FC Argeş - sărbătorit la Muzeul Judeţean



Astăzi FC Argeş a împlinit 60 de ani de existenţă. Chiar dacă gruparea din Trivale trece prin cel mai greu moment, echipa fiind ca şi desfiinţată, Muzeul Judeţean Argeş a organizat o întâlnire cu fostele glorii alb-violete. La acest eveniment au fost prezenţi, printre alţii, Ilie Bărbulescu, Tănase Dima, Viorel Moiceanu, Remus Vlad, Stelică Badea, Eduard Augustin, Vasile Stan, Doru Toma, Mihai Zanfir, Nicolae Diţă, Constantin Radu, Iulian Tameş, Nelu Ceauşu.

Remus Vlad, fost căpitan al FC Argeş, a vorbit despre perioada petrcută la gruparea din Trivale: Vreau să vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la acest eveniment. Datorită faptului că am făcut parte din familia FC Argeş am reuşit să aducem rezultate cu această echipă. Mă bucur că m-am întâlnit cu foarte mulţi colegi cu această ocazie dar din păcate mulţi din colegii noştri nu mai sunt. Nu vreau să întristez acest moment pentru că implinim 60 de ani de când existăm. Îmi aduc aminte că în 72 când am câştigat campionatul am avut un joc decisiv cu UTA iar stadionul nostru a fost plin. Am câştigat acel meci şi am ajuns astfel în fruntea clasamentului.

Pentru că evenimentul a fost organizat de Muzeul Judeţean, Remus Vlad a adus şi un cadou special: Este vorba de fanionul care l-am schimbat cu Zoco, căpitanul Realului din acea perioadă..

Prezent la eveniment, Tănase Dima, antrenor secund al FC Argeş a declarat: Vreau să îmi exprim ataşamentul şi toată simpatia celor care au contribuit la triumful acestei echipe minunate. S-a înviinţat în 1953... Eu în 1952 am debutat în fotbalul argeşean la Curtea de Argeş. Până în 1961 am fost rivali pentru că între Curtea de Argeş, Dinamo Piteşti şi Flacăra Roşie Rm. Vâlcea a fost o rivalitate permanentă. FC Argeş a constituit un bun exemplu, a găsit întotdeauna mijloace tehnico-tactice să facă faţă rivalilor Dinamo şi Steaua care deţineau puterea politică. Am avut jucători de execepţie, jucători talentaţi şi eu consider că am fost cei care am împins economia în judeţ. Eu sper ca FC Argeş să nu moară, eu cred că nu va muri datorită nouă care vom susţine în continoare această idee, iar cei care nu sunt în stare să aprecieze să facă pasul înapoi.

Fostele glorii deplâng dispariţia FC Argeş

Astăzi, FC Argeş împlineşte 60 de ani de existenţă, însă, din păcate, de fosta campioană a României s-a ales praful. Nepriceperea unor oameni care au fost la conducere în ultimii ani la acest club a dus la degringolada şi haosul în care s-a zbătut echipa lui Dobrin. Clubul din Trivale este în agonie, iar foştii fotbalişti şi suporterii adevăraţi ai acestei echipe îşi vor aminti mereu ce a reprezentat FC Argeş în fotbalul românesc. Realitatea este una tristă: în anul când împlineşte 60 de ani de existenţă, clubul a intrat în… insolvenţă, iar până la desfiinţare nu mai este decât un pas. Echipa nu mai are jucători şi nu va mai fi înscrisă mai mult ca sigur în campionat.

Trei dintre foştii fotbalişti ai echipei FC Argeş din perioada de glorie, Augustin Eduard, Viorel Moiceanu şi Nelu Ceauşu, ne-au vorbit ieri despre sentimentele pe care le au vizavi de echipă.

“O zi neagră”
Nelu Ceauşu: “Au fost numai vorbe despre salvarea echipei FC Argeş de la moarte. Sunt foarte dezamăgit, iar mâine va fi o zi neagră pentru fotbalul argeşean, pentru că în loc să ne bucurăm şi să vorbim despre acest club la trecut, prezent şi viitor, noi, foştii fotbalişti, ne vom întrista profund. Ne vom gândi la ceea ce a reprezentat FC Argeş în fotbalul românesc şi la momentele frumoase petrecute aici. Amintirile frumoase sunt încă vii în inimile noastre. Sunt foarte surprins în mod neplăcut de faptul că un judeţ ca Argeşul nu reuşeşte să închege o echipă care să joace în Liga I. Din punctul meu de vedere acest lucru nu ar trebui să mire pe nimeni, din moment ce la ora actuală, în plan administrativ, nu mai există oamenii care au fost odinioară, Stroe, Jigman, Sicoe, Schiaucu, Tunaru şi Iacomi. Aceştia au înţeles perfect fenomenul fotbalistic şi l-au iubit. Acum sunt jucători care habar nu au de fotbal, stau cu capetele plecate de dragul de a-şi păstra postul călduţ şi nu sunt capabili să-şi asume responsabilitatea unui obiectiv. Eu m-am retras pentru o lungă perioadă de timp din această mocirlă numită fotbal şi nu voi mai reveni curând”.

