Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Rapid Bucuresti!!!
Calmeaza-te, nu e vina lui Razvan, pur si simplu asta e o problema de mentalitate a jucatorilor. Trebuie sa ai psiholog la echipa... altfel nu ai cum sa scoti rezultate.
de cand a plecat rednic noi nu am mai fost vreodata pe primul loc,nu e vina lui razvan?!mai mult de 70%din goluri vin din actiunile lui badoi in banda dreapta mai nou mai apare si zicu cu cate oactiune,in rest nimic joc fara ideei.cu tot respectul pt maldaraseanu dar cred k ar trebui sa fie altcineva titular,ultima accidentare care a avut-o la cam scos din circuit iar la varsta lui greu mai ajunge la nivelul care il stim noi.eu nu am nimic cu razvanpot spune k sunt un fan al sau,dar ceva nu mai merge ii trebuie solutii noi in jocul echipei si cat mai repede,ori schimba ceva ori pleaca,rapid nu a inceput si nu se va sfarsi cu razvan lucescu
Totusi am primit doar un gol in 4 jocuri, pacat ca a fost acum si nu de la UTA de exemplu. Din pacate insa jucatorii nu sunt pregatiti psihic sa castige 1-0. Nu imi aduc aminte de meciuri ale Rapidului castigate cu 1-0 fara emotii...
ai dreptate iar cand suntem in superioritate e si mai rau
mdea...ce sa mai zic...eu am ascultat meciul la radio..comentator: Ilie Dobre....va las pe voi sa va imaginati cum mi-am inchipuit eu ca se joaca....
din pacate adevarat :
"O luam de la capat
* Data postarii: 19.03.2007
* Publicat de: atletico
* Sursa: www.fzr.ro
* Comenteaza pe forum
A cata oara? Fratilor, este ca si cum am vedea un film pentru a 5-a oara. La Tg. Jiu, in prima etapa, ne egaleaza gusterii aia (adunati cu o saptamana inainte de inceputul campionatului) pe final, dupa ce am condus cu 1-0 si ne-am bagat cu totii in poarta.
Etapa a 5-a, pierdem la UTA, tot pe final, in fata unei nou promovate incropita la fel, pe ultima suta de metri.
Etapa a 7-a, pe Lia manoliu cu Steaua, avem 1-0, om in plus, si ne bagam cu fundul in poarta in toata repriza secunda, cu niste schimbari de o prostie incredibila, care le-au permis spurcaciunilor sa ne egaleze, de asemenea pe final!
Etapa a 15-a, pe Giulesti cu Unirea Urziceni, conducem cu 1-0 si fugim iar in poarta, in fata celebrilor adversari, care au si un penalty in minutul 85, dar din fericire pentru noi cei de la Urziceni rateaza!
Etapa a 18-a, cu Pandurii pe Giulesti, conducem cu 1-0, ne aparam eroic pe final (din nou in fata unor adversari galactici) si primim golul egalizator in minutul 93!
Etapa a 19-a, la Petrosani, cu lanterna campionatului, ce aveau doar 8 puncte la ora acelui meci, nu jucam nimic, iar pe final primim gol, in minutul 88, pierzand in fata unei echipe care de atunci nu va inchipuiti ca au renascut, ci au ramas tot acolo, pe ultimul loc.
Pe scurt, 8 puncte pierdute dupa ce le aveam practic in buzunar, dupa niste scenarii in linii mari identice!
Asta ca sa nu mai revenim la sezoanele anterioare cu multe alte asemenea episoade, asezonate cu incredibile intoarceri de la 3-0, in meciurile cu Nationalul si Otelul.
Mai nou, citind declaratii ale jucatorilor, te crucesti; au inceput deja sa abereze teoria preferata a manechinului de pe banca, cum ca meciul cu Steaua din etapa viitoare nu este decisiv.
Senilitatea se extinde ! P.S.: Imi poate explica cineva si mie ce cautau in primul 11 Rada si Maldarasanu, dupa ce Dica si Sapunaru au jucat excelent, intr-un meci castigat entuziasmant etapa trecuta, scor 4-0 ( ! ) , cu UTA?"
