Subpage under development, new version coming soon!
Subject: le Tour de France
Dopajul trece, amintirile rămîn
de Mitrut Docan • 6 Februarie 2012
Anunţul încetării investigaţiei conduse de Jeff Novitzky împotriva americanului Lance Armstrong a venit cum se cuvine. În vinerea dinainte de SuperBowl, într-o după-amiază tihnită de pe Coasta de Est, fără prea multă atenţie. De fapt, atît de puţină atenţie, încît Lance nu a binevoit să anunţe marea reuşită pe twitter, adică pe platforma online de pe care l-a atacat de-a lungul timpului pe Contador şi şi-a anunţat acţiunile fundaţiei LiveStrong. Nicio problemă. Lance continuă să fie "tată, atlet şi luptător împotriva cancerului", Patriots nu a avut noroc la acel Hail Marie al lui Tom Brady din ultimele secunde, planeta e în status quo.
De cealaltă parte a Oceanului, Alberto Contador, fostul coechipier al lui Lance Armstrong (al cîtelea?) a fost condamnat la doi ani de carceră. Spaniolul nu a fost iertat pentru consumul de Clenbuterol, a fost sancţionat dur de Pat McQuaid, bucuros să se găsească din nou în postura justiţiarului, după care a fost evacuat în ţara lui Floyd Landis. Ba mai mult de atît, spaniolul ar putea fi nevoit să plătească 2.4 milioane de euro ca amendă, în cazul în care sugestia lui McQuaid trece de comitetul de aprobare al TAS.
Totuşi, să ne amintim. Acuzaţia de pe umerii lui Contador nu privea atît consumul de Clenbuterol, cît dopajul sanguin. Contador a returnat valori suspect de mici, iar scepticii au explicat cum urmele mărunte de Clenbuterol provin din pungi de sînge recoltat aterior competiţiei din Hexagon şi injectate în timpul Pirineilor şi al Alpilor. Nimic impresionant, sîntem familiarizaţi cu asemenea dezvăluiri, ciclismul a devenit un sport ciuruit de scandaluri. Execuţia a fost scurtă, cu mijloace restrînse şi bîiguieli amuzante. Oscar Pereiro Sio a ieşit în apărarea compatriotului său, Merckx a tunat la adresa prelungirii verdictului, McQuaid s-a văitat. Dopajul a trecut, titlurile s-au retras, amintirile stau în picioare.
Înapoi peste Ocean. Tyler Hamilton, fostul coechipier al gigantului de la US Postal, a povestit acum cîtva timp, în cadrul unei emisiuni televizate, despre metodele sinistre prin care Lance Armstrong devenea supraomul de pe şosea. Hamilton a fost secondat de Hincapie, alt locotenent devotat pînă în gingii cauzei americane. Primul a fost Landis, ursuleţul trandafiriu şi infernal din cazul 2006. Dosarul nu a prins contur. Nu am avut un nou caz Marion Jones, eroul american a continuat alergarea, zîmbetele înţelepte s-au plimbat prin faţa microfoanelor. În vuietul general al Patrioţilor şi al celor de la Giants, în urletele echipei lui Contador, Lance a reuşit exerciţiul alchimist de a transforma amintirile, de a le modela cu tact şi iscusinţă după chipul şi asemănarea bunului avocat Fabiani. Acum, mulţi dintre noi ne îmbărbătăm şi credem că ele nici nu au existat, căutîndu-le sfioase pe la călcîiele pantofilor.
Un Ocean, două metode diferite. Ca două roţi.
Fara comentarii atunci cand adevarul este evident
de Mitrut Docan • 6 Februarie 2012
Anunţul încetării investigaţiei conduse de Jeff Novitzky împotriva americanului Lance Armstrong a venit cum se cuvine. În vinerea dinainte de SuperBowl, într-o după-amiază tihnită de pe Coasta de Est, fără prea multă atenţie. De fapt, atît de puţină atenţie, încît Lance nu a binevoit să anunţe marea reuşită pe twitter, adică pe platforma online de pe care l-a atacat de-a lungul timpului pe Contador şi şi-a anunţat acţiunile fundaţiei LiveStrong. Nicio problemă. Lance continuă să fie "tată, atlet şi luptător împotriva cancerului", Patriots nu a avut noroc la acel Hail Marie al lui Tom Brady din ultimele secunde, planeta e în status quo.
De cealaltă parte a Oceanului, Alberto Contador, fostul coechipier al lui Lance Armstrong (al cîtelea?) a fost condamnat la doi ani de carceră. Spaniolul nu a fost iertat pentru consumul de Clenbuterol, a fost sancţionat dur de Pat McQuaid, bucuros să se găsească din nou în postura justiţiarului, după care a fost evacuat în ţara lui Floyd Landis. Ba mai mult de atît, spaniolul ar putea fi nevoit să plătească 2.4 milioane de euro ca amendă, în cazul în care sugestia lui McQuaid trece de comitetul de aprobare al TAS.
Totuşi, să ne amintim. Acuzaţia de pe umerii lui Contador nu privea atît consumul de Clenbuterol, cît dopajul sanguin. Contador a returnat valori suspect de mici, iar scepticii au explicat cum urmele mărunte de Clenbuterol provin din pungi de sînge recoltat aterior competiţiei din Hexagon şi injectate în timpul Pirineilor şi al Alpilor. Nimic impresionant, sîntem familiarizaţi cu asemenea dezvăluiri, ciclismul a devenit un sport ciuruit de scandaluri. Execuţia a fost scurtă, cu mijloace restrînse şi bîiguieli amuzante. Oscar Pereiro Sio a ieşit în apărarea compatriotului său, Merckx a tunat la adresa prelungirii verdictului, McQuaid s-a văitat. Dopajul a trecut, titlurile s-au retras, amintirile stau în picioare.
Înapoi peste Ocean. Tyler Hamilton, fostul coechipier al gigantului de la US Postal, a povestit acum cîtva timp, în cadrul unei emisiuni televizate, despre metodele sinistre prin care Lance Armstrong devenea supraomul de pe şosea. Hamilton a fost secondat de Hincapie, alt locotenent devotat pînă în gingii cauzei americane. Primul a fost Landis, ursuleţul trandafiriu şi infernal din cazul 2006. Dosarul nu a prins contur. Nu am avut un nou caz Marion Jones, eroul american a continuat alergarea, zîmbetele înţelepte s-au plimbat prin faţa microfoanelor. În vuietul general al Patrioţilor şi al celor de la Giants, în urletele echipei lui Contador, Lance a reuşit exerciţiul alchimist de a transforma amintirile, de a le modela cu tact şi iscusinţă după chipul şi asemănarea bunului avocat Fabiani. Acum, mulţi dintre noi ne îmbărbătăm şi credem că ele nici nu au existat, căutîndu-le sfioase pe la călcîiele pantofilor.