“Nu este trist, nici dramatic, este… sinistru!”
Augustin Eduard: “Este atât de trist că FC Argeş nu mai există… Mâine îi vom cânta prohodul… Noi, foştii jucători, am muncit atâţia ani ca să ducem acest nume pe cele mai înalte culmi ale fotbalului şi iată că munca noastră a fost batjocorită. Ne-am luptat de la egal la egal cu marile puteri fotbalistice, cu Valencia, Nottingham, Real Madrid, şi iată că acum echipa a ajuns o epavă. Este prea puţin spus trist sau dramatic, termenul cel mai potrivit pentru a caracteriza situaţia este… sinistru. Mâine, în loc să închinăm o cupă de şampanie în cinstea celor 60 de ani de existenţă, vom trăi momente tragice”.

“Cu un ochi râdem, cu altul plângem!”
Viorel Moiceanu: “Cu un ochi râdem, cu altul plângem. Râdem pentru că ne vom întâlni mai mulţi foşti jucători şi vom depăna amintiri frumoase petrecute la acest club, dar la final vom pune bomboana pe colivă. Vom merge ca la o înmormântare la întâlnirea noastră. Nu este deloc normal să se întâmple acest lucru, dar, din păcate, la ora actuală întreaga societate românească este la pământ. FC Argeş a fost şi va rămâne viaţa mea, este clubul care m-a făcut cunoscut şi căruia i-am dedicat aproape toată viaţa. Nimic nu mai este ca în trecut, atunci jucai de plăcere, pe bani puţini, dar îţi dădeai şi sufletul pe teren. Cu timpul, fotbalul a devenit o afacere. Revenind la FC Argeş, mâine voi vărsa o lacrimă amară şi voi încerca să mă gândesc doar la momentele frumoase. Pentru că generaţia mea a trăit clipe minunate la această echipă. Cuvintele sunt de prisos în astfel de momente”.

sursă text: ziarulargesul.ro

Drum prin ani – FC Arges – 60 de ani

Rămas bun, Argeş drag!

E dimineaţă. N-am putut să dorm toată noaptea, la gândul că a doua zi urmam să merg pentru prima oară la un meci al Argeşului. Am mai văzut câteva meciuri la televizor, am mai citit ceva prin ziare. Dar voi merge prima dată pe stadion, pe care l-am văzut doar din trecere. M-am trezit cu noaptea-n cap, să mă duc la chioşcul din staţia de autobuz să prind ziarul. Azi mă duc la meci!

Îl trezesc pe tata, deşi e abia ora 8, iar până la meci mai e destul. Nu mai am răbdare. Urcăm în autobuz. În staţia de la muzeu, văd pe un zid un afiş cu meciul, iar sub el, pe zid, e mânzgălit Hai FC Argeş! Pe drumul spre stadion, încerc să-mi imaginez la ce poartă a dat Barbu gol din foafecă cu Oţelul, acum câteva etape. Ajung la stadion. Mă aşez lângă tata, pe scaunele roşii de la tribună. Jucătorii începuseră antrenamentele. Lumea se adună, stadionul e aproape plin. A fost singurul meci la care m-am dus cu tata. Şi a fost de ajuns să mă îndrăgostesc. Nu mai contează că am pierdut meciul, că toată seara am plâns. Au fost lacrimile unui copil, aşa cum eram toţi, ce spera că echipa lui e cea mai bună.

Azi ar fi trebuit să fie o mare sărbătoare pentru noi. Doar că niciodată nu am simţit atâta ură, neputinţă şi durere. Argeşul lângă care am crescut nu mai e. Fotbalul a devenit joaca unor parveniţi, şi-a pierdut farmecul. Cum o să le spunem noi, peste ani, copiilor noştri, că a fost cândva FC Argeş, dar că a murit fără să se încerce măcar salvarea? Ne vor crede oare că am străbătut ţara pentru o echipă care nu mai e? Cu ce le vom dovedi noi că am iubit echipa asta?