"O luam de la capat
* Data postarii: 19.03.2007
* Publicat de: atletico
* Sursa: www.fzr.ro
* Comenteaza pe forum
A cata oara? Fratilor, este ca si cum am vedea un film pentru a 5-a oara. La Tg. Jiu, in prima etapa, ne egaleaza gusterii aia (adunati cu o saptamana inainte de inceputul campionatului) pe final, dupa ce am condus cu 1-0 si ne-am bagat cu totii in poarta.
Etapa a 5-a, pierdem la UTA, tot pe final, in fata unei nou promovate incropita la fel, pe ultima suta de metri.
Etapa a 7-a, pe Lia manoliu cu Steaua, avem 1-0, om in plus, si ne bagam cu fundul in poarta in toata repriza secunda, cu niste schimbari de o prostie incredibila, care le-au permis spurcaciunilor sa ne egaleze, de asemenea pe final!
Etapa a 15-a, pe Giulesti cu Unirea Urziceni, conducem cu 1-0 si fugim iar in poarta, in fata celebrilor adversari, care au si un penalty in minutul 85, dar din fericire pentru noi cei de la Urziceni rateaza!
Etapa a 18-a, cu Pandurii pe Giulesti, conducem cu 1-0, ne aparam eroic pe final (din nou in fata unor adversari galactici) si primim golul egalizator in minutul 93!
Etapa a 19-a, la Petrosani, cu lanterna campionatului, ce aveau doar 8 puncte la ora acelui meci, nu jucam nimic, iar pe final primim gol, in minutul 88, pierzand in fata unei echipe care de atunci nu va inchipuiti ca au renascut, ci au ramas tot acolo, pe ultimul loc.
Pe scurt, 8 puncte pierdute dupa ce le aveam practic in buzunar, dupa niste scenarii in linii mari identice!
Asta ca sa nu mai revenim la sezoanele anterioare cu multe alte asemenea episoade, asezonate cu incredibile intoarceri de la 3-0, in meciurile cu Nationalul si Otelul.
Mai nou, citind declaratii ale jucatorilor, te crucesti; au inceput deja sa abereze teoria preferata a manechinului de pe banca, cum ca meciul cu Steaua din etapa viitoare nu este decisiv.
Senilitatea se extinde ! P.S.: Imi poate explica cineva si mie ce cautau in primul 11 Rada si Maldarasanu, dupa ce Dica si Sapunaru au jucat excelent, intr-un meci castigat entuziasmant etapa trecuta, scor 4-0 ( ! ) , cu UTA?"
si ii mai luati apararea lui razvan cand il critic,toate astea sunt din cauza lui habar nu are sa gestioneze un joc cand e in avantaj k noi joaca mult mai bine echipe ca gloria sau otelul
Daca nu ma insel fundasii joaca prin rotatie, iar cu Steaua intra sapunaru.
Si ce concluzie tragi tu silver din tot ce ai scris?
Eu zic asa:NU ARE DOMNE REZISTENTA JUCATORII...
Sa-si ia un antrenor cu extraterestru la rezistenta ca nu prindeti nici locul 2...:D
p.s.:scuze ca mi-am permis sa-mi dau cu parerea dar mi s-a parut prea tare(si adevarat) articolul tau..;)
Eu zic asa:NU ARE DOMNE REZISTENTA JUCATORII...
Sa-si ia un antrenor cu extraterestru la rezistenta ca nu prindeti nici locul 2...:D
p.s.:scuze ca mi-am permis sa-mi dau cu parerea dar mi s-a parut prea tare(si adevarat) articolul tau..;)
bueiii..mexicanii "nu e" e permisi pe forumul asta...:P
ce faci amigo??cand te intorci??te asteptam la un bex ;)
ce faci amigo??cand te intorci??te asteptam la un bex ;)
Ce sa fac...uite bine departe de casa si de prieteni...munca si soare...:D
Cred ca vin prin iulie...nush sigur ca nu mi-au zis astia o data fixa...
