cele două formaţii nu şi-a creat ocazii importante de a marca, astfel că după cele 90 de minute tabela nu a fost schimbată.
Meciul a început cu 4 minute întârziere, din cauza unui câine intrat pe teren, ce a fost alergat apoi de unul dintre maseuri. În prima repriză am putut nota doar o ocazie, cea a lui Năstăsie, care nu a putut să marcheze din interiorul careului. În rest, cele două echipe au prestat un joc modest.
Cârstoiu a avut prima ocazie în repriza secundă, dar şutul său de la distanţă a fost respins, cu greu, de portarul Pogacsics. Au mai fost alte faze bune de a marca, dar imprecizia atacanţilor piteşteni a împiedicat marcarea unui gol. Croitoru a salvat un punct pentru FC Argeş, când a reuşit să blocheze şutul lui Mărkuş din poziţie favorabilă. În final, Alin Popa a şutat din alergare, dar mingea a ocolit poarta.
FC Argeş a terminat al treilea meci pe teren propriu fără victorie, şi nu a putut profita de înfrângerea surprinzătoare a Politehnicii Timişoara. Etapa următoare, piteştenii vor juca la Slatina, împotriva formaţiei ALRO.
FC Arges: Croitoru – C. Tudor, Walace, Botea (Negoita 46), Briceag – Cârstoiu, Răuţă, Năstăsie (cpt.), Manole (A. Popa 64) – Ivănică (Stanescu 90), R. Cârstea
Rezerve: Rusandu - Gherase, Fl. Stancu, Beuran
Antrenor: Viorel Dumitrescu
FC Argeş? O “istorie”!
Nu este nici o laudă, ci o realitate: dacă cineva ştie istoria FC Argeş din Piteşti, atunci eu aş putea să mă prenumăr printre aceştia. Ştiu – şi i-am cunoscut pe doi dintre ei – că sunt pasionaţi ai acestui sport care şi-au strâns o adevărată arhivă în legătură cu „echipa lui Dobrin”.
Din 1965 şi până astăzi, fotbalul a fost una dintre direcţiile profesionale ale carierei mele de ziarist. Am trăit, în calitate de cronicar sportiv, cea mai glorioasă etapă a istoriei clubului piteştean: de la acea epopee cu FC Toulouse, la marile întâlniri cu Real Madrid, Nottingham Forest, FC Valencia etc., la ultima prezenţă a alb-violeţilor într-o cupă europeană, când amărăciunea înfrângerii cu Celta Vigo a fost cumva atenuată de marea prietenie care se legase atunci între suporterii piteşteni şi cei spanioli. Ca un amănunt care susţine această afirmaţie, vreau să readuc în memorie un fapt excepţional. Aflând că la meci se află şi câţiva piteşteni, membri ai clubului suporterilor Celtei (cu un sediu plăcut, intim, civilizat) au oprit autobuzul în care eram şi ne-au obligat, chiar înaintea meciului, să trecem şi să-i onorăm cu vizita. Ce timpuri!
Vreau să spun că, faţă de cei câţiva care se bat azi cu pumnul în piept că „ţin cu FC Argeş” şi acaparează sticla televizorului, eu am documente ale dragostei şi grijii cu care am tratat, gazetăreşte, această echipă. Pe lângă cronicile şi articolele din ziare şi reviste, este şi cartea „FC Argeş Dacia – 45”, în care, împreună cu un împătimit al fotbalului argeşean, Constantin Anghel, restitui o parte a acestei istorii către suporteri.
Mă întristez când marea istorie a clubului – în care basorelief este şi va rămâne Nicolae Dobrin – se întregeşte cu o „ieşire din istorie”, pe care o trăim azi. Nu reiau aici ceea ce am scris de câteva ori: Cornel Penescu – PIC a avut, iniţial, un merit esenţial; apoi, printr-un management sportiv defectuos, a compromis tot ce se începuse bine la un moment dat.
Degeaba strigă vocalul Cătălin Barbu, instigând şi suporteri naivi: FC Argeş este club privat. Am auzit că în conştiinţa comunităţii a devenit „FC Penescu”… Sfidând organele locale, nu le poţi cere să investească la club! Becali nu cere bani de la M.Ap.N., nici Copos de la Ministerul Transporturilor.
Clubul trebuie să lupte să devină „al comunităţii”, nu comunitatea silită, prin imprecaţii la adresa primarului Pendiuc, să ia bani publici şi să-i aducă într-un club privat. Nu mă interesează azi de unde, totuşi, sunt miliardele pe care firmele falite ale lui Andrei Penescu (şi nu degeaba zic „et comp”) le bagă în fotbal. Nu privesc cu ochi răi posibilitatea ca FC Argeş să revină în Liga I. Mă îndoiesc însă de perspectivă. Mă îndoiesc când privesc la Barbu, când privesc la echipă (care nu e de Liga I), când observ că nu este un proiect viabil, care să atragă şi comunitatea.