Un Ocean, două metode diferite. Ca două roţi.
Fara comentarii atunci cand adevarul este evident
se pare ca l-au prins pe frank schleck...
Luxemburghezul Frank Schleck a fost depistat pozitiv cu xipamidă, un diuretic puternic, şi a fost retras din cursă de către echipa RadioShack. Motivaţia ciclistului: "Am fost otrăvit!"
Luxemburghezul Frank Schleck a fost depistat pozitiv cu xipamidă, un diuretic puternic, şi a fost retras din cursă de către echipa RadioShack. Motivaţia ciclistului: "Am fost otrăvit!"
7 titluri in turul frantei luate lui lance armstrong
Lance Armstrong, cea mai mare fraudă din istoria sportului » Dezvăluiri zguduitoare în dosarul USADA
Într-un rezumat de 202 pagini al unui dosar de 1000 pe care Agenţia Americană Antidoping (USADA) l-a trimis spre sancţionare către Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI), americanul Lance Armstrong, doctorul Michele Ferrari şi directorul sportiv belgian Johan Bruyneel sînt evidenţiaţi ca pilonii "celui mai sofisticat, personalizat şi de succes program de dopaj din istoria sportului". Dacă dispariţia lui Lance Armstrong de pe harta ciclismului profesionist era clară din luna august, atunci cînd a decis să nu conteste la TAS dosarul USADA, dezvăluirile din aceste zile sînt şocante, desprinse din filmele horror şi confirmă cea mai neagră perioadă prin care a trecut vreodată sportul pe două roţi
Eritropoetină, testosteron, transfuzii sangvine, trafic de substanţe interzise, sperjur şi folosire de bani publici pentru practici ilicite. Apoi, coruperea coechipierilor, muşamalizarea probelor de sînge depistate pozitiv, fuga de controale inopinate. Toate sînt strînse într-un raport de 1000 de pagini, în care 26 de mărturii, extrase de conturi bancare şi zeci de mail-uri compromiţătoare fac ţăndări perioada petrecută pe şosea de americanul Lance Armstrong. Septuplu campion de Tur al Franţei, texanul în vîrstă de 41 de ani a rămas impasibil la dezvăluirile USADA, alegînd să drămuiască cît mai atent orice doză de mister.
CÎND ŞI CINE
Conform raportului USADA, dopajul sistematic a început odată cu întoarcerea pe şosea a lui Lance Armstrong, după lupta cîştigată împotriva cancerul testicular. Perioada în cauză a pornit în 1999, a fost întreruptă în 2005, după care dovezile arată că a fost reluată în 2009 şi 2010, anii scurtei reveniri în pluton a americanului. În tot acest timp, Armstrong şi Johan Bruyneel, directorul sportiv de care a fost nedespărţit la toate echipele pentru care a evoluat, au construit un sistem avansat de dopaj, bazat pe cunoştinţele doctorului italian Michele Ferrari, sistem menit să înşele controalele antidoping şi să ofere o viteză în plus în disputa cu adversarii.
11 mărturii "de primă mînă", ale unor rutieri foarte apropiaţi de Lance Armstrong, au fost ataşate la dosar, dintr-un total de 26 de mărturii semnate. Dacă Tyler Hamilton şi Floyd Landis au făcut publice acuzaţiile cu ceva timp în urmă, lista a fost întregită de Frankie Andreu, Michael Bary, Tom Danielson, George Hincapie, Levi Lepiheimer, Stephen Swart, Christian Vande Velde, Jonathan Vaughters şi David Zabriskie. Toţi locotenenţii au vorbit de alegerea pe care au fost nevoiţi să o facă pentru a rula alături de american: urmezi programul de dopaj sau rămîi în afara sportului la nivel înalt!
Iar dacă Floyd Landis şi Tyler Hamilton reprezintă nume pe care texanul le-a acuzat ca fiind compromise, prezenţa lui George Hincapie, rutierul cu care Lance mărturisea că "am o relaţie specială", este o lovitură dură dată apărării. Dar ce dezvăluie cei 11 că s-a întîmplat în perioada US Postal/Discovery Channel?
CE ŞI CUM
Doctorul Ferrari, un geniu al camuflării substanţelor interzise, a descoperit că dacă scade dozajul de EPO (sau Edgar Allan Poe, aşa cum poetic era "alintată" substanţa) şi o administrează intravenos, şi nu subcutanat, Armstrong&Co. au şanse mult mai reduse să fie depistaţi pozitiv. Folosindu-se de faptul că un test de detectare a eritropoetinei a fost dezvoltat abia în 2001, Ferrari s-a asigurat că Armstrong a fost mereu cu un pas înaintea tehnicii, după care a trecut pe transfuzii sangvine. Coechipierii lui Armstrong au fost introduşi treptat în horă, liderul echipei asigurîndu-se în permanenţă că are cei mai buni căţărători la parametri optimi.
Pentru a fi sigur de accesul facil la substanţele interzise, Lance şi-a burduşit frigiderele din reşedinţele sale din Europa, în Nisa (Franţa) şi Girona (Spania), cu EPO şi sînge centrifugat. În toată această perioadă, a alimentat conturile lui Ferrari, pe care îl numea afectuos "Schumi", cu peste un milion de dolari. În ciuda faptului că la sfîrşitul anului 2004, atunci cînd orice colaborare cu doctorul Ferrari a fost condamnată de Comitetul Olimpic Italian, a anunţat că a rupt orice legătură cu el, Lance nu s-a despărţit niciodată de infamul doctor italian. Lance a folosit şi hormoni de creştere, substanţe pentru care a fost dezvoltat un test adecvat abia la Olimpiada de la Londra, în 2012.
După victoria din 1999, probele de urină ale lui Lance Armstrong au returnat valori pozitive pentru cortizon, substanţa pe care raportul o
notează ca frecventă în "bucătăria" montată pentru american. Mai mult, probele au fost retestate de USADA, care evidenţiază că ele nu pot fi folosite din cauza unor probleme procedurale. Însă cele şase probe au arătat fără dubii administrarea de EPO.
