Subject: TENIS

6-3 6-2 sharapova.
cam măricică diferența.

set decisiv!!!

Hai Simonica, sa vina marea victorie!!

nu vine, pleacă mai departe :(

mda....pacat ca nu are serviciu bun.....

epic ! superb ! finala asta seama prin dramatism si lupta cu wimbledonul castigat de nadal in fata lui federer in set decisiv

astazi a jucat un tenis destul de bun. felicitari Simona chiar daca a pierdut !

corect

de 13 ani nu s-au mai jucat 3 seturi in finala de feminin...si a tinut 3 ore si 15 minute, sunt sigur ca s-au bucurat din plin francezii prezenti acolo de tenis

Frumos meci. Daca ar fi avut si serva Simona de top 5 o invingea pe Sharpova:)

nu am vazut meciul dar de obicei sharapova imi da senzatia ca se bate singura, grabeste punctul rau de tot

Poate sa ajunga pe primul loc daca isi imbunatateste serviciul al doilea si scurta. La ce unghiuri gaseste ar putea sa scurteze punctele cu o scurta decenta. Stiu ca nu i sta in fire dar ar putea sa invete cateva tertipuri practicate de anumiti jucatori. E nevoie de asa ceva in anumite momente. In special impotriva unor jucatoare care au un fizic impresionant cum e Sharapova.

Ioana Ducu, 18 ani, şi Ioana Loredana Roşca, 17 ani, au cucerit trofeul de la Roland Garros în competiţia junioarelor după o victorie fantastică, 6-1, 5-7, 11-9.

Da Doamne sa se dezvolta tenisul in tarisoara noastra, ca m-am saturat de "vedetele" din fotbalul autohton...

Ca sa se dezvolte tenisul la noi in tara trebuie sa existe parinti gata sa investeasca 2-5000 euro pe luna in antrenori, echipament, rachete, mingii si turnee...Asta daca se doreste performanta si aici mai intervine si dorinta copilului care atunci cand da de greu poate sa zica "Eu nu mai vreau la tenis"...
Statul nu ajuta la dezvoltarea tenisului juvenil sau al oricarui alt sport juvenil...
Zicea un kkt cu ochelari din politica "Domne inainte sa vorbiti ca nu investim in tenis mai bine va documentati. Am bagat nu stiu cate zeci de mii de euro ca sa avem turneu WTA la Bucuresti in 2014."
Asa, si?
Copiii tot din banii parintilor supravietuiesc asa ca mars la kkt de politicieni infecti.

Habar n-am despre sportul asta, am avut un vecin care isi ducea fetita mereu la tenis, la turnee, samd. Dar nu inteleg de unde sumele astea de mii de euro pe luna. E vorba de cheltuieli de deplasare si cazare?

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marţi, împreună cu Ziarul Financiar.

Patrick Ciorcilă vorbeşte despre efortul financiar de care a fost nevoie pentru a ajunge speranţa tenisului românesc
Investeşte 70.000 - 80.000 de euro pe an şi până acum, în carieră, a adunat din tenis 12.000 de dolari