60 de ani… FC Argeş a fost ţinut în viaţă artificial, pentru că de fapt a murit de mai mulţi ani. Şi-a aşteptat liniştit soarta, ştiind că e singurul dezonodământ posibil. S-a născut şi a murit odată cu Dobrin. Nici o altă echipă nu se poate identifica mai bine cu “copilul” ei. Acum se încearcă o renaştere a Argeşului, dar asta e altă discuţie (vom reveni la acest subiect cât de curând). Chiar dacă peste ceva timp echipa se va numi tot FC Argeş, se va câştiga palmaresul, nu vom uita prea uşor dispariţia clubului. Nu putem să-i iertăm pe cei care şi-au bătut joc de noi, de oraş, de Dobrin.

Tu, cel care citeşti rândurile astea, adu-ţi aminte de FC Argeş. Şi plângi! A murit o parte din tine. Rămas bun, Argeş drag!

Adio Argesul meu drag...

Chiar am plans si inca o mai fac si o voi mai face de fiecare data cand voi trece pe la stadion... ca un facut stadionul este langa cimitir... Pentru mine, pentru tine si pentru toti fanii, FC Arges nu va muri niciodata asa cum nu a facut-o nici Dobrin.
Iubesc FC Arges si o voi face cat voi trai!!!
Imi aduc aminte cum ma duceam cu taticu' de mana la stadion...taticu' care-mi povestea de cand eram copil cum a fost la finala din '79 cu dinamo, cum a lasat masina lui cu nr. de AG la un prieten si a luat masina acestuia care era de bucuresti. Imi povestea cum era cu radioul in mana si cum aruncau dinamovistii cu sticle de bere goale in ei... de latfel este si surprins de camerele televiziunii cu radioul pe genunchi... cum ne-au furat arbitrii ca la usa cortului, dar noi tot am reusit sa invingem in ciuda tuturor impedimentelor si, bineinteles, printr-un gol de-al Marelui DOBRIN. Unul din primele lucruri care-mi vin in minte in aceasta viata este FC Arges.
E trist, am plans si vom mai plange, iar pt. mine personal, orice s-ar intampla, insa ce vor incompetentii din fruntea orasului si a judetului nu va mai insemna niciodata ce a insemnat FC Argesul adevarat...
Iubesc si respect FC Arges!

E dimineaţă. N-am putut să dorm toată noaptea, la gândul că a doua zi urmam să merg pentru prima oară la un meci al Argeşului. Am mai văzut câteva meciuri la televizor, am mai citit ceva prin ziare. Dar voi merge prima dată pe stadion, pe care l-am văzut doar din trecere. M-am trezit cu noaptea-n cap, să mă duc la chioşcul din staţia de autobuz să prind ziarul. Azi mă duc la meci!

La fel incepe si povestea mea........


Sa nu uitam totusi ca si FC ARGES actual s-a mai numit si DINAMO si DACIA, cred ca si MUNICIPAL.....
Eu zic ca este OK daca se recupereaza palmaresul prin noua echipa....Nu e acelasi lucru ca la Timisoara cu fulgeul bragadiru....
(edited)

S-a mai numit Dinamo, la inceput, api FC ARGES si doar cu o DACIA integrata in nume ca si sponsor...

un articol scris de crstian geambasu, din gazeta de astazi. despre situatia de la uta, fc arges, sportul si farul



"Sînge pentru fotbal

Suporterii Farului au dat un sens nemaiîntîlnit iubirii pentru o echipă. Respect!

În timp ce Liga lui Mitică se pregăteşte să inunde televizoarele occidentale, fotbalul mic trăieşte tragicomedii scrise parcă de un autor cu imaginaţie nestăvilită. Şi fire perversă. Reporterii speciali ai Gazetei au descoperit printre altele cum îşi mai duce zilele UTA, supranumită cîndva Bătrîna Doamnă. Fosta aristocrată a fotbalului nostru a rămas doar o bătrînă părăsită şi săracă, obligată să-şi ducă zilele de azi pe mîine. Eufemistic, ceea ce trăieşte UTA se numeşte “incertitudine financiară”. Din cauza situaţiei care miroase a faliment, mulţi jucători au părăsit echipa. O dată cu ei şi antrenorul Dan Ţapoş. Ce a urmat? Supravieţuitorii au ajuns la concluzia naturală că postul de antrenor a rămas vacant. În disperare de cauză, soluţia a venit din interior. Omul de bancă este ales săptămînal, prin tragere la sorţi, dintre jucători. Săptămîna trecută, a fost olteanul Dragoş Firţulescu, acum i-a venit rîndul lui George Neagu, 28 de ani.