Oricum de-abia astept sa vin acasa si sa va vad la o bere...;)
Acu vad ca o sa ne intalnim prin Snagov?
Foarte misto...de-abia astept sa vin acasa...mai am putin..
Partea nasoala e ca nu mai am timpul necesar pt. a ma ocupa corespunzator de echipa si uite-asa s-ar putea sa ma duc iar in liga IV dupa sezonul asta..:(
Om vedea ce-o mai fi...bafta si mai vb...
Cred ca vin prin iulie...nush sigur ca nu mi-au zis astia o data fixa...
Oricum de-abia astept sa vin acasa si sa va vad la o bere...;)
Acu vad ca o sa ne intalnim prin Snagov?
Foarte misto...de-abia astept sa vin acasa...mai am putin..
Partea nasoala e ca nu mai am timpul necesar pt. a ma ocupa corespunzator de echipa si uite-asa s-ar putea sa ma duc iar in liga IV dupa sezonul asta..:(
Om vedea ce-o mai fi...bafta si mai vb...
Rica Raducanu - ghete taiate si salariu de 3.000 de lei
Ne-am intalnit cu Rica la Primaria Generala unde este consilier. "Eu nu sunt cu nici un partid. Sunt independent. Suporterii rapidisti m-au ajutat sa ajung aici, in urma cu opt ani, iar de atunci s-au perindat trei edili: Viorel Lis, Traian Basescu si Adriean Videanu", si-a explicat Raducanu prezenta la Primarie.
Imediat dupa aceasta precizare, fostul jucator rapidist a inceput sa povesteasca primii pasi facuti in fotbal. "Imi aduc aminte mai greu, pentru ca debutul meu s-a petrecut, undeva, in Evul Mediu", a punctat amuzat ex-portarul Nationalei.
Rica a lovit intaia oara o minge adevarata pe la vreo 8 ani. "Pe atunci nu prea se vedeau baloane de fotbal pe la tara. Dar, intr-o zi, fratele meu, care statea in Bucuresti, mi-a adus o minge originala. Mama! Ce bucurie pe mine! Sa fi vazut cum dadeam cu unghiile in ea, ce suturi trageam", rememoreaza cu placere acele clipe ex-fotbalistul. Numai ca, bucuria sa si a celorlalti tovarasi de joaca, n-a fost de lunga durata intrucat mingea s-a spart. Dar romanii sunt cunoscuti drept foarte inventivi, asa ca fostul goal-keeper, impreuna cu prietenii sai, au gasit solutia salvatoare: au umplut balonul cu paie. Chiar daca asa-zisa minge era destul de grea, acest lucru nu-l impiedica pe Rica Raducanu sa joace fotbal. Ba chiar l-a ajutat sa-si dezvolte musculatura picioarelor, sau cel putin asa ii place lui sa creada acum.
Doi ani mai tarziu, Rica Raducanu a sosit in Capitala, adus de tatal sau. "Locuiam in Giulesti, pe langa piata. Atunci, erau o multime de maidane, nu ca acum cand nu exista nici un loc unde sa-ti poti parca masina, ce sa mai vorbesc de locuri de joaca pentru copii. Si toata ziua eram la fotbal, ca nu aveam altceva de facut", deapana in continuare amintirile fosta glorie rapidista. Inca din acele vremuri Rica era trimis de catre coechipierii sai sa apere, intrucat, asa cum recunoaste el insusi, nu prea stia sa dribleze. Dar atunci cand i se oferea ocazia juca atacant.