Da, Gicu Dobrin s-ar răsuci în mormânt să vadă ce a ajuns istoria falnică a clubului, pe care, în mare parte, a ctitorit-o…
Traian Ulmeanu, Ziarul Argeşul
FC ARGEŞ - CEI DOI JUCĂTORI S-AU DESPĂRŢIT OFICIAL DE PITEŞTENI
Cotigă şi Panait au ales Viitorul
După un calvar de câteva luni, fundaşul George Cotigă şi mijlocaşul Andrei Panait au încheiat conturile cu FC Argeş. Cei doi jucători, care nu au mai intrat în vederile antrenorului Viorel Dumitrescu, după ce în vară au refuzat prelungirea contractelor cu gruparea alb-violetă, au fost cumpăraţi de Dani Coman.
Cotigă şi Panait au mari şanse de a evolua din iarnă la o grupare de Liga a II-a, care are pretenţii de promovare. Foştii alb-violeţi se află de câteva zile la Viitorul Constanţa, echipă patronată de Gheorghe Hagi, care îi doreşte în lot.
"Acum o lună, am încheiat definitiv conturile cu FC Argeş, după ce am fost cumpăraţi de Şcoala de Fotbal Dani Coman. În schimbul unei sume de bani, Dani Coman a reuşit să rezolve situaţia noastră. Noi mai aveam contract cu cei de la FC Argeş pe încă doi ani. Am făcut antrenamente cu Mihai Ianovschi şi am jucat şase etape la Divizia D, pentru a avea meciuri în picioare. La FC Argeş nu mai avea niciun rost să stăm, după ce am fost trecuţi pe linie moartă şi fuseserăm trimişi să ne pregătim cu juniorii.
Suntem bucuroşi că am scăpat de cei de la FC Argeş, pentru că viitorul nostru nu mai era acolo. Ne pare rău că nu am putut lucra cu Viorel Dumitrescu, care a ştiut să redreseze situaţia. Nu le port pică foştilor colegi, pentru că fiecare trebuie să-şi vadă de drumul lui în viaţă.
Cei de la Viitorul Constanţa ne doreau de mai mult timp, dar noi eram în urmă cu pregătirea fizică. Acum ne-am pus la punct şi sper să confirmăm aşteptările. La Viitorul Constanţa sunt condiţii pentru performanţă, dar şi presiunea este mai mare, pentru că au obiectiv promovarea. Este mult mai bine decât la FC Argeş, din toate punctele de vedere. Oamenii sunt serioşi. Îţi oferă tot ce le ceri, dar au şi pretenţii de la tine", a spus Cotigă.
Etapa 10 / ALRO SLatina – FC Argeş 1-0
FC Argeş a pierdut ieri, scor 0-1, în deplasarea de la Slatina, partidă ce a contat pentru etapa a 10-a a Ligii a II-a. Cu doar 3 puncte în ultimele 4 partide de campionat, piteştenii au coborât pe locul 5 în clasament, iar visele de promovare ale celor ce se cred conducători, respectiv antrenori, se dovedesc a fi doar vorbe spuse în vânt. Nu spunem asta doar pentru că nu s-au obţinut rezultate bune în ultima perioadă, ci mai mult din cauza jocului prestat. De exemplu, ieri am notat un singur şut pe poarta slătinenilor, echipă ce nu a învins până ieri nici o altă echipă pe teren propriu.
În prima repriză, cele două formaţii şi-au împărţit puţinele ocazii de gol. Astfel, în minutul 20, Sergiu Popescu trimite un şut de la distanţă, iar mingea a căzut pe bara transversală. În replică, Rover Cârstea a trimis din unghi spre poarta gazdelor, dar mingea a fost respinsă cu noroc de portarul Marinescu. La pauză, antrenorul Daniel Mogoşanu a făcut o mutare inspirată, schimbându-l pe Stoianof cu Adrian Dulcea. Acesta a avut cea mai mare ocazie de a marca, când Croitoru a scăpat mingea din braţe, dar apoi s-a revanşat, apărând şutul lui Dulcea. În minutul 70, Wallace a primit al doilea cartonaş galben, după un fault inutil la centrul terenului. După doar 5 minute, ALRO înscrie golul victoriei prin fundaşul stânga Ionuţ Stancu, după ce înainte Croitoru a respins şutul lui Dulcea din 6 metri. Nu s-a mai petrecut nimic notabil până la final, astfel că FC Argeş înregistrează prima înfrângere în deplasare în acest sezon.
