Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Rapid Bucuresti!!!
Cele mai frumoase cuvinte despre Rapid
Despre echipa de fotbal din Grant au scris si dinamovistii, si stelistii. "Proletarii Giulestiului" au avut, dintotdeauna, harul de a smulge metaforele din tolba oamenilor de litere.
"Fiind duminica dimineata, ne duceam la meciurile de la matineu. Si cine juca la matineu? Rapid. Atat. Cincizeci de mii de oameni se inghesuiau in tribune ca sardelele sau ca sprotul afumat (si tribunele chiar semanau cu o conserva), stateau si pe scari, pe garduri, se catarau pe stalpii cu difuzoare si pe pancarta uriasa de la peluza a II-a, pe care scria cu litere rosii 'Traiasca si infloreasca R.S.R.!' si cei cincizeci de mii (mai putin doi, eu si tata) intrau intr-o stare hipnotica inca de la iesirea jucatorilor din vestiare, de cand aparea in gura tunelului un sarpe lung si visiniu, care cerceta un pic imprejurimile, pe urma traversa grabit pista cu zgura, se prelingea pe iarba tunsa scurt, se oprea la mijlocul terenului si se rasucea pe-o parte si pe alta, salutand publicul inainte de-a se rupe-n bucati, unspe titulari si cinci-sase rezerve, dupa cate vertebre avea.
Ce se intampla in jurul nostru nu era nici cor, nici harmalaie, nici vuiet, erau 49.998 de declaratii de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atat. Adversarul nu exista, mai ales ca echipele din B, seria a II-a, erau pricajite si verzi ca broastele, incat toata lumea astepta sa fie inghitite de sarpe".
Filip Florian, autorul frazelor de mai sus, este un "caine rosu" infocat. El, impreuna cu Matei, fratele sau mai mic, si el dinamovist convins, au scris anul trecut o carte, "Baiuteii" (publicata de "Polirom"), unde fotbalul si copilaria apar, firesc, precum doi siamezi. Printre atatea minuni de alta data, "Rapiduletul" acela boem ramane unic.
VERSURI DESPRE "FARMECUL VIETII"
"O echipa incarcata cu iubire ca un detonator"
Brasoveanul Marius Ianus ("cel mai bun poet al tinerei generatii", dupa criticul Daniel Cristea Enache) n-a ramas insensibil la farmecul aparte al giulestenilor. In noul sau volum, "Strumfii afara din fabrica", aparut anul acesta la Editura "Cartea Romaneasca", Ianus scrie o poezie intitulata simplu si cuprinzator "Pentru Rapid":
"Viata mea e legata de fotbal/Am avut abonament - de la 4 la 10 ani -/ la tribuna oficiala a Steagului Rosu/ Nu intelegeam nimic din ce se intampla pe acolo - niste OAMENI NEGRI conduceau cu 2-0 &/ au fost batuti cu 3-2-/ Taica-miu s-a ofitcat ca n-a prins finalul-/ l-am tras bocind spre casa.../ Se fuma mahoarca si mirosul ala-/ nervos si sentimental - imi placea./ Mame ale copiilor - nu va lasati/ progeniturile la meciuri - or sa ajunga/ fumatori inraiti & sentimentali incurabili/ & (mai trebuie sa spun?) imi placea/ ca toata lumea iubea si injura la meciuri (...) Din Divizia B, din subteranul memoriei,/ a venit la Brasov cea mai frumoasa echipa din tara/ Era o echipa fara vedete,/ dar incarcata cu iubire/ ca un detonator./ Galeria Rapidului a cantat intruna./ N-a fost un scor prea grozav pentru ei,/ dar galeria lor canta, canta intruna -/ si era o galerie mare si colorata-/ un sfert de stadion visiniu (...)"