Poate datorita faptului ca locuia in Giulesti, iar majoritatea prietenilor sai tineau cu Rapidul, Rica Raducanu a visat mereu sa ajunga jucatorul acestei formatii. A reusit, insa dupa mai multe peripetii. Initial a fost respins de catre antrenorul de la juniorii feroviarilor, intrucat nu reusea sa faca un stop corect. Insa a fost primit la Victoria MBC unde i-a avut colegi pe Patanu, Fatu sau Margaritescu si au iesit de mai multe ori campioni. "Am jucat impotriva Rapidului si chiar eu le-am dat trei goluri, pentru ca pana la 17 ani am jucat varf", a declarat ex-goal-keeper-ul. Chiar daca nu multa lume stie Rica a fost si in curtea dinamovistilor pentru cateva saptamani. Insa, pana la urma, sansa i-a suras si a ajuns la echipa sa de suflet.
Dupa spusele sale, cand a patruns pentru prima oara in cabina seniorilor, i-a salutat cu: "Saru’ mana, ca asa era atunci". Datorita faptului ca are la picior masura 45, antrenorului i-a fost greu sa-i gaseasca ghete pe masura. Astfel ca a taiat unele vechi la varf, pana i-au facut altele pe comanda.
La o luna dupa ce a fost legitimat la echipa de sub Podul Grant, Raducanu a luat si prima sa leafa: 3.000 de lei. "De unde ai furat, ma, banii? Du-te si du-i inapoi", l-a repezit tatal-sau in momentul in care Rica a venit cu banii acasa. Chiar daca a incercat sa-i explice cum stau lucrurile, parintele sau nu l-a crezut. Tocmai de aceea, a doua zi a mers cu el la antrenor. "Domne, a venit asta cu niste bani acasa. Da, noi i-am dat, de-acu inainte asa o sa primeasca de fiecare data", l-a linistit antrenorul. "Din leafa aia, tata a cumparat un televizor, iar noi ii acopeream ecranul cu un celofan albastru, sa vedem color"(cat de tare e asta =)))), a incheiat fostul rapidist.
"Este adevarat ca nu prea stiam cu mingea, dar eram inalt si-mi doboram adversarii. Pe deasupra, mai aveam si un sut puternic. Insa, de cele mai multe ori, sarcina mea era sa nu primesc goluri, nu sa inscriu"
"Ma chemase Angelo Niculescu si, chiar daca eram rapidist, n-am ezitat prea mult, mai ales ca altfel m-ar fi luat in armata. Acolo nu am reusit sa ma impun in fata titularilor Datcu si Utu"
omul asta are un farmec unic...de cate ori ii citesc sau aud povestirile e imposibil sa nu rad...super Rica
(edited)
Ne-am intalnit cu Rica la Primaria Generala unde este consilier. "Eu nu sunt cu nici un partid. Sunt independent. Suporterii rapidisti m-au ajutat sa ajung aici, in urma cu opt ani, iar de atunci s-au perindat trei edili: Viorel Lis, Traian Basescu si Adriean Videanu", si-a explicat Raducanu prezenta la Primarie.
Imediat dupa aceasta precizare, fostul jucator rapidist a inceput sa povesteasca primii pasi facuti in fotbal. "Imi aduc aminte mai greu, pentru ca debutul meu s-a petrecut, undeva, in Evul Mediu", a punctat amuzat ex-portarul Nationalei.
Rica a lovit intaia oara o minge adevarata pe la vreo 8 ani. "Pe atunci nu prea se vedeau baloane de fotbal pe la tara. Dar, intr-o zi, fratele meu, care statea in Bucuresti, mi-a adus o minge originala. Mama! Ce bucurie pe mine! Sa fi vazut cum dadeam cu unghiile in ea, ce suturi trageam", rememoreaza cu placere acele clipe ex-fotbalistul. Numai ca, bucuria sa si a celorlalti tovarasi de joaca, n-a fost de lunga durata intrucat mingea s-a spart. Dar romanii sunt cunoscuti drept foarte inventivi, asa ca fostul goal-keeper, impreuna cu prietenii sai, au gasit solutia salvatoare: au umplut balonul cu paie. Chiar daca asa-zisa minge era destul de grea, acest lucru nu-l impiedica pe Rica Raducanu sa joace fotbal. Ba chiar l-a ajutat sa-si dezvolte musculatura picioarelor, sau cel putin asa ii place lui sa creada acum.