Etapa următoare, FC Argeş va întâlni pe teren propriu formaţia FC Olt.
ALRO Slatina – FC Argeş 1-0 (0-0)
I. Stancu (76)
ALRO: Marinescu – Pasăre, Vişa, Grosu, I. Stancu – Sg. Popescu (46 Coman), Quist, M. Voicu, Ed. Stoica – D. Ene (74 Crăciun), Stoianof (59 Dulcea). Antrenor: Daniel Mogoşanu
FC ARGEŞ: Croitoru – C. Tudor, O. Ionescu, Wallace, Briceag – Răuţă, Cârstoiu, Năstăsie, Manole (68 M. Ion) – R. Cârstea (78 A. Popa), Ivănică (74 Negoiţă). Antrenor: Viorel Dumitrescu
Arbitri: Adrian Cojocaru (Galaţi) – Mircea Orbuleţ (Bucureşti) şi Ionuţ Babadac (Galaţi)
Cartonaşe galbene: Wallace
Cartonaş roşu: Wallace (min. 69)
Marţi, 25 octombrie, ai DVD-ul Dobrin. Numai cu Gazeta Sporturilor
Gazeta Sporturilor reface cuplul de aur din fotbalul românesc al anilor ’70, Dobrin – Dumitrache.
Mîine, 25 octombrie, cu o zi înainte de comemorarea a patru ani de la dispariţia marelui Nicolae Dobrin, ai la chioşcuri, împreună cu Gazeta, DVD-ul Dobrin, la preţul de 10,99 lei.
În aceeaşi zi, împreună cu Gazeta, primeşti cadou DVD-ul cu Dumitrache. Descoperă imagini de arhivă memorabile cu cei doi artişti ai fotbalului! Exclusiv cu Gazeta Sporturilor!
Gazeta Sporturilor reface cuplul de aur din fotbalul românesc al anilor ’70, Dobrin – Dumitrache.
Mîine, 25 octombrie, cu o zi înainte de comemorarea a patru ani de la dispariţia marelui Nicolae Dobrin, ai la chioşcuri, împreună cu Gazeta, DVD-ul Dobrin, la preţul de 10,99 lei.
În aceeaşi zi, împreună cu Gazeta, primeşti cadou DVD-ul cu Dumitrache. Descoperă imagini de arhivă memorabile cu cei doi artişti ai fotbalului! Exclusiv cu Gazeta Sporturilor!
astea nu sunt alea m-ai vechi? ca le am si pe alea cu dobrin si pe cele cu dumitrache?(de anul trecut parca) sau e cv nou?
Patru ani de la dispariţia "Prinţului din Trivale"! O poveste haioasă despre artistul Dobrin, la debutul ca antrenor: "Decât să ne alerge, mai bine ne trimitea la şpriţ"
Patru ani de la dispariţia "Prinţului din Trivale"! O poveste despre Dobrin, artistul care juca fotbalul din suflet: "Când atingea mingea, lumea înnebunea"
Astăzi se împlinesc 4 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Nicolae Dobrin, cel care a fost considerat de cei mai mulţi cel mai bun fotbalist român din toate timpurile.
Dacă poveşti precum cea despre celebrul meci cu Dinamo din 1979, în care Gâscanul i-a "furat" de sub nas titlul echipei din Ştefan cel Mare, sau cele despre faptul că nu a apucat să joace niciun meci la Mondialul din 1970 şi despre ratarea transferului la Real Madrid au fost descusute de mai multe ori, nici istorisirile aventurilor lui Dobrin de la echipele mai slabe pe la care a trecut în carieră nu sunt lipsite de farmec.
Una dintre acestea face referire la perioada când marele Gicu Dobrin a activat la formaţia CS Botoşani. Postura de antrenor-jucător pe care o avea "Prinţul din Trivale" la echipa moldavă le-a permis foştilor elevi să descopere şi o altă latură a lui Dobrin, cea de tehnician: "V-am spus că era un om modest, chiar dacă era marele Nicolae Dobrin. Vorbea de la egal la egal cu noi şi era un excelent pedagog. Îi plăceau antrenamentele scurte! Ne-a şi spus: «Băi, decât să vă alerg două ore, mai bine facem un antrenament de 45 de minute şi după aceea vă duceţi şi voi la un şpriţ!». Ştia cum să ne abordeze, dar uneori ne mai lua şi la mişto. Ţin minte că, odată, a venit în vestiar şi a întrebat: «Cine e obosit astăzi?». Au ridicat vreo şase sau şapte mâinile sus şi, când am ajuns pe teren, i-a pus să dea ture vreo două ore, cât timp noi, ceilalţi, am încins o miuţă".
