Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Literatura
nu am negat ca ar fi poezia ta...am spus doar ca strofa a doua mi se pare foarte cunoscuta.sau esti poet?:D
nu stiam exact a cui este,desi stiam o parte din ea...la Eminescu si Nichita Stanescu ma gandeam si eu:D
sokkerul e bazat pe literatura! tactica este o literatura a inspiratiei si a nadejdii.
e ceva frumos literatura...care ar trebui sa fie undeva in inima fiecaruia,chiar daca nu o recunoaste.:D
Asta va place? :D
Sub paltin aici e răcoare.
S-aud rândunele pe sus
Cântând şi jucându-se-n soare.
Tăcută e valea-nflorită
Şi-un nor ca o pânz-aurită
Se duce spre-apus.
Pădurea, pe culme, mai tace,
Mai cântă cu freamăt încet;
Iar uneori vârfu-şi desface,
Dând vântului loc să colinde.
Un grangure puii-şi deprinde
Să cânte-n făget.
Eu văd cum se urcă pe-o creastă,
Călare pe-o gloabă de cal,
Merinde ducând o nevastă.
El merge prin iarbă cu botul,
În urmă s-opreşte cu totul
Să pască la mal.
Nevasta pe coamă s-apleacă,
Trăgând cu mânie de frâu.
Cu troscotu-n gură el pleacă,
Şi-nghite de-abia-mbucătura
Şi iarăşi s-opreşte cu gura
Să rupă din grâu.
Se-ntâmplă cu zgomot acestea,
Şi tot cu mai mare necaz,
Şi tot mai de râs e povestea
Iar iepuri, din verdea săcară,
Scot veseli urechile-afară—
Şireţii, fac haz.
În urma, colina-i ascunde.
Eu şuier o doină. Când tac
Din crânguri o mierlă-mi răspunde.
Din vale vin doine de jale
Şi roşu, ca focul, prin vale
Văd câmpul cu mac.
Slăbite, de-atîta căldură
Şi leneşe apele curg
Iar pacea naturii te fură.
Şi deal şi câmpie-aromeşte
Visând cât de vesel doineşte
Răcoarea-n amurg.—
Sub paltin aici e răcoare.
S-aud rândunele pe sus
Cântând şi jucîndu-se-n soare.
Tăcută e valea-nflorită
Şi-un nor ca o pânz-aurită
Se duce spre-apus.
(edited)
Sub paltin aici e răcoare.
S-aud rândunele pe sus
Cântând şi jucându-se-n soare.
Tăcută e valea-nflorită
Şi-un nor ca o pânz-aurită
Se duce spre-apus.
Pădurea, pe culme, mai tace,
Mai cântă cu freamăt încet;
Iar uneori vârfu-şi desface,
Dând vântului loc să colinde.
Un grangure puii-şi deprinde
Să cânte-n făget.
Eu văd cum se urcă pe-o creastă,
Călare pe-o gloabă de cal,
Merinde ducând o nevastă.
El merge prin iarbă cu botul,
În urmă s-opreşte cu totul
Să pască la mal.
Nevasta pe coamă s-apleacă,
Trăgând cu mânie de frâu.
Cu troscotu-n gură el pleacă,
Şi-nghite de-abia-mbucătura
Şi iarăşi s-opreşte cu gura
Să rupă din grâu.
Se-ntâmplă cu zgomot acestea,
Şi tot cu mai mare necaz,
Şi tot mai de râs e povestea
Iar iepuri, din verdea săcară,
Scot veseli urechile-afară—
Şireţii, fac haz.
În urma, colina-i ascunde.
Eu şuier o doină. Când tac
Din crânguri o mierlă-mi răspunde.
Din vale vin doine de jale
Şi roşu, ca focul, prin vale
Văd câmpul cu mac.
Slăbite, de-atîta căldură
Şi leneşe apele curg
Iar pacea naturii te fură.
Şi deal şi câmpie-aromeşte
Visând cât de vesel doineşte
Răcoarea-n amurg.—
Sub paltin aici e răcoare.
S-aud rândunele pe sus
Cântând şi jucîndu-se-n soare.
Tăcută e valea-nflorită
Şi-un nor ca o pânz-aurită
Se duce spre-apus.
(edited)
versurile au legatura...fiecare semnifica ceva doar ca e o semnificatie ascunsa:)incearca sa o faci ca pe o imagine vizuala sau sa te simti in personaj:D(la poezia mea ma refer;)):D
Iarasi....
de Rafa Benitez[scrisa pe 21 iunie 2001 , ora 23.30]
E iarasi ceata-n sufletu-mi pustiu
De-atata patima, chin si durere,
De-un sentiment pe care numai eu il stiu,
In viata asta far' de mangaiere.
Sunt iarasi trist acum, si negru-i totul...
Invaluit sunt iar de-acelasi intuneric...
Ce se asterne-n mine intru totul,
Zdrobindu-ma din nou ca pe-un nimic.
Si iarasi cuib durerea-si face,
In al meu trup ce e din nou sleit...
De nesfarsitul sir de suferinte,
De care dau necontenit.
Dar iarasi vreau sa am rabdare...
Cu toata lumea asta-n care...
Tot ce-i frumos si bun dispare...
Si-si face loc cumplita disperare.
Cred iarasi ca gresesc amarnic,
De vreau sa caut alinare...
In asta lume plina de durere...
Din care ce-a fost bun, n-a mai ramas nimic.
p.s: viata mea , ce-mi debita mintea pe vremea aia.:)))
(edited)
(edited)
de Rafa Benitez[scrisa pe 21 iunie 2001 , ora 23.30]
E iarasi ceata-n sufletu-mi pustiu
De-atata patima, chin si durere,
De-un sentiment pe care numai eu il stiu,
In viata asta far' de mangaiere.
Sunt iarasi trist acum, si negru-i totul...
Invaluit sunt iar de-acelasi intuneric...
Ce se asterne-n mine intru totul,
Zdrobindu-ma din nou ca pe-un nimic.
Si iarasi cuib durerea-si face,
In al meu trup ce e din nou sleit...
De nesfarsitul sir de suferinte,
De care dau necontenit.
Dar iarasi vreau sa am rabdare...
Cu toata lumea asta-n care...
Tot ce-i frumos si bun dispare...
Si-si face loc cumplita disperare.
Cred iarasi ca gresesc amarnic,
De vreau sa caut alinare...
In asta lume plina de durere...
Din care ce-a fost bun, n-a mai ramas nimic.
p.s: viata mea , ce-mi debita mintea pe vremea aia.:)))
(edited)
(edited)
adica?:)mie imi plac mult poeziile care nu iti dau direct intelesul,cele care te lasa sa iti dai sigur seama despre ce este vorba.cam asa sunt si poeziile clasice,parerea mea:)poezia moderna mi se pare destul de diferita,se inclina mai mult inspre proza,dar are si ea farmecul ei,este frumoasa si ea:D