În spatele devenirii unui jucător de tenis se ţes poveşti cu miile. Story‑uri care se centrează pe puncte forte precum rezistenţă de android cu circuite perfecte, echilibru mental pasat de vocea antrenorului cu păr alb sau a psihologului care transformă orice rictus în zâmbet. Dar şi pe talent şi îndemânare. Din toate aceste scântei nu poate lipsi însă elementul care întreţine focul pasiunii până la vârsta în care pasiunea se transformă în meserie. Şi meseria în generator de resurse financiare necesare pentru ca flacăra să capete o altă formă. Forma unei provocări. A unei întreceri continue. Cu adversari sau cu tine însuţi. Forma unui progres continuu aducător de faimă şi de combustibilul care reaprinde focul. Banii. Un subiect despre care sportivii vorbesc de la rar spre foarte rar. O temă tabu pe care unul dintre puştii de perspectivă ai sportului românesc a acceptat să o abordeze pentru ProSport.
Patrick Ciorcilă are doar 17 ani şi îşi amestecă visurile în termobag numai cu lungul de linie. Pentru că planul său e pe termen lung. S-a înşurubat doar pentru moment pe locul 589 ATP şi e considerat unul dintre cei mai talentaţi tineri ai tenisului românesc. Clujeanul s-a aflat şi pe poziţa 539 în ierarhia mondială în 2014 şi a reuşit să impresioneze cu un joc estetic, alimentat de plăcerea cu care practică sportul alb, despre care vorbeşte însufleţit cu fiecare ocazie. Ultima ispravă? A intrat pe tabloul principal de la Năstase-Ţiriac Trophy, datorită unui wild-card, şi a simţit că atinge cerul cu creştetul capului. L-a condus pe ucraineanul Serghei Stakhovsky (92 ATP) cu 6-2, cedând în final, cu 2-6, 6-2, 6-1. O lecţie pe care şi-a pus-o în buzunarul secret al genţii, un meci ce-l alimentează cu o nouă doză de ambiţie.

Patrick se identifică acum cu un jucător de perspectivă, însă a ajuns la acest nivel printr-o cascadă de sacrificii. Poate fi percepută drept povestea clasică a copilului care asortează de mic albul echipamentului cu praful roşu lipit de tibii. Părinţii săi au dispus de resurse financiare pentru a-l susţine, chiar şi de un club de tenis. Tatăl său, Horia Ciorcilă, este unul dintre fondatorii şi actualul preşedinte al Băncii Transilvania. Dar ce se întâmplă cu ceilalţi tineri români, cei care nu dispun de fonduri pentru a se deplasa la turnee? Patrick Ciorcilă, un sportiv care a trecut într-un timp foarte scurt prin toate etapele pe care marea performanţă din tenisul mondial le cere, explică toate cheltuielile la care părinţii lui au fost supuşi să recurgă de când a început să joace tenis, la vârsta de 5 ani (terenuri de închiriat, echipament sau rachete): „Sumele cheltuite erau mici la început, aşa cum e şi normal la o vârstă fragedă. Bineînţeles, pe măsură ce am crescut şi am ajuns să merg la turnee, undeva la vârsta de 7 ani, sumele au ajuns la alt nivel. Apoi, am întâmpinat o altă etapă la 12 ani, atunci când am început să călătoresc în străinătate, pentru a merge la competiţiile de juniori de acolo“. Orice detaliu, decisiv pentru un jucător de tenis, de la pantofi şi până la rachete se poate transforma la un moment dat în schimbător de viteze: „E important să dispui de cele mai bune condiţii, atât în ceea ce priveşte terenurile de antrenament, sala de forţă, cât şi materialele pentru joc. Obţii un mare plus pentru cariera ta, dacă nu îţi lipseşte nimic din necesităţile din ziua de astăzi. La ce concurenţă întâlnim acum, mai ales dacă vorbim de nivelul la care se joacă, echipamentul, de la pantofi şi până la rachete, poate face clar diferenţa“.

70.000 – 80.000 de euro cheltuiţi pe an, la doar 15 ani
Trecerea de la juniori la seniori reprezintă o adevărată gaură financiară. Iar scara de salvare pare ascunsă tot într-un cotlon care duce spre seiful cu bani. Deplasările la turneele de pe întreg globul au început să devină o obligaţie, în încercarea de a avansa în clasament: „La 15 ani am decis să nu mai joc la juniori şi să intru în circuitul profesionist ATP. De atunci, evoluez doar la turnee Futures, Challenger si câteva competiţii ATP 250. În ultimii 5 ani am călătorit în 44 de ţări, costurile ridicându-se la câteva zeci de mii de euro pe an. 70.000 – 80.000“.