"Intra la 3-0 pentru noi şi se făcea imediat 3-2"
Fragmentele poveştii lui Dobrin la Botoşani sunt completate de un alt fost coleg, Paul Cucu: "Lumea îl cerea pe teren la fiecare meci, iar când atingea mingea, parcă înnebuneau toţi", spune acesta cu zâmbetul pe buze. "Da, intra pe finalul partidelor, când aveam două-trei goluri în faţă, şi lua mingea şi făcea spectacol. Bine, de cele mai multe ori se făcea 3-2, că mai era încă un băiat în echipă, tehnicuţ aşa, şi pasau doar între ei. Pierdeau mingea şi adversarii ne dădeau gol. Dar lumea nu se putea supăra pe el!", adaugă Epure.
(edited)
Patru ani de la dispariţia "Prinţului din Trivale"! O poveste despre Dobrin, artistul care juca fotbalul din suflet: "Când atingea mingea, lumea înnebunea"
Astăzi se împlinesc 4 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Nicolae Dobrin, cel care a fost considerat de cei mai mulţi cel mai bun fotbalist român din toate timpurile.
Dacă poveşti precum cea despre celebrul meci cu Dinamo din 1979, în care Gâscanul i-a "furat" de sub nas titlul echipei din Ştefan cel Mare, sau cele despre faptul că nu a apucat să joace niciun meci la Mondialul din 1970 şi despre ratarea transferului la Real Madrid au fost descusute de mai multe ori, nici istorisirile aventurilor lui Dobrin de la echipele mai slabe pe la care a trecut în carieră nu sunt lipsite de farmec.
Una dintre acestea face referire la perioada când marele Gicu Dobrin a activat la formaţia CS Botoşani. Postura de antrenor-jucător pe care o avea "Prinţul din Trivale" la echipa moldavă le-a permis foştilor elevi să descopere şi o altă latură a lui Dobrin, cea de tehnician: "V-am spus că era un om modest, chiar dacă era marele Nicolae Dobrin. Vorbea de la egal la egal cu noi şi era un excelent pedagog. Îi plăceau antrenamentele scurte! Ne-a şi spus: «Băi, decât să vă alerg două ore, mai bine facem un antrenament de 45 de minute şi după aceea vă duceţi şi voi la un şpriţ!». Ştia cum să ne abordeze, dar uneori ne mai lua şi la mişto. Ţin minte că, odată, a venit în vestiar şi a întrebat: «Cine e obosit astăzi?». Au ridicat vreo şase sau şapte mâinile sus şi, când am ajuns pe teren, i-a pus să dea ture vreo două ore, cât timp noi, ceilalţi, am încins o miuţă".
"Intra la 3-0 pentru noi şi se făcea imediat 3-2"
Fragmentele poveştii lui Dobrin la Botoşani sunt completate de un alt fost coleg, Paul Cucu: "Lumea îl cerea pe teren la fiecare meci, iar când atingea mingea, parcă înnebuneau toţi", spune acesta cu zâmbetul pe buze. "Da, intra pe finalul partidelor, când aveam două-trei goluri în faţă, şi lua mingea şi făcea spectacol. Bine, de cele mai multe ori se făcea 3-2, că mai era încă un băiat în echipă, tehnicuţ aşa, şi pasau doar între ei. Pierdeau mingea şi adversarii ne dădeau gol. Dar lumea nu se putea supăra pe el!", adaugă Epure.
(edited)
S-au împlinit 4 ani de la moartea lui Dobrin. Nimeni nu l-a uitat pe "Prinţul din Trivale"
S-au împlinit 4 ani de la moartea lui Dobrin. Nimeni nu l-a uitat pe "Prinţul din Trivale"
Astăzi se împlinesc 4 ani de la moartea unuia dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut vreodată România. Nicolae Dobrin s-a stins din viaţă pe 26 octombrie 2007, la vîrsta de 60 de ani, chiar în oraşul său natal, Piteşti.
Cele mai frumoase meciuri jucate de FC Argeş în Europa s-au disputat în perioada cînd "Prinţul din Trivale" încînta publicul din dreptunghiul verde. GSP.RO prezintã povestea a douã partide memorabile ce l-au avut protagonist pe fotbalistul piteştean.