Raportul USADA mai precizează că în 1998, la Campionatele Mondiale, Lance a scăpat ca prin urechile acului de un control inopinat, după ce unul dintre doctori i-a strecurat o pungă cu soluţie salină, în timp ce coechipierii de la US Postal i-au deturnat pe oamenii responsabili cu prelevarea de probe. Lance avea mereu nevoie de doar 20 de minute pentru a-şi injecta serul ce ar fi reglat nivelul hematocritelor din propriul corp, iar apropiaţii s-au asigurat că primeşte această pauză. Jonathan Vaughters povesteşte cum după eveniment "doctorul Celaya a rîs bine" de cum a reuşit să trişeze vigilenţa anchetatorilor. Este adusă în discuţie şi proba pozitivă returnată de Armstrong în Turul Elveţiei 2001 şi mita pe care US Postal a oferit-o oficialilor UCI pentru a muşamaliza evenimentul.
Emma O'Reilly, asistenta personală a lui Armstrong, a fost cea care a făcut rost de fond de ten pentru a acoperi un hematom ce se formase pe braţul ciclistului, acesta fiind nevoit să participe la un cîntar oficial, în 1999.
Frapantă rămîne non-şalanţa cu care Lance alegea să abordeze lucrurile. La startul unei etape din Turul Franţei, ediţia 2003 sau 2004, Lance i-a spus lui Hincapie că "azi sînt cu 500 de grame mai greu", aluzie la transfuzia pe care a suferit-o, în timp ce Vaughters a mărturisit că l-a văzut odată pe liderul echipei sale în timp ce reprimea sîngele tratat şi că acesta i-ar fi explicat cum că "acum ştii că tranfuzionez, dar nu trebuie să te duci să scrii vreo carte despre asta". Floyd Landis descrie o oprire făcută de autocarul echipei Discovery Channel, în 2004, după o etapă montană, cînd toţi rutierii şi-au agăţat pungile de sînge de bara de sprijin, s-au întins pe podeaua maşinii şi au încheiat transfuzia într-o oră, timp în care şoferul se prefăcea că repară motorul.
OMERTA
Sau codul tăcerii în Mafie. Lance Armstrong s-a hrănit cu propria legendă şi a încercat să-i intimideze pe martori, dar şi să muşamalizeze orice încercare care i-ar fi afectat imperiul. În 1999, a purtat o dispută personală cu Christophe Bassons, rutierul de la Francaise de Jeux, cel care a scris într-un editorial că Armstrong "a şocat plutonul" cu evoluţia sa de pe Sestriéres. Antologică a fost şi vendetta dusă împotriva italianului Filippo Simeoni, cel care a indrăznit să îl acuze primul pe doctorul Ferrari de practici ilicite. Recent, Armstrong este acuzat de USADA că i-ar fi căutat pe Floyd Landis şi Tyler Hamilton, pe ultimul chiar agresîndu-l verbal într-un restaurant.
LUPUL ŞI NĂRAVUL
Sistemul de dopaj s-a întors în pluton odată cu revenirea lui Armstrong, în 2009. Într-o serie de e-mailuri publicate de USADA, americanul discuta planurile de dopaj cu fiul doctorului Ferrari, Stefano. Întrebat în 2009, de Levi Leipheimer, dacă mai lucrează cu "Schumi", Lance a recunoscut că "printr-un intermediar". Un doctor care a reanalizat parametrii sangvini ai americanului, notaţi în paşaportul biologic obligatoriu, a concluzionat că valorile returnate în acea perioadă "au şanse de unu la un milion să fie produse de corp".
500 DE CONTROALE?
Unul dintre argumentele principale ale apărării lui Lance Armstrong a fost constituit din numărul mare de controale antidoping pe care americanul le-a trecut în carieră. Ignorînd dovezile de mai sus şi mărturiile care centrează sistemul orchestrat de Lance pe evitarea cu orice preţ a probelor pozitive, cifrele tot nu ies. În faţa oricărui microfon, Lance a susţinut că a trecut ireproşabil 500-600 de teste antidoping. După publicarea raportului USADA, UCI a recunoscut că Lance a fost supus la 215 teste, în timp ce forul american a fost responsabil cu 60 astfel de controale. În condiţiile în care USADA spune că majoritatea celor 60 de controale este compusă din teste ce au privit sănătatea fostului rutier, matematica reală plasează cifra la jumătate din totalul vehiculat de texan.
din gsp
Într-un rezumat de 202 pagini al unui dosar de 1000 pe care Agenţia Americană Antidoping (USADA) l-a trimis spre sancţionare către Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI), americanul Lance Armstrong, doctorul Michele Ferrari şi directorul sportiv belgian Johan Bruyneel sînt evidenţiaţi ca pilonii "celui mai sofisticat, personalizat şi de succes program de dopaj din istoria sportului". Dacă dispariţia lui Lance Armstrong de pe harta ciclismului profesionist era clară din luna august, atunci cînd a decis să nu conteste la TAS dosarul USADA, dezvăluirile din aceste zile sînt şocante, desprinse din filmele horror şi confirmă cea mai neagră perioadă prin care a trecut vreodată sportul pe două roţi
Eritropoetină, testosteron, transfuzii sangvine, trafic de substanţe interzise, sperjur şi folosire de bani publici pentru practici ilicite. Apoi, coruperea coechipierilor, muşamalizarea probelor de sînge depistate pozitiv, fuga de controale inopinate. Toate sînt strînse într-un raport de 1000 de pagini, în care 26 de mărturii, extrase de conturi bancare şi zeci de mail-uri compromiţătoare fac ţăndări perioada petrecută pe şosea de americanul Lance Armstrong. Septuplu campion de Tur al Franţei, texanul în vîrstă de 41 de ani a rămas impasibil la dezvăluirile USADA, alegînd să drămuiască cît mai atent orice doză de mister.
CÎND ŞI CINE
Conform raportului USADA, dopajul sistematic a început odată cu întoarcerea pe şosea a lui Lance Armstrong, după lupta cîştigată împotriva cancerul testicular. Perioada în cauză a pornit în 1999, a fost întreruptă în 2005, după care dovezile arată că a fost reluată în 2009 şi 2010, anii scurtei reveniri în pluton a americanului. În tot acest timp, Armstrong şi Johan Bruyneel, directorul sportiv de care a fost nedespărţit la toate echipele pentru care a evoluat, au construit un sistem avansat de dopaj, bazat pe cunoştinţele doctorului italian Michele Ferrari, sistem menit să înşele controalele antidoping şi să ofere o viteză în plus în disputa cu adversarii.
