Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Campionate externe
Au fost folositi mai mult la echipa a doua (cea care juca in cupa etc). Dar din moment ce nu au rupt gura tirgului acolo, e normal sa nu fie prima optiune pentru echipa de baza si sa fie preferati scholes / giggs etc... chiar si cu ronaldo in teren, cred ca ar fi avut si anderson / nani loc daca ar fi demonstrat ca merita... nici acum nu sint folositi asa mult, desi nu mai e ronaldo, iar giggs / scholes se vede de la o zi la alta ca nu mai pot duce un meci intreg ca pe vremuri. Insa apar altii gen gibson, parks etc tocmai pentru ca nu se ridica la nivelul asteptarilor si sint folositi cind adversarul permite ori cind nu mai e alta solutie.
Sint curios cum va evolua in continuare nani. Despre anderson deja inteleg ca s-a produs o ruptura, deci nu ma astept sa-l mai vedem prea des...
Sint curios cum va evolua in continuare nani. Despre anderson deja inteleg ca s-a produs o ruptura, deci nu ma astept sa-l mai vedem prea des...
Arsene Wenger spunea ca echipele de top trebuie sa faca orice compromis ca sa se asigure ca joaca intr-un stil propriu. Antrenorul lui Arsenal crede ca un club nu poate sa isi marcheze trecerea prin istoria fotbalului decat daca implementeaza o filozofie proprie pe terenul de joc. Pentru Wenger, cele mai mari si cele mai bune echipe au o anumita responsabilitate fata de dezvoltarea jocului de fotbal si trebuie sa dea in permanenta un exemplu.
Un astfel de model de succes, recunoscut de toata lumea, este FC Barcelona. Cu o combinatie teoretic improbabila de arta si eficienta, Barca a demonstrat in 2009 ca poti castiga toate trofeele, renuntand la tactica precauta caracteristica jocului modern.
Succesul Barcelonei este rezultatul filozofiei implementate initial de Johan Cruyff si revigorata acum de Pep Guardiola. Cruyff, care a jucat pe Camp Nou din 1973 pana in 1978 si a antrenat echipa din 1988 pana in 1996, a transformat mentalitatea Barcelonei. A adus increderea in randul fanilor printr-un stil de joc orientat total spre atac, pentru prima oara in istoria clubului.
“Echipa mea joaca mereu la fel”, spunea el la inceputul anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile. Mereu gandesc asa: ‘Cati atacanti are adversarul? Doi? OK, atunci e suficient sa jucam cu trei fundasi’! Mi se pare de neinteles sa joc cu patru fundasi in aceasta situatie”. Formatia 3-4-3 care i-a adus Barcelonei prima Cupa a Campionilor Europeni in 1992 a devenit ceva mai conservatoare cu trecerea timpului si este in prezent 4-3-3, dar geneza modelului Barcelonei este evidenta.
Inima acestui sistem este un anumit tip de jucator, care defineste identitatea echipei. Toate marile cluburi care au marcat istoria fotbalului au avut un astfel de jucator. In cazul Barcelonei, echipa pentru care filozofia jocului este posesia, jucatorii simbolici au fost cei la mijlocul terenului. De altfel Barcelona a si creat un anumit tip de jucator, “numarul 4″, Luis Milla fiind jucatorul reprezentativ pentru era lui Cruyff si avand un obiectiv clar: sa primeasca mingea si sa dezvolte jocul combinativ.
De la Milla, multi jucatori ai Barcei au imbracat aceasta haina, aducand in joc o posesie inteligenta si combinatii pozitive. Un astfel de jucator a fost Pep Guardiola, care intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani cotidianului El Pais vorbea despre importanta postului sau in cadrul echipei: “Numarul 4 trebuie sa ajute in permanenta echipa pana la mijlocul terenului si pana la pozitia de mijlocas ofensiv. Este necesar sa gasesti cel mai bun jucator care sa indeplineasca acest rol. Unii mijlocasi sunt mai buni in faza ofensiva, altii in faza defensiva, dar este necesar sa alegi doar unul dintre ei. Nu se poate sa ai doi jucatori pe acest post”.
Probabil Guardiola a fost “numarul 4″ definitoriu pentru Barcelona, el castigand cu echipa sase titluri de campioana a Spaniei, Cupa Campionilor si Cupa Cupelor. Intre timp pozitia a evoluat si “numarul 4″ a devenit “numarul 6″, rolul fiind preluat de jucatori precum Xavi, Iniesta sau Sergio Busquets care aduc un plus de creativitate la pasarea mingii, mai multa tehnica si mai multa prezenta fizica. Cu jucatori precum Thiago Alcantara, Jonathan dos Santos si Sergio Roberto iesind continuu din academia clubului, viitorul filozofiei pare asigurat pe Camp Nou.
Impactul acestei scoli de fotbal a depasit insa sfera Barcelonei. Arsenal, de exemplu, a incercat sa importe partial aceasta filozofie prin achizitia lui Cesc Fabregas si Fran Merida de la academia catalana, in timp ce Real Madrid a platit multi bani pentru Xabi Alonso, un jucator “a la Masia” chiar daca nu a trecut vreodata pe acolo.
Guardiola explica astazi tipologia acestui mijlocas: “Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”.
Sursa
Un astfel de model de succes, recunoscut de toata lumea, este FC Barcelona. Cu o combinatie teoretic improbabila de arta si eficienta, Barca a demonstrat in 2009 ca poti castiga toate trofeele, renuntand la tactica precauta caracteristica jocului modern.
