Subpage under development, new version coming soon!
Subject: STEAUA Bucuresti
Teza la literatura română
| Emil Grădinescu
El Zorab, de George Coşbuc, asemănări cu realitatea
La paşa vine un arab,/ Cu ochii stinşi, cu graiul slab/ - “Sînt, paşă, neam de beduin,/ Şi de la Bab-el-Manteb vin/ Să-l vînd pe El-Zorab.”
Poetul ne prezintă, cu maxima economie de mijloace, personajele tranzacţiei: cumpărătorul, în persoana bogatului şeic arab, vînzătorul aflat într-o criză temporară de lichidităţi şi marfa: frumosul pur-sînge El Zorab. “Graiul slab”al vînzătorului e, probabil, dictat de tehnica negocierii, alminteri, se ştie, personajul e extrem de vocal.
“Arabii toţi răsar din cort,/ Să-mi vadă roibul, cînd îl port / Şi-l joc în frîu, şi-l las în trap!/ Mi-e drag ca ochii mei din cap/ Şi nu l-aş da nici mort.”
El Zorab e, într-adevăr, un exemplar reuşit, mîndria hergheliei, inspirînd admiratorilor un devotament necondiţionat, iar în Giuleşti ură şi blesteme. Şi totuşi, iată că după ce l-a călărit atîta timp, l-a jucat în frîie de aur şi l-a lăsat în trap de Bentley, Stăpînul e nevoit să-l vîndă:
“Dar trei copii de foame-mi mor!/ Uscat e cerul gurii lor;/ Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac!/ Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac”
O imagine plastică, dar în acelaţi timp o exagerare de dragul efectului dramatic, pentru că am aflat cu toţii între timp de palat şi de butonii cu diamante.
“O mie de ţechini primeşti?”/ “O, paşă, cît de darnic eşti!
Tranzacţia se finalizează rapid, departe de ochii presei, toată lumea e aparent mulţumita, iar “Arabul ia, cu ochii plini/ De zîmbet, mia de ţechini.”
Restul poeziei cade în desuet, se vehiculează noţiuni din secolului 19, puţin cunoscute azi, cum ar fi dispreţul faţă de bani sau mustrarea de conştiinţă, semn că, oricît ar fi de clasici, Coşbuc sau Caragiale nu sînt şi în intregime de actualitate. Timpul nu cruţă pe nimeni, nici la 28 de ani, nici la 32, cîţi avea Rivelinho cînd s-a transferat la Al Hilal, înainte de a se îngropa ca fotbalist.
P.S.: O observaţie, Mirel: indiferent cît o sa cîştigi la arabi , cineva din anturajul tău va cîştiga mai mult decît tine. Oli, sau vreun Wilhelmson, sau vecinul de peste drum. Nu ai cum să fii mai bogat decît toti ceilalţi. Intotdeauna cineva va avea mai mult decît tine. De aceea gîndeste-te, ce vei face dacă:
”Nu vor grăi cu tine blînd,/ Te-or înjura cu toţi pe rînd/ Şi te vor bate, odorul meu,”?
| Emil Grădinescu
El Zorab, de George Coşbuc, asemănări cu realitatea
La paşa vine un arab,/ Cu ochii stinşi, cu graiul slab/ - “Sînt, paşă, neam de beduin,/ Şi de la Bab-el-Manteb vin/ Să-l vînd pe El-Zorab.”
Poetul ne prezintă, cu maxima economie de mijloace, personajele tranzacţiei: cumpărătorul, în persoana bogatului şeic arab, vînzătorul aflat într-o criză temporară de lichidităţi şi marfa: frumosul pur-sînge El Zorab. “Graiul slab”al vînzătorului e, probabil, dictat de tehnica negocierii, alminteri, se ştie, personajul e extrem de vocal.
“Arabii toţi răsar din cort,/ Să-mi vadă roibul, cînd îl port / Şi-l joc în frîu, şi-l las în trap!/ Mi-e drag ca ochii mei din cap/ Şi nu l-aş da nici mort.”
El Zorab e, într-adevăr, un exemplar reuşit, mîndria hergheliei, inspirînd admiratorilor un devotament necondiţionat, iar în Giuleşti ură şi blesteme. Şi totuşi, iată că după ce l-a călărit atîta timp, l-a jucat în frîie de aur şi l-a lăsat în trap de Bentley, Stăpînul e nevoit să-l vîndă:
“Dar trei copii de foame-mi mor!/ Uscat e cerul gurii lor;/ Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac!/ Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac”
O imagine plastică, dar în acelaţi timp o exagerare de dragul efectului dramatic, pentru că am aflat cu toţii între timp de palat şi de butonii cu diamante.
“O mie de ţechini primeşti?”/ “O, paşă, cît de darnic eşti!
Tranzacţia se finalizează rapid, departe de ochii presei, toată lumea e aparent mulţumita, iar “Arabul ia, cu ochii plini/ De zîmbet, mia de ţechini.”
Restul poeziei cade în desuet, se vehiculează noţiuni din secolului 19, puţin cunoscute azi, cum ar fi dispreţul faţă de bani sau mustrarea de conştiinţă, semn că, oricît ar fi de clasici, Coşbuc sau Caragiale nu sînt şi în intregime de actualitate. Timpul nu cruţă pe nimeni, nici la 28 de ani, nici la 32, cîţi avea Rivelinho cînd s-a transferat la Al Hilal, înainte de a se îngropa ca fotbalist.
P.S.: O observaţie, Mirel: indiferent cît o sa cîştigi la arabi , cineva din anturajul tău va cîştiga mai mult decît tine. Oli, sau vreun Wilhelmson, sau vecinul de peste drum. Nu ai cum să fii mai bogat decît toti ceilalţi. Intotdeauna cineva va avea mai mult decît tine. De aceea gîndeste-te, ce vei face dacă:
”Nu vor grăi cu tine blînd,/ Te-or înjura cu toţi pe rînd/ Şi te vor bate, odorul meu,”?
Un dinamovist scrie articole despre stelisti.Ce putea sa iasa?Fiecare face ce vrea cu viata lui si nu trebuie judecat.
frumos golul lui Bogdan Stancu...dar si faza oaspetilor...clar nu meritam sa castigam...sa vedem ce isprava facem la Brasov...Forza Steaua!!!
Printre picaturi eu am vazut un joc dur al oaspetilor. Cu un gram de noroc cred ca am fi putut castiga meciul sau cu un pic de antrenor... respect pentru Laca jucatorul dar antrenorul Laca.... no coment...
Am vrut sa plec la pauza. Arbitrajul a fost execrabil. Totusi nu avem valoare... indiferent de arbitraj, azi era nevoie de victorie.
edit - PIeri satana! =))
(edited)
edit - PIeri satana! =))
(edited)
unii raman cu steagul altii iau titlul....e rezonabil zic eu....vai de capul nostru...
macar noi suntem pe primul loc in ceea ce facem.
din pacate si anul acesta vom sta si ne vom uita la altii cum se vor bucura...si asta din cauza unui oier!!!