11 mărturii "de primă mînă", ale unor rutieri foarte apropiaţi de Lance Armstrong, au fost ataşate la dosar, dintr-un total de 26 de mărturii semnate. Dacă Tyler Hamilton şi Floyd Landis au făcut publice acuzaţiile cu ceva timp în urmă, lista a fost întregită de Frankie Andreu, Michael Bary, Tom Danielson, George Hincapie, Levi Lepiheimer, Stephen Swart, Christian Vande Velde, Jonathan Vaughters şi David Zabriskie. Toţi locotenenţii au vorbit de alegerea pe care au fost nevoiţi să o facă pentru a rula alături de american: urmezi programul de dopaj sau rămîi în afara sportului la nivel înalt!
Iar dacă Floyd Landis şi Tyler Hamilton reprezintă nume pe care texanul le-a acuzat ca fiind compromise, prezenţa lui George Hincapie, rutierul cu care Lance mărturisea că "am o relaţie specială", este o lovitură dură dată apărării. Dar ce dezvăluie cei 11 că s-a întîmplat în perioada US Postal/Discovery Channel?
CE ŞI CUM
Doctorul Ferrari, un geniu al camuflării substanţelor interzise, a descoperit că dacă scade dozajul de EPO (sau Edgar Allan Poe, aşa cum poetic era "alintată" substanţa) şi o administrează intravenos, şi nu subcutanat, Armstrong&Co. au şanse mult mai reduse să fie depistaţi pozitiv. Folosindu-se de faptul că un test de detectare a eritropoetinei a fost dezvoltat abia în 2001, Ferrari s-a asigurat că Armstrong a fost mereu cu un pas înaintea tehnicii, după care a trecut pe transfuzii sangvine. Coechipierii lui Armstrong au fost introduşi treptat în horă, liderul echipei asigurîndu-se în permanenţă că are cei mai buni căţărători la parametri optimi.
Pentru a fi sigur de accesul facil la substanţele interzise, Lance şi-a burduşit frigiderele din reşedinţele sale din Europa, în Nisa (Franţa) şi Girona (Spania), cu EPO şi sînge centrifugat. În toată această perioadă, a alimentat conturile lui Ferrari, pe care îl numea afectuos "Schumi", cu peste un milion de dolari. În ciuda faptului că la sfîrşitul anului 2004, atunci cînd orice colaborare cu doctorul Ferrari a fost condamnată de Comitetul Olimpic Italian, a anunţat că a rupt orice legătură cu el, Lance nu s-a despărţit niciodată de infamul doctor italian. Lance a folosit şi hormoni de creştere, substanţe pentru care a fost dezvoltat un test adecvat abia la Olimpiada de la Londra, în 2012.
După victoria din 1999, probele de urină ale lui Lance Armstrong au returnat valori pozitive pentru cortizon, substanţa pe care raportul o
notează ca frecventă în "bucătăria" montată pentru american. Mai mult, probele au fost retestate de USADA, care evidenţiază că ele nu pot fi folosite din cauza unor probleme procedurale. Însă cele şase probe au arătat fără dubii administrarea de EPO.
Raportul USADA mai precizează că în 1998, la Campionatele Mondiale, Lance a scăpat ca prin urechile acului de un control inopinat, după ce unul dintre doctori i-a strecurat o pungă cu soluţie salină, în timp ce coechipierii de la US Postal i-au deturnat pe oamenii responsabili cu prelevarea de probe. Lance avea mereu nevoie de doar 20 de minute pentru a-şi injecta serul ce ar fi reglat nivelul hematocritelor din propriul corp, iar apropiaţii s-au asigurat că primeşte această pauză. Jonathan Vaughters povesteşte cum după eveniment "doctorul Celaya a rîs bine" de cum a reuşit să trişeze vigilenţa anchetatorilor. Este adusă în discuţie şi proba pozitivă returnată de Armstrong în Turul Elveţiei 2001 şi mita pe care US Postal a oferit-o oficialilor UCI pentru a muşamaliza evenimentul.
Emma O'Reilly, asistenta personală a lui Armstrong, a fost cea care a făcut rost de fond de ten pentru a acoperi un hematom ce se formase pe braţul ciclistului, acesta fiind nevoit să participe la un cîntar oficial, în 1999.
Frapantă rămîne non-şalanţa cu care Lance alegea să abordeze lucrurile. La startul unei etape din Turul Franţei, ediţia 2003 sau 2004, Lance i-a spus lui Hincapie că "azi sînt cu 500 de grame mai greu", aluzie la transfuzia pe care a suferit-o, în timp ce Vaughters a mărturisit că l-a văzut odată pe liderul echipei sale în timp ce reprimea sîngele tratat şi că acesta i-ar fi explicat cum că "acum ştii că tranfuzionez, dar nu trebuie să te duci să scrii vreo carte despre asta". Floyd Landis descrie o oprire făcută de autocarul echipei Discovery Channel, în 2004, după o etapă montană, cînd toţi rutierii şi-au agăţat pungile de sînge de bara de sprijin, s-au întins pe podeaua maşinii şi au încheiat transfuzia într-o oră, timp în care şoferul se prefăcea că repară motorul.
OMERTA
Sau codul tăcerii în Mafie. Lance Armstrong s-a hrănit cu propria legendă şi a încercat să-i intimideze pe martori, dar şi să muşamalizeze orice încercare care i-ar fi afectat imperiul. În 1999, a purtat o dispută personală cu Christophe Bassons, rutierul de la Francaise de Jeux, cel care a scris într-un editorial că Armstrong "a şocat plutonul" cu evoluţia sa de pe Sestriéres. Antologică a fost şi vendetta dusă împotriva italianului Filippo Simeoni, cel care a indrăznit să îl acuze primul pe doctorul Ferrari de practici ilicite. Recent, Armstrong este acuzat de USADA că i-ar fi căutat pe Floyd Landis şi Tyler Hamilton, pe ultimul chiar agresîndu-l verbal într-un restaurant.
LUPUL ŞI NĂRAVUL
Sistemul de dopaj s-a întors în pluton odată cu revenirea lui Armstrong, în 2009. Într-o serie de e-mailuri publicate de USADA, americanul discuta planurile de dopaj cu fiul doctorului Ferrari, Stefano. Întrebat în 2009, de Levi Leipheimer, dacă mai lucrează cu "Schumi", Lance a recunoscut că "printr-un intermediar". Un doctor care a reanalizat parametrii sangvini ai americanului, notaţi în paşaportul biologic obligatoriu, a concluzionat că valorile returnate în acea perioadă "au şanse de unu la un milion să fie produse de corp".
