Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Rapid Bucuresti!!!
Fortza Rapid!
Batem pe Dinamo in seara asta !!!
Batem pe Dinamo in seara asta !!!
ce se intampla la clubul nostru?????? Incotro o luam???? Parca nu a mai fost asa de rau pana acum ( din cate-mi aduc eu aminte). Nu avem antrenor, jucatorii sunt la pamant cu moralul, iar de copos nu am ce sa mai zic!!!!!!!
chiar dc ar fi sa ajungem in D nu vreau decat un singur lucru...sa plece Copos...
Cerul plânge cu lacrimi vişinii. Rapid, ca artă şi adevăr.
Se spune că Dumnezeu îi ia lângă el pe cei mai buni, îmbogăţind Cerurile cu iubire, colorând Raiul cu o armată de suflete curate, care şi-au încheiat misiunea pe Pământ. În această săptămână, Iurie Darie şi-a dus şi el la bun sfârşit misiunea, căţărându-se peste nori, pentru a lua loc în tribunele Cerului, lângă Moţu Pittiş, Colea Răutu, Puiu Călinescu, şi alţi monştri sacri ai artei româneşti, cu toţii sfinte steaguri ale Rapidismului. El va rămâne însă în amintirile noastre, îi vom păstra memoria vie, pentru că forţa Rapidului vine şi de dincolo. Poate mai ales de dincolo.
Atât de mulţi artişti au iubit Rapidul! De ce oare? Poate pentru că arta adevărată a fost dintotdeauna de o profundă sinceritate, a căutat adevărul, mergând mereu la esenţă. Iar, în fotbalul nostru, dacă vrei esenţă, te duci în Giuleşti. Acolo unde nimic nu e fals, acolo unde sufletul îţi e stors de sentimente, iar, după o clipă de răgaz, se umple din nou de culoare. Ca şi pe scenă, în Giuleşti, agonia şi extazul sunt fraţi, nu duşmani. Nu pot trăi unul fără celălalt, iar simbioza lor îşi găseşte casă, mai mult decât oriunde, în inimile tremurânde ce-şi fac veacul lângă şine, la fiecare spectacol oferit de iubitul nostru Rapid.
Mulţi artişti ce au iubit Grantul s-au stins din viaţă, părăsind această lume pentru una infinit mai bună. Acum, de acolo de sus, ei privesc meciurile Rapidului prin ochiul de cer de deasupra Giuleştiului. La fiecare meci, în acel petic de boltă ce acoperă Grantul, se adună cea mai sfântă limpezime pe care Cerul o poate naşte. Limpezimea Rapidismului, ca armă a dreptăţii. Adevărul e curat, limpede, indestructibil. Rapidul e la fel, pentru că e adevăr. De asta sufletele mari ale României suferinde s-au alăturat nebuniei vişinii. Pentru că numai un suflet mare poate iubi adevărul, chiar dacă, de cele mai multe ori, nici după o viaţă întreagă de luptă, acesta nu iese la iveală. Dar, luptând pentru un sfânt ideal, eşti deja câştigător, chiar dacă nemernicii sunt în continuare la cârma iubirii tale, ducând-o înspre prăpastie. Sufletele mari cred în dreptatea divină. Sufletele mari cred şi luptă în numele idealului numit Rapid.
Nu e lucru întâmplător că Giuleştiul şi-a construit istoria lângă un teatru. Nu asta e şi Giuleştiul, până la urmă? O continuă reprezentaţie, un spectacol a tot ceea ce e mai frumos în fotbal? Rapid e artă în stare pură, aşa cum a fost din prima clipă în care a înmugurit, în 1923, când o idee sfântă avea să coboare în inimile celor doi îngeri trimişi de Dumnezeu pentru a dărui lumii Rapidul. Când spui Rapid, spui artă, de aceea un şir nesfârşit de artişti a fost atras vişiniul de funingine al Grantului. Unii au jucat în teren, în faţa nebunilor din gradenele ruginii şi neîncăpătoare de lângă pod, alţii au jucat pe scenă, în faţa iubitorilor de artă de cea mai bună calitate. Rapidiştii au fost mereu artişti. Iar artiştii au fost mereu rapidişti. Rapidul e artă, iar arta nu moare niciodată. E tocmai invers, devine mai valoroasă, odată cu anii ce se rostogolesc peste măreţia lor crescândă.
Marii artişti ai Grantului au plecat de lângă noi, dar nu şi din noi. Au rămas vii în inimile noastre, ne dau forţa să mergem mai departe, să răzbatem, să trecem peste neîncetate suferinţe şi să iubim Rapidul. În ultimă instanţă, asta e tot ce contează: să iubeşti Rapidul, pentru că e artă şi e adevăr.