Vă vine să rîdeţi?

Familia Penescu şi-a recuperat WC-urile, căzile şi chiuvetele de la arena din Trivale. Un nene, conducătorul acţiunii de dezinstalare, fostul administrator al clubului, a spus că toate obiectele erau parte a investiţiilor din perioada patronatului penescian. Pentru aducere aminte, înainte de a ajunge şef la FC Argeş şi de a cumpăra arbitri, Cornel Penescu făcuse avere vînzînd zahărul la pungi de un kilogram care nu cîntăreau decît 900 de grame. PIC cu pic se îmbogăţeşte omul pe seama fraierilor.

Vă vine să rîdeţi?

La Sportul, odinioară Sportul Studenţesc, umorul negru a atins cote de avarie. Vasile Şiman îşi acuză un jucător de fals în contract. Logic, Vasile din Apşa de Mijloc a depus plîngere la TAS.

Vă vine să rîdeţi?

Urmează povestea suporterilor Farului, care au donat sînge. Banii strînşi din sîngele donat au fost folosiţi pentru a cumpăra mîncare jucătorilor de la Farul. Am auzit de-a lungul timpului tot felul de poveşti despre iubirea oamenilor pentru echipele lor. Jurăminte de dragoste eternă, căsnicii destrămate, suferinţe închipuite. Nimic nu se compară totuşi ca autenticitate cu iniţiativa băieţilor din Constanţa, de departe cel mai impresionant gest de afecţiune al unor suporteri pentru nişte fotbalişti aduşi la pragul cel mai de jos al sărăciei. Poate nu întîmplător, cel mai frumos gest de care am auzit vreodată în relaţia suporter-fotbalist se petrece în oraşul-feudă al lui Radu Mazăre. Un soi de Caligula care se crede zmeu şi îşi incendiază urbea cu care alegorice populate de minore XXX.

Vă mai vine să rîdeţi?"

SCM Argeşul - echipa primarului, nu a suporterului

POST 28 AUGUST 2013



SCM Argeşul a jucat aseară primul meci oficial pe terenul central al complexului Nicolae Dobrin. La partida cu Universitatea Craiova din cadrul Cupei României au fost prezenţi în tribună aproximativ 1000 de suporteri ce au dorit să vadă la lucru echipa primarului Tudor Pendiuc.

În urmă cu o lună şi jumătate edilul oraşului promitea că această formaţie va fi continuarea echipei FC Argeş însă din nou, promisiunile primarului s-au dovedit a fi doar minciuni. Suporterii nu au uitat că Pendiuc a declarat că din acest proiect va face parte şi Constantin Stroe, fost preşedinte al grupării din Trivale. În plus, primarul a promis că numele echipei va fi schimbat în FCM Argeş. Defapt primarul a avut alte planuri, iar în acest moment în cadrul clubului de fotbal avem doi oameni ce nu au treabă deloc cu sportul rege: Constantin Zichil şi Cornel Ionică. Fanii au taxat rapid deciziile edilului iar la partida cu Universitatea Craiova au afişat un mesaj: Fără Stroe nu putem / Argeşul să-l reînviem.

Prezent la meci, Tudor Pendiuc a stat alături de Adrian Mititelu şi nu ne-ar mira să-i fi propus să mute echipa la Piteşti.

Nicolae Dobrin ar fi împlinit astăzi 66 de ani

POST 26 AUGUST 2013



Astăzi trebuia să fie o zi veselă şi una plină de bucurie, asta dacă Nicolae Dobrin ar mai fi fost printre noi. Acesta trebuia să împlinească astăzi 66 de ani, dar din păcate, de aproape 6 ani de zile acesta uimeşte îngerii cu driblingurile sale şi cu reuşitele sale. Mai nou, mai are un coleg din generaţia de aur a fostbalului românesc printre îngeri şi anume Costică Ştefănescu, component al celor de la Universitatea Craiova. Nicolae Dobrin se năştea pe data de 26 august 1947, dar pleca dintre noi mult prea repede, la numai 60 de ani, pe data de 26 octombrie 2007.