MICROBIST DE MODA VECHE
Mircea Cartarescu, intre "Hai Rapidul" si "Ua, Rapidul"
Scriitorul Mircea Cartarescu a copilarit la o aruncatura de bat de stadionul "Dinamo". Pasii l-au purtat, insa, adesea, si pe alte stadioane, inclusiv pe "Giulesti", experienta despre care a povestit in cartile sale: "Duminicile, pe cand mancam in familie, holbandu-ne la 'Planeta gigantilor', auzeam deodata cate-un racnet urias, indepartat, ca un talaz marin. Stiam atunci ca se mai daduse un gol pe 'Dinamo'. Cand am mai crescut, tata ma lua la meci si puteam vedea atunci o priveliste tipica anilor ‘60: un stadion intreg plin cu barbati in camasi albe, cu manecile suflecate. Parca traiam intr-un televizor alb-negru. Doar terenul, cu fotbalistii in tricouri mohorate, aducea oarece culoare. si uriasul cer azuriu de deasupra. Era o lume muncitoreasca, relativ benigna, cu tipi neciopliti si hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu 'huo-uri si 'da-i la oase' lipsite de imaginatie, dar si de ura. Hotarat, ura, dispretul, violenta nu prea intrau in formula cartierelor muncitoresti de atunci decat, poate, prin exceptie. Pe garduri nu scria decat fie 'hai Rapidul', fie 'ua Rapidul'. Pe noi, copiii, nu ne ducea mintea la mai mult decat 'hai Dinamo la gunoi si cu Steaua dupa voi'.
SUB PANA LUI FANUS
Curcubeu pe ruta Calea Grivitei - Giulesti - sfarsitul vietii
Nici Fanus Neagu n-a fost imun la "virusul Rapid". Iata o mostra de iubire, asternuta pe hartie in cartea "Intamplarii aiurea si calatorii oranj": "Pentru mine, Rapidul e o dimineata aurie de toamna, cand in garile din campia Baraganului si Dobrogea, unde trenurile opresc o singura clipa, zeci de oameni se arunca in vagoanele amortie de somn, ca sa intre in Bucuresti pentru doua ceasuri, atat cat joaca Rapidul.
Rapidul face parte din sufletul oamenilor simpli ca bobul de zapada din bradul sarbatorilor de iarna, ca fantasma lunii din apele marii, ca durerea din suferinta infrangerilor. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei si valea plangerii. Rapid e curcubeul inaltat peste Calea Grivitei pana la Podul Giulesti si (...) la marginea vietii noastre"
"Rapidul este un greiere care canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este" - Ioan Chirila, cronicar
(edited)
(edited)
Despre echipa de fotbal din Grant au scris si dinamovistii, si stelistii. "Proletarii Giulestiului" au avut, dintotdeauna, harul de a smulge metaforele din tolba oamenilor de litere.
"Fiind duminica dimineata, ne duceam la meciurile de la matineu. Si cine juca la matineu? Rapid. Atat. Cincizeci de mii de oameni se inghesuiau in tribune ca sardelele sau ca sprotul afumat (si tribunele chiar semanau cu o conserva), stateau si pe scari, pe garduri, se catarau pe stalpii cu difuzoare si pe pancarta uriasa de la peluza a II-a, pe care scria cu litere rosii 'Traiasca si infloreasca R.S.R.!' si cei cincizeci de mii (mai putin doi, eu si tata) intrau intr-o stare hipnotica inca de la iesirea jucatorilor din vestiare, de cand aparea in gura tunelului un sarpe lung si visiniu, care cerceta un pic imprejurimile, pe urma traversa grabit pista cu zgura, se prelingea pe iarba tunsa scurt, se oprea la mijlocul terenului si se rasucea pe-o parte si pe alta, salutand publicul inainte de-a se rupe-n bucati, unspe titulari si cinci-sase rezerve, dupa cate vertebre avea.
Ce se intampla in jurul nostru nu era nici cor, nici harmalaie, nici vuiet, erau 49.998 de declaratii de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atat. Adversarul nu exista, mai ales ca echipele din B, seria a II-a, erau pricajite si verzi ca broastele, incat toata lumea astepta sa fie inghitite de sarpe".
Filip Florian, autorul frazelor de mai sus, este un "caine rosu" infocat. El, impreuna cu Matei, fratele sau mai mic, si el dinamovist convins, au scris anul trecut o carte, "Baiuteii" (publicata de "Polirom"), unde fotbalul si copilaria apar, firesc, precum doi siamezi. Printre atatea minuni de alta data, "Rapiduletul" acela boem ramane unic.