Doi ani mai tarziu, Rica Raducanu a sosit in Capitala, adus de tatal sau. "Locuiam in Giulesti, pe langa piata. Atunci, erau o multime de maidane, nu ca acum cand nu exista nici un loc unde sa-ti poti parca masina, ce sa mai vorbesc de locuri de joaca pentru copii. Si toata ziua eram la fotbal, ca nu aveam altceva de facut", deapana in continuare amintirile fosta glorie rapidista. Inca din acele vremuri Rica era trimis de catre coechipierii sai sa apere, intrucat, asa cum recunoaste el insusi, nu prea stia sa dribleze. Dar atunci cand i se oferea ocazia juca atacant.
Poate datorita faptului ca locuia in Giulesti, iar majoritatea prietenilor sai tineau cu Rapidul, Rica Raducanu a visat mereu sa ajunga jucatorul acestei formatii. A reusit, insa dupa mai multe peripetii. Initial a fost respins de catre antrenorul de la juniorii feroviarilor, intrucat nu reusea sa faca un stop corect. Insa a fost primit la Victoria MBC unde i-a avut colegi pe Patanu, Fatu sau Margaritescu si au iesit de mai multe ori campioni. "Am jucat impotriva Rapidului si chiar eu le-am dat trei goluri, pentru ca pana la 17 ani am jucat varf", a declarat ex-goal-keeper-ul. Chiar daca nu multa lume stie Rica a fost si in curtea dinamovistilor pentru cateva saptamani. Insa, pana la urma, sansa i-a suras si a ajuns la echipa sa de suflet.
Dupa spusele sale, cand a patruns pentru prima oara in cabina seniorilor, i-a salutat cu: "Saru’ mana, ca asa era atunci". Datorita faptului ca are la picior masura 45, antrenorului i-a fost greu sa-i gaseasca ghete pe masura. Astfel ca a taiat unele vechi la varf, pana i-au facut altele pe comanda.
La o luna dupa ce a fost legitimat la echipa de sub Podul Grant, Raducanu a luat si prima sa leafa: 3.000 de lei. "De unde ai furat, ma, banii? Du-te si du-i inapoi", l-a repezit tatal-sau in momentul in care Rica a venit cu banii acasa. Chiar daca a incercat sa-i explice cum stau lucrurile, parintele sau nu l-a crezut. Tocmai de aceea, a doua zi a mers cu el la antrenor. "Domne, a venit asta cu niste bani acasa. Da, noi i-am dat, de-acu inainte asa o sa primeasca de fiecare data", l-a linistit antrenorul. "Din leafa aia, tata a cumparat un televizor, iar noi ii acopeream ecranul cu un celofan albastru, sa vedem color"(cat de tare e asta =)))), a incheiat fostul rapidist.
"Este adevarat ca nu prea stiam cu mingea, dar eram inalt si-mi doboram adversarii. Pe deasupra, mai aveam si un sut puternic. Insa, de cele mai multe ori, sarcina mea era sa nu primesc goluri, nu sa inscriu"
"Ma chemase Angelo Niculescu si, chiar daca eram rapidist, n-am ezitat prea mult, mai ales ca altfel m-ar fi luat in armata. Acolo nu am reusit sa ma impun in fata titularilor Datcu si Utu"
omul asta are un farmec unic...de cate ori ii citesc sau aud povestirile e imposibil sa nu rad...super Rica
(edited)
Cele mai frumoase cuvinte despre Rapid
Despre echipa de fotbal din Grant au scris si dinamovistii, si stelistii. "Proletarii Giulestiului" au avut, dintotdeauna, harul de a smulge metaforele din tolba oamenilor de litere.