(edited)
Se spune că Dumnezeu îi ia lângă el pe cei mai buni, îmbogăţind Cerurile cu iubire, colorând Raiul cu o armată de suflete curate, care şi-au încheiat misiunea pe Pământ. În această săptămână, Iurie Darie şi-a dus şi el la bun sfârşit misiunea, căţărându-se peste nori, pentru a lua loc în tribunele Cerului, lângă Moţu Pittiş, Colea Răutu, Puiu Călinescu, şi alţi monştri sacri ai artei româneşti, cu toţii sfinte steaguri ale Rapidismului. El va rămâne însă în amintirile noastre, îi vom păstra memoria vie, pentru că forţa Rapidului vine şi de dincolo. Poate mai ales de dincolo.
Atât de mulţi artişti au iubit Rapidul! De ce oare? Poate pentru că arta adevărată a fost dintotdeauna de o profundă sinceritate, a căutat adevărul, mergând mereu la esenţă. Iar, în fotbalul nostru, dacă vrei esenţă, te duci în Giuleşti. Acolo unde nimic nu e fals, acolo unde sufletul îţi e stors de sentimente, iar, după o clipă de răgaz, se umple din nou de culoare. Ca şi pe scenă, în Giuleşti, agonia şi extazul sunt fraţi, nu duşmani. Nu pot trăi unul fără celălalt, iar simbioza lor îşi găseşte casă, mai mult decât oriunde, în inimile tremurânde ce-şi fac veacul lângă şine, la fiecare spectacol oferit de iubitul nostru Rapid.
Mulţi artişti ce au iubit Grantul s-au stins din viaţă, părăsind această lume pentru una infinit mai bună. Acum, de acolo de sus, ei privesc meciurile Rapidului prin ochiul de cer de deasupra Giuleştiului. La fiecare meci, în acel petic de boltă ce acoperă Grantul, se adună cea mai sfântă limpezime pe care Cerul o poate naşte. Limpezimea Rapidismului, ca armă a dreptăţii. Adevărul e curat, limpede, indestructibil. Rapidul e la fel, pentru că e adevăr. De asta sufletele mari ale României suferinde s-au alăturat nebuniei vişinii. Pentru că numai un suflet mare poate iubi adevărul, chiar dacă, de cele mai multe ori, nici după o viaţă întreagă de luptă, acesta nu iese la iveală. Dar, luptând pentru un sfânt ideal, eşti deja câştigător, chiar dacă nemernicii sunt în continuare la cârma iubirii tale, ducând-o înspre prăpastie. Sufletele mari cred în dreptatea divină. Sufletele mari cred şi luptă în numele idealului numit Rapid.
Nu e lucru întâmplător că Giuleştiul şi-a construit istoria lângă un teatru. Nu asta e şi Giuleştiul, până la urmă? O continuă reprezentaţie, un spectacol a tot ceea ce e mai frumos în fotbal? Rapid e artă în stare pură, aşa cum a fost din prima clipă în care a înmugurit, în 1923, când o idee sfântă avea să coboare în inimile celor doi îngeri trimişi de Dumnezeu pentru a dărui lumii Rapidul. Când spui Rapid, spui artă, de aceea un şir nesfârşit de artişti a fost atras vişiniul de funingine al Grantului. Unii au jucat în teren, în faţa nebunilor din gradenele ruginii şi neîncăpătoare de lângă pod, alţii au jucat pe scenă, în faţa iubitorilor de artă de cea mai bună calitate. Rapidiştii au fost mereu artişti. Iar artiştii au fost mereu rapidişti. Rapidul e artă, iar arta nu moare niciodată. E tocmai invers, devine mai valoroasă, odată cu anii ce se rostogolesc peste măreţia lor crescândă.
Marii artişti ai Grantului au plecat de lângă noi, dar nu şi din noi. Au rămas vii în inimile noastre, ne dau forţa să mergem mai departe, să răzbatem, să trecem peste neîncetate suferinţe şi să iubim Rapidul. În ultimă instanţă, asta e tot ce contează: să iubeşti Rapidul, pentru că e artă şi e adevăr.
(edited)
noi si cum milan ce mai trecem printr-o situatie de asta,nu degeaba e berlusconi din giulesti,copos
Am invins pe U...etapa viitoare daca invingem ne revenim incet incet.
avem meci foarte greu... si pancone nu joaca....... oricum dificila perioada mai avem in momentul acesta!!!!
Asta e..cum au jucat foarte prost in acest tur , poate vom avea o surpriza placuta in retur !
A doua victorie consecutiva cu medias . Daca invingem si etapa viitoare pe ceahlaul , ar fi perfect !!!
foarte greu!!!! am vazut prima repriza si am avut destule emotii!!!!
Da . Incet , incet ne apropiem de locul nostru !!! Eu zic ca avem lot de locurile 2-4 !
Eu zic ca avem lot de locurile 2-4 !
ba da-ma dracu...
ba da-ma dracu...
eu sper sa nu ne desfiintam pana la sfarsitul campionatului!!!!
da-te dracu...:P
Frumoasa revenire cu Gazu...parca jucau de placere ai vostrii.
Frumoasa revenire cu Gazu...parca jucau de placere ai vostrii.