Nu ai bani, te pierzi în clasament, dar şi „pe drum“
În tenis, la categoriile mici de vârstă abandonul nu e un termen folosit rar. Şi nu abandonul de pe terenul propriu-zis. Abandonul de pe terenul performanţei. Cauzele? Tot situaţiile financiare. Patrick continuă: „Da. Foarte mulţi jucători abandonează tenisul din această cauză. Cunosc mulţi tenismeni care nu şi-au mai permis să meargă la turnee şi s-au pierdut pe drum“. Totuşi, nu termenul financiar reprezintă cel mai important atu pentru a ajunge în topul mondial: „Cel mai important e să ai dorinţa şi plăcerea de a juca tenis, dar şi motivaţia de a depune un efort constant. Însă, este esenţial să ai parte de condiţiile minime, pentru a-ţi crea o perspectivă asupra viitorului tău ca jucător“, e unghiul de abordare al lui Ciorcilă.

400 de euro pentru o semifinală. Prea puţin pentru a acoperi masa şi cazarea
În cei trei ani la profesionişti, Ciorcilă a mers în cea mai mare parte a timpului la turnee de tip Futures, la fel ca şi majoritatea tinerilor români, strângând 12.000 de dolari din premii, în toată cariera. Competiţiile din această categorie se situează pe locul al şaselea pe o scară valorică, după Grand Slam-uri, turnee Masters, turnee ATP 500, turnee ATP 250 şi turnee Challenger. În principiu, la Futures participă jucătorii care nu se regăsesc în Top 200 mondial, şi în acelaşi timp, cei care se află pe minus cu conturile bancare. De ce? „Premiile la turneele Futures mi se par extrem de mici. Ca un exemplu, dacă ajungi într-o semifinală, câştigi undeva la 400 euro, adică nu îţi poţi acoperi nici cazarea sau costurile de la acel turneu. În opinia mea, premiile ating un nivel prea mare la tenismenii de top şi unul prea mic la restul. Din acest motiv renunţă cei mai mulţi, fiindu-le extrem de greu să se descurce“.

Ajungi în Top 150, îţi scoţi banii investiţi
„Astfel, cheltuielile sunt mult mai mari decât premiile pe care le-am câştigat. Doar dacă ajungi in primii 150, să zicem, îţi poţi acoperi cheltuielile cu valoarea câştigurilor“. Pentru a reuşi să atingă obiectivul propus, Ciorcilă munceşte din greu. A făcut primul pas şi a luat pulsul turneelor mari, organizatorii de la Năstase-Ţiriac Trophy, competiţie din seria 250, oferindu-i un bilet gratuit pe tabloul principal de simplu, chiar săptămâna trecută. „Am fost încântat că organizatiorii mi-au oferit acest wild-card şi au avut încredere că pot face o figură frumoasă, le mulţumesc pentru asta. A fost o experienţă benefică. Am făcut tot ce am putut în acel meci şi am reuşit să îi iau un set lui Stakhovsky, chiar dacă eu zic că puteam şi mai mult. Voi mai evolua în calificări la câteva turnee ATP în acest an şi sper să ajung pe un tablou principal, deşi îmi va fi foarte greu“.

Patrick a vorbit şi despre eforturile pe care părinţii săi le fac pentru a ajuta tenisul, dar şi despre experienţele care l-au ajutat ca junior, cum ar fi meciurile disputate la academiile din SUA: „Părinţii mei au investit în construcţia unui club de tenis, Winners Tennis Club, la Cluj. Clubul cuprinde 12 terenuri de tenis şi, pe lângă turneele de amatori care sunt organizate în fiecare săptămână, clubul are şi zeci de copii la iniţiere, câţiva juniori de perspectivă şi turnee profesioniste. Eu am avut şansa să joc un turneu important de juniori în SUA, la Nick Bolletieri, dar şi la Gabriel Trifu, unde am stat două săptămâni în pregatire. Trifu are acolo mulţi jucători şi m-a ajutat cu acomodarea în SUA, în acele săptămâni. Toate experienţele prin care am trecut până acum cred că m-au ajutat, chiar dacă au fost bune sau mai puţin bune. Pot să învăţ din greşeli şi să încerc să nu le mai repet pe viitor. Faptul că am călătorit şi călătoresc în continuare reprezintă un lucru benefic, pentru că pot învăţa din fiecare loc ceva nou“.
(edited)