O viaţă trăită în alb şi violet
Nicolae Dobrin şi-a dedicate toată viaţa celor de la FC Argeş, echipa sa de suflet, formaţia pentru care era în stare de orice. Nimeni nu poate uita celebra dublă cu Real Madrid din Cupa Campionilor Europeni, atunci când Nicolae Dobrin ar fi putut să elimine marele Real. Dobrin a mai uimit pe plan European la confruntarea cu Valencia din 1978, echipă ce era condusă pe atunci de marele Kempes, proaspăt campion mondial în vara acelui an la turneul ce avea loc chiar în Argentina. “Cu toţii vorbeau despre Kempes, dar nu mi se părea ceva incredibil. Până la urmă tot două picioare ave aşi el, nu era cu nimic superior. Ţin minte că am vrut să îi dau mingea prontre picioare la un moment dat şi chiar am reuşit şi mi se părea ceva uriaş, dar apoi am văzut reacţia lui şi la faza imediat următoare a fost aproape să ne dea gol. Atunci am înţeles că aşa răspund marii fotbalişti şi că trebuie să îmi văd de jocul meu obişnuit”, declara Nicolae Dobrin în urmă cu mai mulţi ani.

S-a gândit la FC Argeş până în ultima clipă a vieţii
Nicolae Dobrin a plecat dintre noi într-o vineri mohorâtă de octombrioe. O boală incurabilă l-a învins pe fostul mare fotbalist, dar chiar şi în ultimele clipe ale vieţii, fostul mare fotbalist s-a gândit la echipa din Trivale. Acesta le atrăgea atenţia jucătorilor de atunci de la echipa din Trivale că vor avea un meci greu în Liga a II-a cu cei de la Unirea Alba Iulia, meci ce s-a terminat cu scorul de 1 – 1. Astăzi trebuia să fie veselie şi bucurie, dar nu este. Este doar o zi în care ne amintim de vremurile în care stadionul din Trivale era plin, de vremea în cae driblingurile lui Dobrin umpleau stadioanele şi de timpul în care FC Argeş exista.

Azi, Dobrin ar fi murit din nou!

POST 26 AUGUST 2013



Nicolae Dobrin ar fi trebuit să împlinească astăzi 66 de ani. Jucătorul cu care se confundă istoria lui FC Argeș s-a născut pe 26 august 1947, cu 6 ani înainte de înființarea clubului pentru care avea să scrie istorie. A adus două titluri la Pitești, a adus Realul în Trivale, dar și Valencia lui Kempes. Iar povestea celui de-al doilea campionat, cu victoria lui FC Argeș în curtea rivalei Dinamo, este încununarea unei cariere puse în slujba a două culori: alb și violet.
După un titlu adus de Maradona la Napoli, fanii de pe San Paolo au scris pe gardul cimitirului "Nici nu știți ce ați pierdut". Probabil că martorii meciului Dinamo - FC Argeș din 1979 ar putea să le spune fiilor sau nepoților exact aceleași cuvinte. Dobrin a reușit atunci să întoarcă nu numai scorul, dar și regia unui final de campionat.

Nu a știut ce a pierdut
Dar nici Dobrin nu a știut ce a pierdut. A murit în octombrie 2007 la doar câteva luni după ce Argeșul, sub conducerea lui Cornel Penescu, retrograda pentru prima dată după aproape un deceniu și jumătate. Mai exact, pe 26 octombrie, cu o zi înaintea meciului piteștenilor de la Alba Iulia. Dobrin le ceruse alb-violeților să bată în Cetatea Marii Uniri. Echipa antrenată pe atunci de Ionuț Badea nu au reușit decât un egal. Dar, de atunci, la fiecare gol marcat de FC Argeș, galeria scandează "Nicolae Dobrin". Iar tradiția s-a păstrat chiar și în deplasările în care alb-violeții au fost încurajați de doar doi suporteri. Și momentele de acest gen n-au fost puține.


A trăit 60 de ani, cât clubul, dar ar mai fi murit o dată
Dobrin nu a mai trăit să vadă acest lucru. N-a mai trăit să vadă cum patronul echipei este anchetat pentru șpagă către șeful CCA, n-a mai trăit să vadă cum FC Argeș e retrogradată de FRF, n-a mai trăit să vadă cum echipa evoluează printre vaci și oi prin deplasări gen Covaci. Înaintea acelui meci cu bănățenii din 2009, jucătorii au refuzat să se antreneze pe motiv că nu erau plătiți de luni bune. În 2013, fotbaliştii au refuzat chiar să joace. Așa se face că ultimele două meciuri din istoria lui FC Argeș consemnează rezultate rușinoase pentru ab-violeți: 0-6 cu Alro Slatina și 1-6 cu Damila Măciuca. În ambele, disputate în mai și iunie 2013, au intrat juniorii. Jucătorii de la echipa mare nu văzuseră niciun ban pe anul în curs. Cei cu adevărat responsabili de asemenea umilințe, adică managerul Cătălin Barbu și familia Penescu, și-au desăvârșit opera, băgând clubul în insolvență. Acolo a fost și abandonat, autoritățile neputând acoperi datoriile făcute de Cornel și Andrei Penescu. Există zvonuri conform cărora cei doi ar fi garantat cu acțiunile de la club un împrumut bancar pentru firma lor, pe care ulterior nu l-au mai returnat. Dar Dobrin nu a mai trăit să vadă asta. Nu a mai trăit nici să vadă cum FRF nu a acceptat echipa în divizia B. Dar și dacă ar fi acceptat-o, FC Argeș nu ar fi avut nici lot și nici bani de deplasări.