Succesul Barcelonei este rezultatul filozofiei implementate initial de Johan Cruyff si revigorata acum de Pep Guardiola. Cruyff, care a jucat pe Camp Nou din 1973 pana in 1978 si a antrenat echipa din 1988 pana in 1996, a transformat mentalitatea Barcelonei. A adus increderea in randul fanilor printr-un stil de joc orientat total spre atac, pentru prima oara in istoria clubului.
“Echipa mea joaca mereu la fel”, spunea el la inceputul anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile. Mereu gandesc asa: ‘Cati atacanti are adversarul? Doi? OK, atunci e suficient sa jucam cu trei fundasi’! Mi se pare de neinteles sa joc cu patru fundasi in aceasta situatie”. Formatia 3-4-3 care i-a adus Barcelonei prima Cupa a Campionilor Europeni in 1992 a devenit ceva mai conservatoare cu trecerea timpului si este in prezent 4-3-3, dar geneza modelului Barcelonei este evidenta.
Inima acestui sistem este un anumit tip de jucator, care defineste identitatea echipei. Toate marile cluburi care au marcat istoria fotbalului au avut un astfel de jucator. In cazul Barcelonei, echipa pentru care filozofia jocului este posesia, jucatorii simbolici au fost cei la mijlocul terenului. De altfel Barcelona a si creat un anumit tip de jucator, “numarul 4″, Luis Milla fiind jucatorul reprezentativ pentru era lui Cruyff si avand un obiectiv clar: sa primeasca mingea si sa dezvolte jocul combinativ.
De la Milla, multi jucatori ai Barcei au imbracat aceasta haina, aducand in joc o posesie inteligenta si combinatii pozitive. Un astfel de jucator a fost Pep Guardiola, care intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani cotidianului El Pais vorbea despre importanta postului sau in cadrul echipei: “Numarul 4 trebuie sa ajute in permanenta echipa pana la mijlocul terenului si pana la pozitia de mijlocas ofensiv. Este necesar sa gasesti cel mai bun jucator care sa indeplineasca acest rol. Unii mijlocasi sunt mai buni in faza ofensiva, altii in faza defensiva, dar este necesar sa alegi doar unul dintre ei. Nu se poate sa ai doi jucatori pe acest post”.
Probabil Guardiola a fost “numarul 4″ definitoriu pentru Barcelona, el castigand cu echipa sase titluri de campioana a Spaniei, Cupa Campionilor si Cupa Cupelor. Intre timp pozitia a evoluat si “numarul 4″ a devenit “numarul 6″, rolul fiind preluat de jucatori precum Xavi, Iniesta sau Sergio Busquets care aduc un plus de creativitate la pasarea mingii, mai multa tehnica si mai multa prezenta fizica. Cu jucatori precum Thiago Alcantara, Jonathan dos Santos si Sergio Roberto iesind continuu din academia clubului, viitorul filozofiei pare asigurat pe Camp Nou.
Impactul acestei scoli de fotbal a depasit insa sfera Barcelonei. Arsenal, de exemplu, a incercat sa importe partial aceasta filozofie prin achizitia lui Cesc Fabregas si Fran Merida de la academia catalana, in timp ce Real Madrid a platit multi bani pentru Xabi Alonso, un jucator “a la Masia” chiar daca nu a trecut vreodata pe acolo.
Guardiola explica astazi tipologia acestui mijlocas: “Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”.
Sursa
Manchester U. [5 - 0] Portsmouth
24' D. Webber
29' J. O'Hara
36' T.B. Haim
40' [1 - 0] W. Rooney
45' [2 - 0] A.V. Borre (o.g.)
59' [3 - 0] R. Hughes (o.g.)
62' [4 - 0] D. Berbatov
69' [5 - 0] M. Wilson (o.g.)
3 autogoluri????
24' D. Webber
29' J. O'Hara
36' T.B. Haim
40' [1 - 0] W. Rooney
45' [2 - 0] A.V. Borre (o.g.)
59' [3 - 0] R. Hughes (o.g.)
62' [4 - 0] D. Berbatov
69' [5 - 0] M. Wilson (o.g.)
3 autogoluri????
au fost doar 2 al 3-lea a fost golul lui Carrick se ducea sigur pe poarta ;) ala doar a deviat. Prin minutul 65-70 Ferguson a facut 3 schimbari odata odihnea jucatorii dadea autografe n-avea treaba omu :))
Da, am vazut... pai si primul a fost mai mult gol decit auto...
Incepe si nani sa joace vad :)
Incepe si nani sa joace vad :)
in Serie A mereu vor castiga:)
in CL ma enerveaza pe mine , ca are aceleasi simptome ca si Dinamo:(
in CL ma enerveaza pe mine , ca are aceleasi simptome ca si Dinamo:(
Chelsea [2 - 0] Arsenal
8' [1 - 0] D. Drogba
23' [2 - 0] D. Drogba
8' [1 - 0] D. Drogba
23' [2 - 0] D. Drogba
Pacat ca nu a facut hat-trick Drogba. A prins o lovitura libera in bara...Almunia a fost spectator.
nu e praf..e ghinionista..rateaza f mult..iar echipele mari o taxeaza ptr asta
La rezultate ma refeream :). Joaca bine echipa, dar mai mult cu Stoke, Hull sau Bolton.