500 DE CONTROALE?
Unul dintre argumentele principale ale apărării lui Lance Armstrong a fost constituit din numărul mare de controale antidoping pe care americanul le-a trecut în carieră. Ignorînd dovezile de mai sus şi mărturiile care centrează sistemul orchestrat de Lance pe evitarea cu orice preţ a probelor pozitive, cifrele tot nu ies. În faţa oricărui microfon, Lance a susţinut că a trecut ireproşabil 500-600 de teste antidoping. După publicarea raportului USADA, UCI a recunoscut că Lance a fost supus la 215 teste, în timp ce forul american a fost responsabil cu 60 astfel de controale. În condiţiile în care USADA spune că majoritatea celor 60 de controale este compusă din teste ce au privit sănătatea fostului rutier, matematica reală plasează cifra la jumătate din totalul vehiculat de texan.
din gsp
Radiat din istoria ciclismului, Lance Armstrong a recunoscut în premieră că a folosit substanţe interzise # Americanul Lance Armstrong a vorbit pentru prima oară în carieră despre dopajul sistematic din cadrul echipelor în care a activat şi cu care a cîştigat 7 Tururi ale Franţei # Fostul ciclist a susţinut un interviu-eveniment cu celebra prezentatoare Oprah, în casa lui din Austin, Texas, prilej cu care a fost obligat să răspundă la 112 întrebări
Oprah a deschis interviul cu întrebările pe care le-a aşteptat toată lumea. "Ai folosit substanţe interzise?". "Da". "Ai luat EPO?". "Da". "Ai luat testosteron?". "Da". "Ai făcut transfuzii sanguine?". "Da". "Crezi că cineva ar fi putut cîştiga 7 Tururi fără dopaj?". "În acea perioadă? Nu". Au urmat fraze incredibile, mult mai uşor de reprodus, decît de comentat. A fost prima mărturisire a dopajului pentru un om care a negat cu vehemenţă, timp de peste un deceniu, că a fost implicat în orice fel de activitate ilicită.
"COCKTAILUL MEU ERA PUŢIN EPO, TESTOSTERON ŞI TRANSFUZII"
"Întreaga situaţie a fost o mare minciună, pe care am repetat-o la nesfîrşit. I-am făcut pe alţii mincinoşi, dar eu ştiam adevărul. Povestea asta a fost perfectă pentru atîta timp. Te vindeci după o boală grea, ai o familie frumoasă, cîştigi 7 Tururi, era o poveste incredibilă, dar era o minciună. Am contribuit la această imagine de perfecţiune, multă lume a făcut-o, dar vina cade pe mine. Fie că e vorba de fani sau de presă, te ia valul, nu mai poţi să ieşi. Acum, toată povestea e toxică. Nu vreau să vorbesc despre alţii. N-am inventat cultura dopajului, dar nici n-am făcut nimic s-o opresc. Îmi pare rău pentru asta, pentru că sportul plăteşte şi din cauza mea. N-am avut acces la ceva neobişnuit, beneficiam de aceleaşi lucruri ca şi toată lumea.
N-a fost un mecanism de dopaj atît de bun. A fost profesionist, precaut, dar să spui că a fost mai mare decît cel al RDG-ului în anii '80 mi se pare deplasat. Nu vreau să vorbesc despre alţii, vreau doar să-mi recunosc greşelile. Nu ştiam ce face toată lumea, nu pot să spun că toţi se dopau. Nu m-am gîndit la cei care nu se dopau ca nişte fraieri. N-am citit cartea lui Tyler Hamilton. Nu-mi aduc aminte să fi aruncat seringi în cutii de cola, dar nici n-o să neg.
Eu am văzut lucrurile simple. Aveam substanţe bune pentru anduranţă şi doar de astea aveam nevoie. Cocktailul meu era doar EPO, dar nu mult, transfuzii şi testosteron. Nu există o justificare adevărată. Nu mi-a fost frică să fiu prins. Pe durata carierei mele nu erau atît de multe teste în afara competiţiei. N-aveam cum să fiu prins, pentru că eram curat la competiţie. Aveam un program strict.
Lucrurile s-au schimbat cînd au apărut paşaportul biologic şi controalele în afara curselor, au fost lucruri foarte bun. Altfel, un singur lucru m-a deranjat în tot raportul USADA. Acuzaţiile că m-am dopat după revenire. M-am oprit după ce am cîştigat ultimul Tur al Franţei. În 2009 şi 2010 nu am folosit nimic. Ultima oară cînd m-am dopat a fost în 2005".
"DA, AM FOST UN BULLY. DAR NU AM FORŢAT PE NIMENI. FERRARI E UN OM BUN"
"Eram liderul echipei, dar nu dădeam pe nimeni afară. Cred că aş fi putut să dau afară pe cineva dacă nu se dopa. N-am făcut însă niciodată asta. Au fost colegi care nu au folosit nimic. Vandevelde minte, nu l-am forţat să se dopeze. Era un nivel ridicat al aşteptărilor. Ştiu că nu mai inspir încredere, dar nu am forţat pe nimeni să folosească substanţe interzise.
Chiar dacă nu forţez pe nimeni, fiind liderul echipei, eu eram exemplul. E posibil ca unii colegi să fi început să se dopeze pentru că m-au văzut pe nimeni, dar n-am forţat pe nimeni direct. N-a existat o presiune verbală. Accept că lumea s-ar dopa pentru că sînt Lance Armstrong, sînt liderul echipei şi sînt admirat de colegi. Accept 100%! Accept şi că ar fi crezut că trebuie s-o facă pentru a fi în echipă. N-am forţat însă pe nimeni, mai ales după ce au plecat de la echipă şi au continuat să se dopeze.
Am fost un bully, am încercat să controlez totul. Cam toată viaţa am făcut asta. Am crescut ca un luptător. Mama m-a făcut cînd era tînără, amîndoi am fost luptători. Pînă la boala mea am fost un competitor, dar de atunci am devenit un luptător adevărat. M-am luptat să supravieţuiesc. Asta era bine. Am luat atitudinea asta în ciclism, de a cîştiga cu orice preţ. Am luat substanţe şi înainte de cancer, dar nu eram un bully.
E a doua oară în viaţa mea cînd nu pot să controlez nimic. Prima dată a fost boala. Partea ciudată e că mereu ştiam că o să cîştig. M-am bucurat la victorii, e normal, îmi doream cît mai multe. Să mă dopez era ca şi cum trebuia să am aer în roţi, apă în bidon, era un lucru pe care îl consideram normal.