Dobrin nu a mai apucat să vadă toate aceste lucruri. Pentru că, din păcate, a trăit doar 60 de ani. Tot atât a trăit și Argeșul. În vara în care a împlinit 6 decenii de existență, formația din Trivale a aflat că nu va juca nicăieri în campionatul următor și că în toamnă va intra în faliment. Dacă ar fi trăit să vadă toate aceste lucruri, Dobrin ar mai fi murit o dată. Ar fi fost, poate prea mult, chiar și pentru el, cel care a întors soarta unui campionat într-un minut.

Claudiu Barbu-www.stiridesport.ro

foarte emotionanta si trista ultima postare :(

ultimele pagini de pe acest topic sunt triste, din pacate... se vede ca sunteti suporteri adevarati, mai ales Metall. frumoase povestile despre "primul meci". bv voua, poate salveaza cineva echipa. acum ma scuzati ca am intervenit pe topicul vostru :)

Oricine este bine venit aici, atat timp cat discuta pe subiect.
Multumim pentru aprecieri, insa, in ceea ce priveste Argesul nostru drag, nu cred ca mai putem avea sperante mari... :((

“Penescu a făcut nişte acte frauduloase, probabil, ca să pătrundă în fundaţie”

Declară Ion Răileanu, fost preşedinte al FC Argeş în perioada 1992-2002.

Dle Răileanu, ştiţi că familia Penescu a renunţat la FC Argeş, însă nu şi la bunurile clubului…
Eu nu ştiu cum a renunţat familia Penescu la FC Argeş! Eu am înţeles că el este acţionarul majoritar al acelui club, chiar dacă acum se află în insolvenţă. Probabil că urmează falimentul, întrucât dânşii probabil că nu au întocmit un program de reorganizare pe care să-l ducă la capăt.

Bun, atunci care este situaţia bunurilor clubului şi mă refer la cantonamentul din Trivale, la sediul din strada Armand Călinescu şi la autocar?
Acestea nu sunt ale clubului! Aceste bunuri, în mod normal şi de drept, sunt ale Fundaţiei FC Argeş 1953.

Ce înseamnă această fundaţie şi cine sunt membrii fundaţiei?
La constituirea acestei fundaţii, membrii fondatori au fost în primul rând vechiul club, şi anume Fotbal Club Argeş Piteşti, ca asociaţie sportivă, care nu are nimic de a face cu Societatea Comercială a lui Penescu. La un moment dat, dl. Penescu, pentru aportul, chipurile, pe care l-a adus la constituirea Societăţii Comerciale a preluat o serie de bunuri din patrimoniul clubului şi anume locul în Divizia A, vreo 200 de jucători inclusiv cu Centrul de Copii şi Juniori, birotică etc. Fundaţia, pe de altă parte, a fost constituită pe lângă vechiul club, aşa cum spuneam, din mari vedete ale fotbalului argeşean şi mă refer la Gicu Dobrin, Bebe Barbu, Telu Stancu şi dl profesor Mihai Georgescu.

Şi cum se face că totuşi Penescu controlează încă aceste bunuri?
Probabil că, între timp, dânşii au făcut nişte acte pe care nu trebuiau să le facă pentru că nu aveau niciun drept. Acele acte, eventual, trebuiau să le facă numai cei 5 membri fondatori ai Fundaţiei… Probabil că au făcut nişte acte de intrare în Fundaţie, dar pe care, repet, nu aveau dreptul să le facă. În concluzie, acele bunuri nu trebuie să aparţină în niciun mod familiei Penescu!