VEZI CUM A FĂCUT-O DOBRIN PE REAL SĂ FIE INTERESATĂ DE EL
Dupã ce a debutat în Divizia A în ultima etapã a sezonului 1961/1962, apoi, pe 1 iunie 1966 a evoluat în premierã sub "tricolor", toamna aceluiaşi an i-a adus lui Nicolae Dobrin şi prima participare în competiţiile intercluburi internaţionale. Întîmplãtor sau nu, debutul sãu a coincis cu întîia prezenţã în cupele europene pentru FC Argeş, ediþia 1966/1967 a Cupei Oraşelor Tîrguri (a 3-a competiþie).
Cu el în teren au învins FC Sevilla la Piteşti cu 2-0, iar în deplasare au încheiat la egalitate 2-2. În faza urmãtoare, au dat peste puternica reprezentantã din Hexagon de la acea vreme, FC Toulouse. În tur, francezii s-au impus în faţa proprilor suporteri cu un categoric 3-0, rezultat ce a redus la minim şansele de calificare. Şi totuşi, în retur, geniul lui Dobrin a stat la baza uneia din cele mai rãsunãtoare rãsturnãri de scor din istoria fotbalului românesc.
În urmã cu exact 45 de ani...
Era minutul 49 şi tabela indica 1-1. Atacurile "alb-violeţilor" nu puteau depãşi solida apãrare aliniatã de adversari. Dar, a venit minutul 50 cînd "betonul" echipei antrenate de Kared Firoud a cedat. O loviturã de colţ executatã de Constantin David deasupra careului mic a fost reluatã imparabil cu capul în plasã de cãtre puştiul de doar 19 ani, Gicu Dobrin. "A fost golul care a reaprins flacãra optimismului" se scria în cronica partidei apãrute a doua zi în "Sportul popular". Au urmat în numai nouã minute încã douã reuşite, Constantin Radu şutînd de fiecare datã puternic şi fãrã speranţã pentru Giussepin. Atacurile dezlãnţuite aveau a-şi gãsi rezolvarea în prelungiri, atunci cînd, Mihai Ţurcan a reluat în plasã o minge respinsã în disperare de apãrarea oaspeþilor. Pe 26 octombrie 1966, Dinamo Piteşti - Toulouse FC s-a terminat 5-1, argeşenii obţinînd, astfel, biletele pentru turul III, acolo unde Dinamo Zagreb i-a eliminat greu, 0-1 pe arena "1 Mai" şi 0-0 în deplasare.
7 ani mai tîrziu...
Campionii României se calificau fãrã probleme în runda secundã a CCE dupã 6-0 la general (3 goluri Nicolae Dobrin) cu reprezentanta Luxemburgului. În faza urmãtoare, sorţii le-au scos în cale multipla campioanã europeanã, Real Madrid, grupare condusã de legendarul Santiago Bernabeu.
25 octombrie 1972, FC Argeş - Real Madrid
Minutul 24, Benito l-a faultat în careu pe Radu Troi iar centralul englez David Smith a arãtat punctul cu var. "Gîscanul" a fixat mai întîi mingea, apoi pe portarul madrilenilor, Garcia, dupã care a executat fãrã speranþe, 1-0. Pînã la finalul primei reprize Anzarda avea sã aducã egalarea, acesta reluînd în plasã balonul centrat de Amancio. Dupã reluarea jocului, spectatorii au asistat la un adevãrat recital oferit de Dobrin. În minutul 62, acesta a recuperat o minge din picioarele fundaşului Verdugo, la limita terenului, a centrat şi Prepurgel a înscris cu capul. Au urmat încã douã ocazii mari trecute în dreptul "Prinţului din Trivale", dar şi alte momente în care "a valsat" printre apãrãtorii Realului. Fluierul final a consemnat prima victorie obţinutã de o echipã româneascã în faþa Realului!
FC Arges: Stan, Pigulea, Olteanu, Vlad, Ivan, Prepurgel, M.Popescu, Radu, Troi (Roşu - 46), Dobrin, Jercan (Antrenor, Florin Halagian);
Real: Garcia, Jose Luis, Benito, Zoco, Verdugo, Pirri, Grande, Velasquez, Amancio (min 48 - Aguillar), Santillana, Anzarda (Antrenor, Miguel Munoz).
Peste douã sãptãmîni, piteştenii au rezistat 87 de minute în cãrþile calificãrii, Santillana marcînd în finalul partidei golul ce a fãcut diferenţa. S-a terminat 3-1 pentru spanioli, dar, Don Santiago, cel mai mare preºedinte de club din toatã istoria fotbalului, pusese deja ochii pe Gicu...