Nu le-am sugerat altor rutieri să se dopeze. E greu să vorbesc despre asta fără să dau nume, dar sînt nişte oameni implicaţi, care sînt oameni buni. Nu toţi sînt toxici. Michele Ferrari e un om bun, un om foarte deştept. Nu a fost creierul din spatele operaţiunii.
Perioada asta din viaţa mea a fost una nesăbuită. Cred că am fost un nesimţit mai mare decît un filantrop sau un humanitarian. Merit asta, nu mă simt lucrat. Cred că dorinţa de a cîştiga m-a adus aici. M-a ajutat în viaţă, m-a ajutat cu boala, dar nivelul la care a ajuns a făcut din ea un defect. Nu pot să neg aroganţa. Mă uit la vechile interviuri şi îmi vine să zic: "uită-te la nenorocitul ăsta arogant".
Am făcut multe greşeli în viaţa mea, dar văzînd interviul din 2005, la finalul Turului, am văzut că şi ăsta face parte dintre ele. A fost primul an în care învingătorul trebuia să vorbească. Nu am planificat să zic aşa ceva. Uitîndu-mă înapoi, mi-e ruşine. A fost ultima zi din cariera mea. Mă gîndeam: "Cu asta te retragi? Poţi mai mulţi de atît? Atît, Lance? A sunat oribil!
Povestea cu Turul Elveţiei, că aş fi testat pozitiv în 2001, nu e adevărată. Nu a existat un test pozitiv, nu a existat o şedinţă acolo, nu am plătit nimic ca să mă acopăr. Am donat bani către UCI pentru că mi-au cerut asta. Ştiu că va fi greu să mă creadă cineva, dar n-am dat banii ca să mă acopăr. Au spus că nu au bani şi m-au rugat să fac o donaţie. Eram retras. N-am fost niciodată un fan al UCI, dar am acceptat să îi ajut".
"NU AM CREZUT NICIODATĂ CĂ AM FĂCUT CEVA GREŞIT"
"Pe moment nu mi s-a părut că am făcut ceva greşit. Te sperie lucrul ăsta. Nici nu mă simţeam prost. Sperie şi mai mult. Nu am crezut că trişez. Cel mai înfiorător! Am citit după aceea ce înseamnă să trişezi. Să ai un avantaj incorect asupra adversarului. Eu n-am crezut asta. Nu ştiam ce avantaj am. N-am înţeles impactul pe care îl va avea. Mă întrebi şi îţi spun că nu ştiu. Încep însă să înţeleg. Nu doar pentru că văd clipuri cu mine, dar văd furia pe chipul oamenilor. Se simt trădaţi. Sînt oameni care au crezut în mine. Au crezut ce spun şi e vina mea că i-am trădat. Voi încerca toată viaţa să le cer scuze oamenilor, să le recapăt încrederea. A fost uşor să mint, eram în transă. Nu a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea, chiar sînt mai fericit acum. Acum, nu ieri".
CAZUL BETSY ANDREU
Betsy Andreu, soţia lui Frankie, un fost coechipier de la US Postal, e cea care l-a auzit pe Lance Armstrong, în 1994, în spitalul din Indiana în care era tratat pentru cancer, recunoscînd că a luat substanţe interzise. De-a lungul timpului, americanul a urmărit-o în permanenţă, acuzînd-o că minte. Pînă acum. "Am sunat-o, am vorbit cu ea deja. Nu vreau însă să vorbesc despre asta. Am purtat o conversaţie de 40 de minute. Am vorbit şi cu Frankie, dar nu ne-am împăcat. Au fost răniţi prea mult, iar o conversaţie de 40 de minute nu ajunge. Am spus că e nebună, i-am zis că e o curvă, dar nu i-am spus că e grasă. Nu contează că unele persoane au spus şi lucruri neadevărate. În momentul în care apare faptul că m-am dopat, au dreptate".
CAZUL EMMA O'REILLY
Emma a povestit cum Lance Armstrong a folosit fond de ten ca să îşi ascundă nişte hematoame produse de acele transfuziilor. "Ce a spus e adevărat. E una dintre persoanele căreia trebuie să îi cer scuze. Am dat în judecată atîţia oameni, sigur şi ea a fost printre ele. Am contactat-o, am încercat să îi explic acum. Am atacat multă lume, i-am dat în judecată, deşi ştiam că au dreptate. E de neiertat. Vine din partea unui tip care vrea să controleze totul. Am început un proces prin care vreau să le cer scuze tuturor".
CAZUL FLOYD LANDIS
Fost coechipier cu Lance, Floyd Landis a fost primul care l-a "turnat" pe americanul în vîrstă de 41 de ani. "Cred că revenirea mea l-a deranjat pe Floyd Landis. Eram în camera de hotel, pentru că participam în Turul Californiei. Tot primeam mesaje de la el că va pune filmuleţe pe youtube. A renunţat la asta, dar a mers la Wall Street Journal. L-am susţinut pînă cînd i-a fost luat Turul. El îşi dorea un loc în echipa mea, dar n-am putut face asta. El a simţit că sportul nu vrea să-l primească înapoi.
"REGRET CĂ M-AM ÎNTORS, NU AŞ FI AJUNS AICI"
"Regret că m-am întors. N-am fi stat aici dacă nu m-aş fi retras. E imposibil să spun dacă aş fi scăpat basma curată, dar şansele erau foarte mari. Am presupus că poveştile vor continua mai mult timp. Stăm aici pentru că doi ani s-a făcut o anchetă federală. Atleţi care au fost chemaţi să depună mărturie. Apoi a început şi ancheta USADA. S-au oferit înţelegeri altor sportivi. Cînd au renunţat la caz, am crezut că am scăpat.
Aş fi făcut orice să mă întorc la ziua în care USADA a venit la uşa mea. N-aş lupta, nu i-aş dat în judecată. Recunosc că am fost tratat diferit, pentru că am cîştigat 7 Tururi. N-am fost abordat ca restul sportivilor, recunosc asta. Au venit la mine după ce au vorbit cu toţi şi m-au întrebat ce fac. Ar fi trebuit să le cer trei zile şi să-mi sun familia, sponsorii şi fundaţia. Aş vrea să pot să schimb lucrurile, dar nu pot. Iubesc ciclismul, indiferent ce crede lumea. Am abuzat de puterea mea. Nu-i treaba mea să curăţ sportul. Dacă sînt chemat să colaborez, voi fi primul la uşă. În situaţia mea însă, nu sînt cel mai credibil personaj".