Dar Telu Stancu sau profesorul Mihai Georgescu nu au făcut niciun demers, în calitate de fondatori, pentru ca fundaţia să recupereze bunurile?
Eu cred că în momentul în care s-a constituit SC FC Argeş a existat un interes ca activitatea Fundaţiei să fie marginalizată. În acest context, probabil că au pătruns şi alte elemente în această Fundaţie… Vinovată este şi Justiţia pentru că trebuia verificată valabilitatea documentelor şi cu ce scop au fost ele făcute.

Dle Răileanu, dar autorităţile locale ce rol au în toată această poveste?
Dânşii nu au avut nicio legătură cu vechiul club şi nici cu Fundaţia. Au sprijinit prin acordarea terenului fără plată, utilităţi etc. Însă, în SC FC Argeş autorităţile locale au acţiuni, la început au avut chiar majoritate, iar acum se pare că mai deţin un procent foarte mic.

Care este ilegalitatea?
Depinde ce scop se urmăreşte. Dacă dl Penescu a urmărit numai să protejeze acest patrimoniu şi când va veni timpul să-l pună la dispoziţie activităţii sportive, atunci înţeleg. Dar dacă scopul a fost altul, atunci nu mai este în regulă…

Poate Cornel Penescu să vândă aceste bunuri?
Nu are cum să facă acest lucru! Probabil că actele sunt făcute în mod fraudulos şi atunci e limpede că nu poate să vândă.

Ce viitor vedeţi dvs pentru FC Argeş?
Din punctul meu de vedere, nu am recunoscut niciodată acest SC FC Argeş pentru că această societate a fost constituită cu un alt scop şi anume un scop strict comercial, adică de a se scoate profit. Eu am fost adeptul de a se organiza, practica sportul şi a fi popularizat pentru masă mai largă de oameni.

Cum vedeţi apariţia SCM Piteşti? Cum vedeţi faptul că această echipă susţinută de Primărie vrea să obţină palmaresul şi culorile FC Argeş?
Toată lumea vrea să ia, dar de multe ori nu ştiu cum! Domnule, vechiul club nu s-a dus, a fost luat. Nici măcar preluat de cei de acolo, cu excepţia patrimoniului, aşa cum am mai spus. În 2005, cel care a venit cu cel mai mult aport în noua societate, adică vechiul club, a primit 0,03% din acţiuni. La constituirea SC 2005 SA, cei care au făcut lucrul acesta şi-au dat seama la un moment dat că nu poate să preia nimic de la vechiul club, motiv pentru care au introdus în noua societate vechiul club cu 0,03%, care însemna 10 milioane de lei.

Dle preşedinte, care sunt vinovaţii pentru situaţia în care a ajuns echipa alb-violetă?
În sport, vinovaţii sunt mai greu de pus la ţintă. De exemplu, într-o competiţie unul trebuie să piardă şi unul să câştige. Cred că vinovaţi sunt cei care au încercat să fraudeze în interesul lor… La momentul înfiinţării SC-ului, preşedinte era, cred, Vali Ilinca. Iar dacă şi dumnealui a greşit, nu cred că a făcut-o din rea-voinţă, poate din incompetenţă… Cert este că membrii fondatori ai Fundaţiei trebuiau să hotărască totul, în legătură cu FC Argeş, nu altcineva. Nu am documentele prin care dl Penescu a reuşit acum să controleze Fundaţia, dar cred că nu era şi nu este posibil aşa ceva.

Nicolae Enoiu: “FC Argeş se îndreaptă spre faliment!”

Soarta lui FC Argeş pare a fi pecetluită, iar până la falimentul şi desfiinţarea clu­bu­lui lui Nicolae Dobrin nu mai este decât o chestiune de timp. Până acum nu a apă­rut nimeni dispus să cheltuiască şi să acopere datoriile clubului, iar admi­nistra­to­rul judiciar Nicolae Enoiu prevede falimentul, cu toate că, până acum, doar o sin­gu­ră persoană s-a arătat interesată de situaţia grupării şi a trimis un mail prin ca­re solicita toate informaţiile. Tot de la Enoiu am aflat şi că în ultimul timp s-a în­cer­cat înscrierea FC Argeş la judeţ, însă, deocamdată, nu s-au găsit jucătorii care să evolueze pentru această echipă.