În 26 din cele 38 de meciuri jucate de FC Argeş în principalele competiţii europene "Gîscanul" a fost pe teren. A marcat 8 goluri, 3 contra luxemburghezilor de la Aris şi cîte unul cu Toulouse, Ferencvaros, Real, Fenerbache şi Valencia.
Nicolae Dobrin
66/67 - 6 jocuri - 1 gol
67/68 - 2 jocuri - 1 gol
68/69 - 4 jocuri - 0 gol
72/73 - 4 jocuri - 4 gol
73/74 - 2 jocuri - 1 gol
78/79 - 4 jocuri - 1 gol
79/80 - 4 jocuri - 0 gol
S-au împlinit 4 ani de la moartea lui Dobrin. Nimeni nu l-a uitat pe "Prinţul din Trivale"
Astăzi se împlinesc 4 ani de la moartea unuia dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut vreodată România. Nicolae Dobrin s-a stins din viaţă pe 26 octombrie 2007, la vîrsta de 60 de ani, chiar în oraşul său natal, Piteşti.
Cele mai frumoase meciuri jucate de FC Argeş în Europa s-au disputat în perioada cînd "Prinţul din Trivale" încînta publicul din dreptunghiul verde. GSP.RO prezintã povestea a douã partide memorabile ce l-au avut protagonist pe fotbalistul piteştean.
VEZI CUM A FĂCUT-O DOBRIN PE REAL SĂ FIE INTERESATĂ DE EL
Dupã ce a debutat în Divizia A în ultima etapã a sezonului 1961/1962, apoi, pe 1 iunie 1966 a evoluat în premierã sub "tricolor", toamna aceluiaşi an i-a adus lui Nicolae Dobrin şi prima participare în competiţiile intercluburi internaţionale. Întîmplãtor sau nu, debutul sãu a coincis cu întîia prezenţã în cupele europene pentru FC Argeş, ediþia 1966/1967 a Cupei Oraşelor Tîrguri (a 3-a competiþie).
Cu el în teren au învins FC Sevilla la Piteşti cu 2-0, iar în deplasare au încheiat la egalitate 2-2. În faza urmãtoare, au dat peste puternica reprezentantã din Hexagon de la acea vreme, FC Toulouse. În tur, francezii s-au impus în faţa proprilor suporteri cu un categoric 3-0, rezultat ce a redus la minim şansele de calificare. Şi totuşi, în retur, geniul lui Dobrin a stat la baza uneia din cele mai rãsunãtoare rãsturnãri de scor din istoria fotbalului românesc.
În urmã cu exact 45 de ani...
Era minutul 49 şi tabela indica 1-1. Atacurile "alb-violeţilor" nu puteau depãşi solida apãrare aliniatã de adversari. Dar, a venit minutul 50 cînd "betonul" echipei antrenate de Kared Firoud a cedat. O loviturã de colţ executatã de Constantin David deasupra careului mic a fost reluatã imparabil cu capul în plasã de cãtre puştiul de doar 19 ani, Gicu Dobrin. "A fost golul care a reaprins flacãra optimismului" se scria în cronica partidei apãrute a doua zi în "Sportul popular". Au urmat în numai nouã minute încã douã reuşite, Constantin Radu şutînd de fiecare datã puternic şi fãrã speranţã pentru Giussepin. Atacurile dezlãnţuite aveau a-şi gãsi rezolvarea în prelungiri, atunci cînd, Mihai Ţurcan a reluat în plasã o minge respinsã în disperare de apãrarea oaspeþilor. Pe 26 octombrie 1966, Dinamo Piteşti - Toulouse FC s-a terminat 5-1, argeşenii obţinînd, astfel, biletele pentru turul III, acolo unde Dinamo Zagreb i-a eliminat greu, 0-1 pe arena "1 Mai" şi 0-0 în deplasare.
7 ani mai tîrziu...
Campionii României se calificau fãrã probleme în runda secundã a CCE dupã 6-0 la general (3 goluri Nicolae Dobrin) cu reprezentanta Luxemburgului. În faza urmãtoare, sorţii le-au scos în cale multipla campioanã europeanã, Real Madrid, grupare condusã de legendarul Santiago Bernabeu.