"Fiind duminica dimineata, ne duceam la meciurile de la matineu. Si cine juca la matineu? Rapid. Atat. Cincizeci de mii de oameni se inghesuiau in tribune ca sardelele sau ca sprotul afumat (si tribunele chiar semanau cu o conserva), stateau si pe scari, pe garduri, se catarau pe stalpii cu difuzoare si pe pancarta uriasa de la peluza a II-a, pe care scria cu litere rosii 'Traiasca si infloreasca R.S.R.!' si cei cincizeci de mii (mai putin doi, eu si tata) intrau intr-o stare hipnotica inca de la iesirea jucatorilor din vestiare, de cand aparea in gura tunelului un sarpe lung si visiniu, care cerceta un pic imprejurimile, pe urma traversa grabit pista cu zgura, se prelingea pe iarba tunsa scurt, se oprea la mijlocul terenului si se rasucea pe-o parte si pe alta, salutand publicul inainte de-a se rupe-n bucati, unspe titulari si cinci-sase rezerve, dupa cate vertebre avea.
Ce se intampla in jurul nostru nu era nici cor, nici harmalaie, nici vuiet, erau 49.998 de declaratii de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atat. Adversarul nu exista, mai ales ca echipele din B, seria a II-a, erau pricajite si verzi ca broastele, incat toata lumea astepta sa fie inghitite de sarpe".
Filip Florian, autorul frazelor de mai sus, este un "caine rosu" infocat. El, impreuna cu Matei, fratele sau mai mic, si el dinamovist convins, au scris anul trecut o carte, "Baiuteii" (publicata de "Polirom"), unde fotbalul si copilaria apar, firesc, precum doi siamezi. Printre atatea minuni de alta data, "Rapiduletul" acela boem ramane unic.
VERSURI DESPRE "FARMECUL VIETII"
"O echipa incarcata cu iubire ca un detonator"
Brasoveanul Marius Ianus ("cel mai bun poet al tinerei generatii", dupa criticul Daniel Cristea Enache) n-a ramas insensibil la farmecul aparte al giulestenilor. In noul sau volum, "Strumfii afara din fabrica", aparut anul acesta la Editura "Cartea Romaneasca", Ianus scrie o poezie intitulata simplu si cuprinzator "Pentru Rapid":
"Viata mea e legata de fotbal/Am avut abonament - de la 4 la 10 ani -/ la tribuna oficiala a Steagului Rosu/ Nu intelegeam nimic din ce se intampla pe acolo - niste OAMENI NEGRI conduceau cu 2-0 &/ au fost batuti cu 3-2-/ Taica-miu s-a ofitcat ca n-a prins finalul-/ l-am tras bocind spre casa.../ Se fuma mahoarca si mirosul ala-/ nervos si sentimental - imi placea./ Mame ale copiilor - nu va lasati/ progeniturile la meciuri - or sa ajunga/ fumatori inraiti & sentimentali incurabili/ & (mai trebuie sa spun?) imi placea/ ca toata lumea iubea si injura la meciuri (...) Din Divizia B, din subteranul memoriei,/ a venit la Brasov cea mai frumoasa echipa din tara/ Era o echipa fara vedete,/ dar incarcata cu iubire/ ca un detonator./ Galeria Rapidului a cantat intruna./ N-a fost un scor prea grozav pentru ei,/ dar galeria lor canta, canta intruna -/ si era o galerie mare si colorata-/ un sfert de stadion visiniu (...)"
MICROBIST DE MODA VECHE
Mircea Cartarescu, intre "Hai Rapidul" si "Ua, Rapidul"
Scriitorul Mircea Cartarescu a copilarit la o aruncatura de bat de stadionul "Dinamo". Pasii l-au purtat, insa, adesea, si pe alte stadioane, inclusiv pe "Giulesti", experienta despre care a povestit in cartile sale: "Duminicile, pe cand mancam in familie, holbandu-ne la 'Planeta gigantilor', auzeam deodata cate-un racnet urias, indepartat, ca un talaz marin. Stiam atunci ca se mai daduse un gol pe 'Dinamo'. Cand am mai crescut, tata ma lua la meci si puteam vedea atunci o priveliste tipica anilor ‘60: un stadion intreg plin cu barbati in camasi albe, cu manecile suflecate. Parca traiam intr-un televizor alb-negru. Doar terenul, cu fotbalistii in tricouri mohorate, aducea oarece culoare. si uriasul cer azuriu de deasupra. Era o lume muncitoreasca, relativ benigna, cu tipi neciopliti si hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu 'huo-uri si 'da-i la oase' lipsite de imaginatie, dar si de ura. Hotarat, ura, dispretul, violenta nu prea intrau in formula cartierelor muncitoresti de atunci decat, poate, prin exceptie. Pe garduri nu scria decat fie 'hai Rapidul', fie 'ua Rapidul'. Pe noi, copiii, nu ne ducea mintea la mai mult decat 'hai Dinamo la gunoi si cu Steaua dupa voi'.