VERSURI DESPRE "FARMECUL VIETII"
"O echipa incarcata cu iubire ca un detonator"
Brasoveanul Marius Ianus ("cel mai bun poet al tinerei generatii", dupa criticul Daniel Cristea Enache) n-a ramas insensibil la farmecul aparte al giulestenilor. In noul sau volum, "Strumfii afara din fabrica", aparut anul acesta la Editura "Cartea Romaneasca", Ianus scrie o poezie intitulata simplu si cuprinzator "Pentru Rapid":
"Viata mea e legata de fotbal/Am avut abonament - de la 4 la 10 ani -/ la tribuna oficiala a Steagului Rosu/ Nu intelegeam nimic din ce se intampla pe acolo - niste OAMENI NEGRI conduceau cu 2-0 &/ au fost batuti cu 3-2-/ Taica-miu s-a ofitcat ca n-a prins finalul-/ l-am tras bocind spre casa.../ Se fuma mahoarca si mirosul ala-/ nervos si sentimental - imi placea./ Mame ale copiilor - nu va lasati/ progeniturile la meciuri - or sa ajunga/ fumatori inraiti & sentimentali incurabili/ & (mai trebuie sa spun?) imi placea/ ca toata lumea iubea si injura la meciuri (...) Din Divizia B, din subteranul memoriei,/ a venit la Brasov cea mai frumoasa echipa din tara/ Era o echipa fara vedete,/ dar incarcata cu iubire/ ca un detonator./ Galeria Rapidului a cantat intruna./ N-a fost un scor prea grozav pentru ei,/ dar galeria lor canta, canta intruna -/ si era o galerie mare si colorata-/ un sfert de stadion visiniu (...)"
MICROBIST DE MODA VECHE
Mircea Cartarescu, intre "Hai Rapidul" si "Ua, Rapidul"
Scriitorul Mircea Cartarescu a copilarit la o aruncatura de bat de stadionul "Dinamo". Pasii l-au purtat, insa, adesea, si pe alte stadioane, inclusiv pe "Giulesti", experienta despre care a povestit in cartile sale: "Duminicile, pe cand mancam in familie, holbandu-ne la 'Planeta gigantilor', auzeam deodata cate-un racnet urias, indepartat, ca un talaz marin. Stiam atunci ca se mai daduse un gol pe 'Dinamo'. Cand am mai crescut, tata ma lua la meci si puteam vedea atunci o priveliste tipica anilor ‘60: un stadion intreg plin cu barbati in camasi albe, cu manecile suflecate. Parca traiam intr-un televizor alb-negru. Doar terenul, cu fotbalistii in tricouri mohorate, aducea oarece culoare. si uriasul cer azuriu de deasupra. Era o lume muncitoreasca, relativ benigna, cu tipi neciopliti si hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu 'huo-uri si 'da-i la oase' lipsite de imaginatie, dar si de ura. Hotarat, ura, dispretul, violenta nu prea intrau in formula cartierelor muncitoresti de atunci decat, poate, prin exceptie. Pe garduri nu scria decat fie 'hai Rapidul', fie 'ua Rapidul'. Pe noi, copiii, nu ne ducea mintea la mai mult decat 'hai Dinamo la gunoi si cu Steaua dupa voi'.
SUB PANA LUI FANUS
Curcubeu pe ruta Calea Grivitei - Giulesti - sfarsitul vietii
Nici Fanus Neagu n-a fost imun la "virusul Rapid". Iata o mostra de iubire, asternuta pe hartie in cartea "Intamplarii aiurea si calatorii oranj": "Pentru mine, Rapidul e o dimineata aurie de toamna, cand in garile din campia Baraganului si Dobrogea, unde trenurile opresc o singura clipa, zeci de oameni se arunca in vagoanele amortie de somn, ca sa intre in Bucuresti pentru doua ceasuri, atat cat joaca Rapidul.