DESPRE GEORGE HINCAPIE, SINGURUL OM ALĂTURI DE CARE A RULAT TOATE CELE 7 TURURI
"Pentru suporterii mei a fost suficientă mărturia lui. Dacă George n-a spus-o, înseamnă că n-a fost. Vocea lui e cea mai credibilă. A fost cu mine pe durata celor 7 Tururi, sîntem prieteni de la 16 ani. El ştie povestea mai bine decît oricine. Mărturia lui a contat cel mai mult. Încă sîntem prieteni, ne sunăm săptămînal".
Oprah a deschis interviul cu întrebările pe care le-a aşteptat toată lumea. "Ai folosit substanţe interzise?". "Da". "Ai luat EPO?". "Da". "Ai luat testosteron?". "Da". "Ai făcut transfuzii sanguine?". "Da". "Crezi că cineva ar fi putut cîştiga 7 Tururi fără dopaj?". "În acea perioadă? Nu". Au urmat fraze incredibile, mult mai uşor de reprodus, decît de comentat. A fost prima mărturisire a dopajului pentru un om care a negat cu vehemenţă, timp de peste un deceniu, că a fost implicat în orice fel de activitate ilicită.
"COCKTAILUL MEU ERA PUŢIN EPO, TESTOSTERON ŞI TRANSFUZII"
"Întreaga situaţie a fost o mare minciună, pe care am repetat-o la nesfîrşit. I-am făcut pe alţii mincinoşi, dar eu ştiam adevărul. Povestea asta a fost perfectă pentru atîta timp. Te vindeci după o boală grea, ai o familie frumoasă, cîştigi 7 Tururi, era o poveste incredibilă, dar era o minciună. Am contribuit la această imagine de perfecţiune, multă lume a făcut-o, dar vina cade pe mine. Fie că e vorba de fani sau de presă, te ia valul, nu mai poţi să ieşi. Acum, toată povestea e toxică. Nu vreau să vorbesc despre alţii. N-am inventat cultura dopajului, dar nici n-am făcut nimic s-o opresc. Îmi pare rău pentru asta, pentru că sportul plăteşte şi din cauza mea. N-am avut acces la ceva neobişnuit, beneficiam de aceleaşi lucruri ca şi toată lumea.
N-a fost un mecanism de dopaj atît de bun. A fost profesionist, precaut, dar să spui că a fost mai mare decît cel al RDG-ului în anii '80 mi se pare deplasat. Nu vreau să vorbesc despre alţii, vreau doar să-mi recunosc greşelile. Nu ştiam ce face toată lumea, nu pot să spun că toţi se dopau. Nu m-am gîndit la cei care nu se dopau ca nişte fraieri. N-am citit cartea lui Tyler Hamilton. Nu-mi aduc aminte să fi aruncat seringi în cutii de cola, dar nici n-o să neg.
Eu am văzut lucrurile simple. Aveam substanţe bune pentru anduranţă şi doar de astea aveam nevoie. Cocktailul meu era doar EPO, dar nu mult, transfuzii şi testosteron. Nu există o justificare adevărată. Nu mi-a fost frică să fiu prins. Pe durata carierei mele nu erau atît de multe teste în afara competiţiei. N-aveam cum să fiu prins, pentru că eram curat la competiţie. Aveam un program strict.
Lucrurile s-au schimbat cînd au apărut paşaportul biologic şi controalele în afara curselor, au fost lucruri foarte bun. Altfel, un singur lucru m-a deranjat în tot raportul USADA. Acuzaţiile că m-am dopat după revenire. M-am oprit după ce am cîştigat ultimul Tur al Franţei. În 2009 şi 2010 nu am folosit nimic. Ultima oară cînd m-am dopat a fost în 2005".
"DA, AM FOST UN BULLY. DAR NU AM FORŢAT PE NIMENI. FERRARI E UN OM BUN"
"Eram liderul echipei, dar nu dădeam pe nimeni afară. Cred că aş fi putut să dau afară pe cineva dacă nu se dopa. N-am făcut însă niciodată asta. Au fost colegi care nu au folosit nimic. Vandevelde minte, nu l-am forţat să se dopeze. Era un nivel ridicat al aşteptărilor. Ştiu că nu mai inspir încredere, dar nu am forţat pe nimeni să folosească substanţe interzise.
Chiar dacă nu forţez pe nimeni, fiind liderul echipei, eu eram exemplul. E posibil ca unii colegi să fi început să se dopeze pentru că m-au văzut pe nimeni, dar n-am forţat pe nimeni direct. N-a existat o presiune verbală. Accept că lumea s-ar dopa pentru că sînt Lance Armstrong, sînt liderul echipei şi sînt admirat de colegi. Accept 100%! Accept şi că ar fi crezut că trebuie s-o facă pentru a fi în echipă. N-am forţat însă pe nimeni, mai ales după ce au plecat de la echipă şi au continuat să se dopeze.
Am fost un bully, am încercat să controlez totul. Cam toată viaţa am făcut asta. Am crescut ca un luptător. Mama m-a făcut cînd era tînără, amîndoi am fost luptători. Pînă la boala mea am fost un competitor, dar de atunci am devenit un luptător adevărat. M-am luptat să supravieţuiesc. Asta era bine. Am luat atitudinea asta în ciclism, de a cîştiga cu orice preţ. Am luat substanţe şi înainte de cancer, dar nu eram un bully.
E a doua oară în viaţa mea cînd nu pot să controlez nimic. Prima dată a fost boala. Partea ciudată e că mereu ştiam că o să cîştig. M-am bucurat la victorii, e normal, îmi doream cît mai multe. Să mă dopez era ca şi cum trebuia să am aer în roţi, apă în bidon, era un lucru pe care îl consideram normal.
Nu le-am sugerat altor rutieri să se dopeze. E greu să vorbesc despre asta fără să dau nume, dar sînt nişte oameni implicaţi, care sînt oameni buni. Nu toţi sînt toxici. Michele Ferrari e un om bun, un om foarte deştept. Nu a fost creierul din spatele operaţiunii.
Perioada asta din viaţa mea a fost una nesăbuită. Cred că am fost un nesimţit mai mare decît un filantrop sau un humanitarian. Merit asta, nu mă simt lucrat. Cred că dorinţa de a cîştiga m-a adus aici. M-a ajutat în viaţă, m-a ajutat cu boala, dar nivelul la care a ajuns a făcut din ea un defect. Nu pot să neg aroganţa. Mă uit la vechile interviuri şi îmi vine să zic: "uită-te la nenorocitul ăsta arogant".