25 octombrie 1972, FC Argeş - Real Madrid
Minutul 24, Benito l-a faultat în careu pe Radu Troi iar centralul englez David Smith a arãtat punctul cu var. "Gîscanul" a fixat mai întîi mingea, apoi pe portarul madrilenilor, Garcia, dupã care a executat fãrã speranþe, 1-0. Pînã la finalul primei reprize Anzarda avea sã aducã egalarea, acesta reluînd în plasã balonul centrat de Amancio. Dupã reluarea jocului, spectatorii au asistat la un adevãrat recital oferit de Dobrin. În minutul 62, acesta a recuperat o minge din picioarele fundaşului Verdugo, la limita terenului, a centrat şi Prepurgel a înscris cu capul. Au urmat încã douã ocazii mari trecute în dreptul "Prinţului din Trivale", dar şi alte momente în care "a valsat" printre apãrãtorii Realului. Fluierul final a consemnat prima victorie obţinutã de o echipã româneascã în faþa Realului!
FC Arges: Stan, Pigulea, Olteanu, Vlad, Ivan, Prepurgel, M.Popescu, Radu, Troi (Roşu - 46), Dobrin, Jercan (Antrenor, Florin Halagian);
Real: Garcia, Jose Luis, Benito, Zoco, Verdugo, Pirri, Grande, Velasquez, Amancio (min 48 - Aguillar), Santillana, Anzarda (Antrenor, Miguel Munoz).
Peste douã sãptãmîni, piteştenii au rezistat 87 de minute în cãrþile calificãrii, Santillana marcînd în finalul partidei golul ce a fãcut diferenţa. S-a terminat 3-1 pentru spanioli, dar, Don Santiago, cel mai mare preºedinte de club din toatã istoria fotbalului, pusese deja ochii pe Gicu...
În 26 din cele 38 de meciuri jucate de FC Argeş în principalele competiţii europene "Gîscanul" a fost pe teren. A marcat 8 goluri, 3 contra luxemburghezilor de la Aris şi cîte unul cu Toulouse, Ferencvaros, Real, Fenerbache şi Valencia.
Nicolae Dobrin
66/67 - 6 jocuri - 1 gol
67/68 - 2 jocuri - 1 gol
68/69 - 4 jocuri - 0 gol
72/73 - 4 jocuri - 4 gol
73/74 - 2 jocuri - 1 gol
78/79 - 4 jocuri - 1 gol
79/80 - 4 jocuri - 0 gol
Real Madrid a evaluat talentul uriaş al lui Nicolae Dobrin la 4 milioane de dolari!
Vlad a postat o poveste superbă despre Gicu Dobrin:
"Ică Viespescu, tînărul avocat care l-a descoperit pe Dobrin la 12 ani, fusese, la rîndul lui, un mare dribleur al lui Sporting Piteşti, echipa-fanion a oraşului, de dinainte de război. El şi Pericle Valeca (mai ales ultimul) năuceau apărările adverse cu driblingurile lor. Inimaginabila tehnică individuală, driblingul şi pasa puştiului de 12 ani (Dobrin) au părut atît de ireale încît chiar şi unul dintre cei mai buni jucători ai lui Sporting - Ică Viespescu - a rămas uimit.
Dobrin însă a ajuns la Dinamo Piteşti după ce cu echipa lui de puştani au bătut pe Dinamo Piteşti cu 12-2. Puştii au făcut un meci de fotbal comparabil cu cele făcute de celebra echipă a Harlemului în baschet. Au ascuns, pur şi simplu, mingea. Păi, ca să baţi nişte profesionişti cu 12-2 trebuie să fi jucat ceva dincolo de fotbalul ştiut...
Alături de Dobrin au mai fost vreo trei la fel de talentaţi. N-au reuşit însă la FC Argeş din motive diverse (oare ce-ar fi devenit Argeşul dacă ar fi jucat toţi 4 acolo?): unul avea probleme de sănătate (cardiace), altul nu a putut juca în ghete şi altul nu mai ştiu ce a avut... Astea le cunosc din poveştile locale care au circulat multă vreme prin Argeş.
Dobrin a fost imens şi un altul ca el nu se va mai naşte în România, căci pentru asta trebuie să existe anumite condiţii. Acele condiţii (de bătut mingea pe maidan, zi-lumină nu mai există în România de azi.
Ţinea mingea pe cap cît dura emisiunea "La microfon, melodia preferată" - adică o oră. Putea şi mai mult, dar ăsta era pariul. A fost un tip foarte generos şi iubitor de oameni. Juca din dragoste pentru fotbal şi din plăcerea de a face oamenii fericiţi. După meciurile cu Real Madrid, se întorcea pe Maracana Argeşului la o miuţă cu "golanii" Piteştiului. Se descălţa pentru asta, primea lovituri la "gioale", dar murea de plăcerea jocului de pe maidan.