Rapidul face parte din sufletul oamenilor simpli ca bobul de zapada din bradul sarbatorilor de iarna, ca fantasma lunii din apele marii, ca durerea din suferinta infrangerilor. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei si valea plangerii. Rapid e curcubeul inaltat peste Calea Grivitei pana la Podul Giulesti si (...) la marginea vietii noastre"
"Rapidul este un greiere care canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este" - Ioan Chirila, cronicar
(edited)
(edited)
si mai spun ca nu ni se potriveste melodia :-"
Forza Rapid
Forza Rapid
Marian Iancu vrea să joace în Giuleşti împotriva Stelei
Patronul Timişoarei, a declarat luni, că ar prefera ca meciul din semifinalele Cupei României dintre echipa sa si Steaua să se joace în Giuleşti, pe stadionul Rapidului, şi nu la Piatra Neamţ, aşa cum a stabilit Federaţia Româna de Fotbal, informează site-ul Antena3.
"Le vom propune celor de la Steaua să jucăm meciul din cupă în Giuleşti. Ar fi interesant. Noi suntem organizatori şi ne-ar conveni de minune să evoluăm pe stadionul Rapidului. Şi pentru suporteri ar fi mult mai convenabil. Una e să vii la Bucuresti, şi alta e să te duci pâna la Piatra Neamţ", a declarat Marian Iancu.
ar fi super tare....as fi prezent cu siguranta...
(edited)
Patronul Timişoarei, a declarat luni, că ar prefera ca meciul din semifinalele Cupei României dintre echipa sa si Steaua să se joace în Giuleşti, pe stadionul Rapidului, şi nu la Piatra Neamţ, aşa cum a stabilit Federaţia Româna de Fotbal, informează site-ul Antena3.
"Le vom propune celor de la Steaua să jucăm meciul din cupă în Giuleşti. Ar fi interesant. Noi suntem organizatori şi ne-ar conveni de minune să evoluăm pe stadionul Rapidului. Şi pentru suporteri ar fi mult mai convenabil. Una e să vii la Bucuresti, şi alta e să te duci pâna la Piatra Neamţ", a declarat Marian Iancu.
ar fi super tare....as fi prezent cu siguranta...
(edited)
in sfarsit am ajuns si eu sa-mi fac abonament :D
Sper sa nu ajungi sa-l pui pe foc intr-o buna zi [whistle]
cum sa il pui man in foc???biletele si abon pe Giulesti sunt de colectie...
"Viaţa mea e legată de fotbal.
Am avut abonament -de la 4 la 10 ani -
la tribuna oficială a Steagului Roşu
Nu-nţelegeam nimic din ce se întîmpla pe acolo -
nişte OAMENI NEGRII* (!!!) conduceau cu 2-0 &
au fost bătuţi cu 3-2 -
Taică-miu s-a ofticat că n-a prins finalul -
l-am tras bocind spre casă…
Se fuma mahoarcă şi mirosul ăla -
nervos şi sentimental - îmi plăcea.
/Mame ale copiilor - nu vă lăsaţi
progeniturile la meciuri - or să ajungă
fumători înrăiţi & sentimentali incurabili/
& (mai trebuie să spun?) îmi plăcea
că toată lumea iubea şi înjura la meciuri.
Viaţa mea e îmbibată de fotbal -
Îl ţin minte şi acuma pe Joscha Naghy
dându-i gol din corner Morarului
(Moraru era un portar “curtat de naţională”,
cum se zice acum
& să-i dai gol din corner lui Dinamo
era un act de mare curaj. )
Să spun şi asta: galeria lui Dinamo
nu exista. Era o fantomă
nevăzută de nimeni.
Nimeni nu iubea echipa aia de securişti.
Iar galeria Stelei era galeria lui Mao -
două companii de soldaţi
care stăteau în cur şi aplaudau.
Nu era fotbal. Cînd l-am văzut
pe Lăcătuş plimbîndu-se cu mingea
pe linia porţii noastre - Braşovul nu trebuia
să pice în B & Lăcătuş era “de-al nostru” -
m-am dezis definitiv de “echipa asta vîndută”
(aveam vreo opt ani :) )
şi am aşteptat altceva.
Şi altceva a venit imediat.
Din divizia B, din subteranul memoriei,
a venit la Braşov cea mai frumoasă echipă din ţară.
Era o echipă fără vedete,
dar încărcată cu iubire
ca un detonator.