Am făcut multe greşeli în viaţa mea, dar văzînd interviul din 2005, la finalul Turului, am văzut că şi ăsta face parte dintre ele. A fost primul an în care învingătorul trebuia să vorbească. Nu am planificat să zic aşa ceva. Uitîndu-mă înapoi, mi-e ruşine. A fost ultima zi din cariera mea. Mă gîndeam: "Cu asta te retragi? Poţi mai mulţi de atît? Atît, Lance? A sunat oribil!
Povestea cu Turul Elveţiei, că aş fi testat pozitiv în 2001, nu e adevărată. Nu a existat un test pozitiv, nu a existat o şedinţă acolo, nu am plătit nimic ca să mă acopăr. Am donat bani către UCI pentru că mi-au cerut asta. Ştiu că va fi greu să mă creadă cineva, dar n-am dat banii ca să mă acopăr. Au spus că nu au bani şi m-au rugat să fac o donaţie. Eram retras. N-am fost niciodată un fan al UCI, dar am acceptat să îi ajut".
"NU AM CREZUT NICIODATĂ CĂ AM FĂCUT CEVA GREŞIT"
"Pe moment nu mi s-a părut că am făcut ceva greşit. Te sperie lucrul ăsta. Nici nu mă simţeam prost. Sperie şi mai mult. Nu am crezut că trişez. Cel mai înfiorător! Am citit după aceea ce înseamnă să trişezi. Să ai un avantaj incorect asupra adversarului. Eu n-am crezut asta. Nu ştiam ce avantaj am. N-am înţeles impactul pe care îl va avea. Mă întrebi şi îţi spun că nu ştiu. Încep însă să înţeleg. Nu doar pentru că văd clipuri cu mine, dar văd furia pe chipul oamenilor. Se simt trădaţi. Sînt oameni care au crezut în mine. Au crezut ce spun şi e vina mea că i-am trădat. Voi încerca toată viaţa să le cer scuze oamenilor, să le recapăt încrederea. A fost uşor să mint, eram în transă. Nu a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea, chiar sînt mai fericit acum. Acum, nu ieri".
CAZUL BETSY ANDREU
Betsy Andreu, soţia lui Frankie, un fost coechipier de la US Postal, e cea care l-a auzit pe Lance Armstrong, în 1994, în spitalul din Indiana în care era tratat pentru cancer, recunoscînd că a luat substanţe interzise. De-a lungul timpului, americanul a urmărit-o în permanenţă, acuzînd-o că minte. Pînă acum. "Am sunat-o, am vorbit cu ea deja. Nu vreau însă să vorbesc despre asta. Am purtat o conversaţie de 40 de minute. Am vorbit şi cu Frankie, dar nu ne-am împăcat. Au fost răniţi prea mult, iar o conversaţie de 40 de minute nu ajunge. Am spus că e nebună, i-am zis că e o curvă, dar nu i-am spus că e grasă. Nu contează că unele persoane au spus şi lucruri neadevărate. În momentul în care apare faptul că m-am dopat, au dreptate".
CAZUL EMMA O'REILLY
Emma a povestit cum Lance Armstrong a folosit fond de ten ca să îşi ascundă nişte hematoame produse de acele transfuziilor. "Ce a spus e adevărat. E una dintre persoanele căreia trebuie să îi cer scuze. Am dat în judecată atîţia oameni, sigur şi ea a fost printre ele. Am contactat-o, am încercat să îi explic acum. Am atacat multă lume, i-am dat în judecată, deşi ştiam că au dreptate. E de neiertat. Vine din partea unui tip care vrea să controleze totul. Am început un proces prin care vreau să le cer scuze tuturor".
CAZUL FLOYD LANDIS
Fost coechipier cu Lance, Floyd Landis a fost primul care l-a "turnat" pe americanul în vîrstă de 41 de ani. "Cred că revenirea mea l-a deranjat pe Floyd Landis. Eram în camera de hotel, pentru că participam în Turul Californiei. Tot primeam mesaje de la el că va pune filmuleţe pe youtube. A renunţat la asta, dar a mers la Wall Street Journal. L-am susţinut pînă cînd i-a fost luat Turul. El îşi dorea un loc în echipa mea, dar n-am putut face asta. El a simţit că sportul nu vrea să-l primească înapoi.
"REGRET CĂ M-AM ÎNTORS, NU AŞ FI AJUNS AICI"
"Regret că m-am întors. N-am fi stat aici dacă nu m-aş fi retras. E imposibil să spun dacă aş fi scăpat basma curată, dar şansele erau foarte mari. Am presupus că poveştile vor continua mai mult timp. Stăm aici pentru că doi ani s-a făcut o anchetă federală. Atleţi care au fost chemaţi să depună mărturie. Apoi a început şi ancheta USADA. S-au oferit înţelegeri altor sportivi. Cînd au renunţat la caz, am crezut că am scăpat.
Aş fi făcut orice să mă întorc la ziua în care USADA a venit la uşa mea. N-aş lupta, nu i-aş dat în judecată. Recunosc că am fost tratat diferit, pentru că am cîştigat 7 Tururi. N-am fost abordat ca restul sportivilor, recunosc asta. Au venit la mine după ce au vorbit cu toţi şi m-au întrebat ce fac. Ar fi trebuit să le cer trei zile şi să-mi sun familia, sponsorii şi fundaţia. Aş vrea să pot să schimb lucrurile, dar nu pot. Iubesc ciclismul, indiferent ce crede lumea. Am abuzat de puterea mea. Nu-i treaba mea să curăţ sportul. Dacă sînt chemat să colaborez, voi fi primul la uşă. În situaţia mea însă, nu sînt cel mai credibil personaj".
DESPRE GEORGE HINCAPIE, SINGURUL OM ALĂTURI DE CARE A RULAT TOATE CELE 7 TURURI
"Pentru suporterii mei a fost suficientă mărturia lui. Dacă George n-a spus-o, înseamnă că n-a fost. Vocea lui e cea mai credibilă. A fost cu mine pe durata celor 7 Tururi, sîntem prieteni de la 16 ani. El ştie povestea mai bine decît oricine. Mărturia lui a contat cel mai mult. Încă sîntem prieteni, ne sunăm săptămînal".
ai vazut ca a zis in interviu ca-i pare rau ca a revenit dupa ce se retrasese. zicea ca avea sanse mari sa scape. a recunoscut ca nu mai avea ce sa faca, era incoltit... altfel nu recunostea niciodata
http://uk.eurosport.yahoo.com/blogs/blazin-saddles/no-puppy-love-peloton-212411023.html
era sa-l faca afis :))
era sa-l faca afis :))
Ieri a fost faza asta; cat de indolenti pot fi stapanii cainelui ala.