SUB PANA LUI FANUS
Curcubeu pe ruta Calea Grivitei - Giulesti - sfarsitul vietii
Nici Fanus Neagu n-a fost imun la "virusul Rapid". Iata o mostra de iubire, asternuta pe hartie in cartea "Intamplarii aiurea si calatorii oranj": "Pentru mine, Rapidul e o dimineata aurie de toamna, cand in garile din campia Baraganului si Dobrogea, unde trenurile opresc o singura clipa, zeci de oameni se arunca in vagoanele amortie de somn, ca sa intre in Bucuresti pentru doua ceasuri, atat cat joaca Rapidul.
Rapidul face parte din sufletul oamenilor simpli ca bobul de zapada din bradul sarbatorilor de iarna, ca fantasma lunii din apele marii, ca durerea din suferinta infrangerilor. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei si valea plangerii. Rapid e curcubeul inaltat peste Calea Grivitei pana la Podul Giulesti si (...) la marginea vietii noastre"
"Rapidul este un greiere care canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este" - Ioan Chirila, cronicar
(edited)
(edited)
Despre echipa de fotbal din Grant au scris si dinamovistii, si stelistii. "Proletarii Giulestiului" au avut, dintotdeauna, harul de a smulge metaforele din tolba oamenilor de litere.
"Fiind duminica dimineata, ne duceam la meciurile de la matineu. Si cine juca la matineu? Rapid. Atat. Cincizeci de mii de oameni se inghesuiau in tribune ca sardelele sau ca sprotul afumat (si tribunele chiar semanau cu o conserva), stateau si pe scari, pe garduri, se catarau pe stalpii cu difuzoare si pe pancarta uriasa de la peluza a II-a, pe care scria cu litere rosii 'Traiasca si infloreasca R.S.R.!' si cei cincizeci de mii (mai putin doi, eu si tata) intrau intr-o stare hipnotica inca de la iesirea jucatorilor din vestiare, de cand aparea in gura tunelului un sarpe lung si visiniu, care cerceta un pic imprejurimile, pe urma traversa grabit pista cu zgura, se prelingea pe iarba tunsa scurt, se oprea la mijlocul terenului si se rasucea pe-o parte si pe alta, salutand publicul inainte de-a se rupe-n bucati, unspe titulari si cinci-sase rezerve, dupa cate vertebre avea.
Ce se intampla in jurul nostru nu era nici cor, nici harmalaie, nici vuiet, erau 49.998 de declaratii de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atat. Adversarul nu exista, mai ales ca echipele din B, seria a II-a, erau pricajite si verzi ca broastele, incat toata lumea astepta sa fie inghitite de sarpe".
Filip Florian, autorul frazelor de mai sus, este un "caine rosu" infocat. El, impreuna cu Matei, fratele sau mai mic, si el dinamovist convins, au scris anul trecut o carte, "Baiuteii" (publicata de "Polirom"), unde fotbalul si copilaria apar, firesc, precum doi siamezi. Printre atatea minuni de alta data, "Rapiduletul" acela boem ramane unic.