Domnule Enoiu, ce mai e nou cu FC Argeş?
Deocamdată, nu s-a intrat în faliment! Sunt ceva încercări de re­suscitare, adică să înscriem e­chi­pa în Liga a IV-a sau a V-a, dar nu s-a reuşit. Cătălin Barbu a încer­cat să discute cu antrenorii de la ju­niori, să joace pentru această for­maţie la judeţ, gândindu-se în perspectiva de încasa ceva, dar nu s-a concretizat nimic. Cred că s-a lovit de refuzul acestora, de­oa­rece sunt foarte supăraţi. În plus, am mai primit un mail foarte curios…

Despre ce este vorba?
Este semnat de o persoană, Cătălin Stoichiţă. În mail spune că el, alături de un grup de prieteni, do­reşte să preia integral clubul. Mai scrie că ştia că pe 26 trebuia să aibă loc AGA şi mă roagă să-i comunic paşii de urmat pentru a prelua clubul. Cu cine să încheie actele, cu mine, cu altcineva… Mai scrie că a studiat documentele publice şi că nu reiese ce este clu­bul acum, fundaţie, asociaţie sau SA. Mai vrea să-i comunic situaţia lotului de jucători, situaţia autoca­rului şi a stadionului şi să-i fac eu un calcul, să-i spun suma minimă lunară care i-ar trebui pentru a desfăşura activitatea. Mai­lul l-am primit marţi, 27 august, şi i-am trimis răspuns că se pot discuta toate aceste aspecte, i-am dat nu­mărul de telefon, dar nu am mai primit nici un răspuns.

Spuneţi-mi care este valabilita­tea înţelegerii cu Steaua pentru Tă­nase?
Contractul este valabil până la 6 august 2014. Dacă până atunci se transferă la o altă echipă, FC Argeş trebuie să primească 50% din sumă. Mai există o singură al­tă clauză: dacă devine jucător li­ber din vina clubului, Steaua plă­teş­te lui FC Argeş 2 milioane de euro.

Au plecat mai multe grupe de juniori de la FC Argeş…
Eu nu prea am înţeles antre­norii. Primul lucru pe care li l-am spus a fost: Aveţi grijă de centrul de copii şi juniori! Dar mulţi au ple­cat. Le-am dat acordul de transfer. La juniori nu am pus nici o clauză pentru că sunt juniori şi pot pleca oriunde. Dar la seniori am pus cla­u­ze. Mă refer la cei care au plecat la Mioveni, la Rapid, la Astra. Da­că se transferă la alte echipe, vor da procente, iar la unii am pus chiar şi sume de bani.

La cum vedeţi că merg lucru­rile, ce credeţi că se va întîmpla cu clubul?
Dacă nu se iveşte ceva, pînă la sfârşitul lunii, definitivez masa cre­dală şi aştept 30 de zile, con­orm legii, după care declanşez fa­li­mentul. La cum văd că merg lu­crurile, părerea mea este că ne în­dreptăm spre faliment. Era o mi­că salvare cu înscrierea în cam­pio­nat, dar nu e nimic concret…

Cine vrea să preia pe FC Argeş ce datorii trebuie să plătească?
Masa credală este în total de 7,6 milioane, dar, din aceştia, 3,7 milioane sunt ale dlui Penescu, ca­re a anunţat că renunţă la aceşti bani. Mai rămîn 3,9 milioane, din care 3,2 milioane sînt la Finanţe, 300 de mii salarii şi alţi 400 de mii la firma Pic şi altele.

Persoana care v-a contactat prin email vorbea la un moment dat despre autocar şi sediu… Care es­te situaţia lor?
Autocarul este al fundaţiei, ca şi sediul şi cantonamentul. Eu nu am nici o treabă cu asta. Dar văd că, oricum, nu spune nimeni nimic de ele. Toţi vorbesc de ele, dar cei care ştiu cum stau lucrurile cu fun­daţia nu spun nimic. Şi nici nu ce­re nimeni, să vadă ce este a­colo şi care este situaţia cu aceste bu­nuri.

Ce s-a întâmplat acum câteva săptămâni, când Cătălin Barbu a lu­­at de la stadion echipamentele şi a­pa­ratele din sală?
Eu le-am spus la un moment dat celor de la SCM să ia tot ce pot folosi la antrenamente, şi mă refeream la echipamentul uzat. A­poi, aparatele erau ale lui Pe­nes­cu, investiţie personală. Eram cu vi­ceprimarul şi cu antrenorul şi le-a spus că sunt ale lui şi că, dacă vor să le folosească, suma pentru ele este de 20.000 de euro şi se ne­go­ciază. Şi au zis că nu… Apoi pri­mesc un telefon de la cineva că au dispoziţie să nu se mai ia nimic de la stadion. Eu atunci le-am zis să aibă grijă, că, dacă pun se­ches­tru pe bunurile care nu le apar­ţin, poate să iasă tărăboi… şi cam asta a fost.