Nici un meci oficial şi oricît de mare şi faimos ar fi fost adversarul nu-i oferea satisfacţia pe care o găsea pe maidan pentru că acolo dădea peste o mulţime de mingicari care făceau ca fotbalul să te pătrundă pînă la oase. Aşa ceva nu mai exista şi de-asta un al doilea Dobrin nu va mai apărea la noi! Condiţiile astea însă sînt în Brazilia şi poate în Argentina. Asta şi explică numărul mare al jucătorilor de vîrf veniţi din aceste ţări.
(edited)
Vlad a postat o poveste superbă despre Gicu Dobrin:
"Ică Viespescu, tînărul avocat care l-a descoperit pe Dobrin la 12 ani, fusese, la rîndul lui, un mare dribleur al lui Sporting Piteşti, echipa-fanion a oraşului, de dinainte de război. El şi Pericle Valeca (mai ales ultimul) năuceau apărările adverse cu driblingurile lor. Inimaginabila tehnică individuală, driblingul şi pasa puştiului de 12 ani (Dobrin) au părut atît de ireale încît chiar şi unul dintre cei mai buni jucători ai lui Sporting - Ică Viespescu - a rămas uimit.
Dobrin însă a ajuns la Dinamo Piteşti după ce cu echipa lui de puştani au bătut pe Dinamo Piteşti cu 12-2. Puştii au făcut un meci de fotbal comparabil cu cele făcute de celebra echipă a Harlemului în baschet. Au ascuns, pur şi simplu, mingea. Păi, ca să baţi nişte profesionişti cu 12-2 trebuie să fi jucat ceva dincolo de fotbalul ştiut...
Alături de Dobrin au mai fost vreo trei la fel de talentaţi. N-au reuşit însă la FC Argeş din motive diverse (oare ce-ar fi devenit Argeşul dacă ar fi jucat toţi 4 acolo?): unul avea probleme de sănătate (cardiace), altul nu a putut juca în ghete şi altul nu mai ştiu ce a avut... Astea le cunosc din poveştile locale care au circulat multă vreme prin Argeş.
Dobrin a fost imens şi un altul ca el nu se va mai naşte în România, căci pentru asta trebuie să existe anumite condiţii. Acele condiţii (de bătut mingea pe maidan, zi-lumină nu mai există în România de azi.
Ţinea mingea pe cap cît dura emisiunea "La microfon, melodia preferată" - adică o oră. Putea şi mai mult, dar ăsta era pariul. A fost un tip foarte generos şi iubitor de oameni. Juca din dragoste pentru fotbal şi din plăcerea de a face oamenii fericiţi. După meciurile cu Real Madrid, se întorcea pe Maracana Argeşului la o miuţă cu "golanii" Piteştiului. Se descălţa pentru asta, primea lovituri la "gioale", dar murea de plăcerea jocului de pe maidan.
Nici un meci oficial şi oricît de mare şi faimos ar fi fost adversarul nu-i oferea satisfacţia pe care o găsea pe maidan pentru că acolo dădea peste o mulţime de mingicari care făceau ca fotbalul să te pătrundă pînă la oase. Aşa ceva nu mai exista şi de-asta un al doilea Dobrin nu va mai apărea la noi! Condiţiile astea însă sînt în Brazilia şi poate în Argentina. Asta şi explică numărul mare al jucătorilor de vîrf veniţi din aceste ţări.
(edited)
foarte frumoase articolele. am luat si eu dvd-ul de la gazeta
4 milioane..... cand jucatori foarte buni se cumparau ca cateva sute de mii......
Parca aud si acum dimineata la radio la 07.30 ca a murit DOBRIN..
Parca aud si acum dimineata la radio la 07.30 ca a murit DOBRIN..
Dobrin e acolo sus printre zei, fiindca un zeu al fotbalului a fost el si, nu intamplator, Dobrin este pitestean.
TE VOM IUBI MEREU!
TE VOM IUBI MEREU!
Au trecut 4 ani de-atunci…
Nicolae Dobrin
Miercuri, 26 octombrie 2011, se împlinesc 4 ani de când maestrul Nicolae Dobrin nu mai este printre noi. Au fost 4 ani de suferinţă, şi mai ales în care clubul nostru drag şi-a pierdut strălucirea de altădată din cauza celor ce au pus mâna ilegal pe echipa piteştenilor.
Indiferent de situaţie, suporterii alb-violeţi nu-l vor uita pe cel care a scris istoria clubului FC Argeş, pe “Prinţul din Trivale”. Asociaţia Fan Club FC Argeş invită toţi suporterii şi iubitorii lui Gicu Dobrin la comemorarea a 4 ani de la dispariţia sa, miercuri la ora 17:00, la mormântul Gâscanului, din cimitirul Sf. Gheorghe.
(edited)