Galeria Rapidului a cîntat întruna.
N-a fost un scor grozav pentru ei,
dar galeria lor cînta, cînta întruna -
şi era o galerie mare şi colorată -
un sfert de stadion vişiniu.
Nu ţin minte vreun jucător de atunci
al Rapidului. Dar Rapidul iradia iubire.
Nimeni n-a înjurat pe stadionul Braşovului
cînd s-a întors Rapid din divizia B.
Nimeni n-a înjurat - ochii tatălui meu
străluceau lacrimi.
[color=darkred]Şi, cu toată lumea de pe stadion,
am aplaudat farmecul vieţii, Rapidul."
(edited)
Am avut abonament -de la 4 la 10 ani -
la tribuna oficială a Steagului Roşu
Nu-nţelegeam nimic din ce se întîmpla pe acolo -
nişte OAMENI NEGRII* (!!!) conduceau cu 2-0 &
au fost bătuţi cu 3-2 -
Taică-miu s-a ofticat că n-a prins finalul -
l-am tras bocind spre casă…
Se fuma mahoarcă şi mirosul ăla -
nervos şi sentimental - îmi plăcea.
/Mame ale copiilor - nu vă lăsaţi
progeniturile la meciuri - or să ajungă
fumători înrăiţi & sentimentali incurabili/
& (mai trebuie să spun?) îmi plăcea
că toată lumea iubea şi înjura la meciuri.
Viaţa mea e îmbibată de fotbal -
Îl ţin minte şi acuma pe Joscha Naghy
dându-i gol din corner Morarului
(Moraru era un portar “curtat de naţională”,
cum se zice acum
& să-i dai gol din corner lui Dinamo
era un act de mare curaj. )
Să spun şi asta: galeria lui Dinamo
nu exista. Era o fantomă
nevăzută de nimeni.
Nimeni nu iubea echipa aia de securişti.
Iar galeria Stelei era galeria lui Mao -
două companii de soldaţi
care stăteau în cur şi aplaudau.
Nu era fotbal. Cînd l-am văzut
pe Lăcătuş plimbîndu-se cu mingea
pe linia porţii noastre - Braşovul nu trebuia
să pice în B & Lăcătuş era “de-al nostru” -
m-am dezis definitiv de “echipa asta vîndută”
(aveam vreo opt ani :) )
şi am aşteptat altceva.
Şi altceva a venit imediat.
Din divizia B, din subteranul memoriei,
a venit la Braşov cea mai frumoasă echipă din ţară.
Era o echipă fără vedete,
dar încărcată cu iubire
ca un detonator.
Galeria Rapidului a cîntat întruna.
N-a fost un scor grozav pentru ei,
dar galeria lor cînta, cînta întruna -
şi era o galerie mare şi colorată -
un sfert de stadion vişiniu.
Nu ţin minte vreun jucător de atunci
al Rapidului. Dar Rapidul iradia iubire.
Nimeni n-a înjurat pe stadionul Braşovului
cînd s-a întors Rapid din divizia B.
Nimeni n-a înjurat - ochii tatălui meu
străluceau lacrimi.
[color=darkred]Şi, cu toată lumea de pe stadion,
am aplaudat farmecul vieţii, Rapidul."
(edited)
Am auzit ca dupa Nutline in timpul meciului, stelistii vor veni sa isi caute dreptatea printre blocuri :))
Aveti deci grija de baietii cu scobitoarea intre dinti si urme de rimel pe obraz de la plansul dupa scorul de pe tabla!
Hai cu 3-0 sec sa le inchidem gura!
Forza Rapid!
Aveti deci grija de baietii cu scobitoarea intre dinti si urme de rimel pe obraz de la plansul dupa scorul de pe tabla!
Hai cu 3-0 sec sa le inchidem gura!
Forza Rapid!
asta inseamna ca nu mai vedem coregrafia lor, ca cea de anul trecut, cu tuningul Fiatului? :))
Eu zic ca maine e 1 aprilie... deci nu poti sa stii :)
cobor sa ma intalnesc cu un caine si un stelist. Sa vezi ce il enervez pe stelist. mereu reusesc [diablo]