VERSURI DESPRE "FARMECUL VIETII"
"O echipa incarcata cu iubire ca un detonator"
Brasoveanul Marius Ianus ("cel mai bun poet al tinerei generatii", dupa criticul Daniel Cristea Enache) n-a ramas insensibil la farmecul aparte al giulestenilor. In noul sau volum, "Strumfii afara din fabrica", aparut anul acesta la Editura "Cartea Romaneasca", Ianus scrie o poezie intitulata simplu si cuprinzator "Pentru Rapid":
"Viata mea e legata de fotbal/Am avut abonament - de la 4 la 10 ani -/ la tribuna oficiala a Steagului Rosu/ Nu intelegeam nimic din ce se intampla pe acolo - niste OAMENI NEGRI conduceau cu 2-0 &/ au fost batuti cu 3-2-/ Taica-miu s-a ofitcat ca n-a prins finalul-/ l-am tras bocind spre casa.../ Se fuma mahoarca si mirosul ala-/ nervos si sentimental - imi placea./ Mame ale copiilor - nu va lasati/ progeniturile la meciuri - or sa ajunga/ fumatori inraiti & sentimentali incurabili/ & (mai trebuie sa spun?) imi placea/ ca toata lumea iubea si injura la meciuri (...) Din Divizia B, din subteranul memoriei,/ a venit la Brasov cea mai frumoasa echipa din tara/ Era o echipa fara vedete,/ dar incarcata cu iubire/ ca un detonator./ Galeria Rapidului a cantat intruna./ N-a fost un scor prea grozav pentru ei,/ dar galeria lor canta, canta intruna -/ si era o galerie mare si colorata-/ un sfert de stadion visiniu (...)"
MICROBIST DE MODA VECHE
Mircea Cartarescu, intre "Hai Rapidul" si "Ua, Rapidul"
Scriitorul Mircea Cartarescu a copilarit la o aruncatura de bat de stadionul "Dinamo". Pasii l-au purtat, insa, adesea, si pe alte stadioane, inclusiv pe "Giulesti", experienta despre care a povestit in cartile sale: "Duminicile, pe cand mancam in familie, holbandu-ne la 'Planeta gigantilor', auzeam deodata cate-un racnet urias, indepartat, ca un talaz marin. Stiam atunci ca se mai daduse un gol pe 'Dinamo'. Cand am mai crescut, tata ma lua la meci si puteam vedea atunci o priveliste tipica anilor ‘60: un stadion intreg plin cu barbati in camasi albe, cu manecile suflecate. Parca traiam intr-un televizor alb-negru. Doar terenul, cu fotbalistii in tricouri mohorate, aducea oarece culoare. si uriasul cer azuriu de deasupra. Era o lume muncitoreasca, relativ benigna, cu tipi neciopliti si hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu 'huo-uri si 'da-i la oase' lipsite de imaginatie, dar si de ura. Hotarat, ura, dispretul, violenta nu prea intrau in formula cartierelor muncitoresti de atunci decat, poate, prin exceptie. Pe garduri nu scria decat fie 'hai Rapidul', fie 'ua Rapidul'. Pe noi, copiii, nu ne ducea mintea la mai mult decat 'hai Dinamo la gunoi si cu Steaua dupa voi'.
SUB PANA LUI FANUS
Curcubeu pe ruta Calea Grivitei - Giulesti - sfarsitul vietii
Nici Fanus Neagu n-a fost imun la "virusul Rapid". Iata o mostra de iubire, asternuta pe hartie in cartea "Intamplarii aiurea si calatorii oranj": "Pentru mine, Rapidul e o dimineata aurie de toamna, cand in garile din campia Baraganului si Dobrogea, unde trenurile opresc o singura clipa, zeci de oameni se arunca in vagoanele amortie de somn, ca sa intre in Bucuresti pentru doua ceasuri, atat cat joaca Rapidul.
Rapidul face parte din sufletul oamenilor simpli ca bobul de zapada din bradul sarbatorilor de iarna, ca fantasma lunii din apele marii, ca durerea din suferinta infrangerilor. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei si valea plangerii. Rapid e curcubeul inaltat peste Calea Grivitei pana la Podul Giulesti si (...) la marginea vietii noastre"
"Rapidul este un greiere care canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este" - Ioan Chirila, cronicar
(edited)
(edited)