Subpage under development, new version coming soon!
Subject: Promovarea - avantaj sau nu?
Am zis cu acei bani sa cumpar mai multi batrani, nu doar unul, iar antrenorul ma gandeam sa il schimb cu unul cu nivel general mai ridicat pentru a avea si cresteri reziduale
Ajungi si acolo, dar pt moment ramai cu cel pe care il ai ( sper ca are extraterestru pe skilul antrenat de tine si un salariu foarte mic).
Nu exclusiv. Mie dupa un tur cu infrangeri pe linie imi mai veneau 7 suporteri pe saptamana, daca o tineam tot asa incepeau sa plece. Unui user din V care castiga tot ii vin cam 30.
@Chish: sigur, varianta de care spui e foarte ok. Și eu am făcut cam tot așa (doar că am luat bastonarii cu un pic de întârziere), dar dacă aș fi început jocul acum și nu aș fi avut niște ani înainte, chiar dacă pe vremuri, nu-s convins că-mi mergea. Nu știu dacă e mai ok decât varianta de care spunea Jacky, e posibil să fie mai avantajoasă a lui pe termen lung și într-un fel regret că nu am optat pentru ea:
- iei 22 de jucători antrenabili de 17-18-19 ani pe poziția pe care te hotărăști că o vei antrena.
- antrenezi viteză și observi talentul jucătorilor, iar la sfârșit îi păstrezi pe cei mai talentați și îi vinzi pe restul.
Astfel ai și un profit din vânzări (eventual comparabil cu diferența din banii de la sponsori + bilete) și știi și cu ce jucători mergi mai departe, ținând cont că atunci când n-ai bani e destul de greu să găsești jucători cu talentul cunoscut dinainte. După aceea promovezi și ai bani de niște bătrâni mai buni, cu care chiar să fii competitiv, iar starea suporterilor ți-e la maximum tot timpul. Varianta mi se pare mai "risk-free", fiindcă e greu să te menții chiar și cu bătrâni dacă prinzi o ligă tare. Eu a trebuit să schimb destul de mulți jucători din mers fiindcă nu aveau talent și am pierdut niște săptămâni bune de antrenament. Financiar imediat și ca distracție, în schimb, a meritat. Dacă aș începe azi sokker-ul, aș merge probabil pe varianta lui.
Gata, nu mai scriu romane ca iar crede lumea ca ma cert. :))
@Chish: sigur, varianta de care spui e foarte ok. Și eu am făcut cam tot așa (doar că am luat bastonarii cu un pic de întârziere), dar dacă aș fi început jocul acum și nu aș fi avut niște ani înainte, chiar dacă pe vremuri, nu-s convins că-mi mergea. Nu știu dacă e mai ok decât varianta de care spunea Jacky, e posibil să fie mai avantajoasă a lui pe termen lung și într-un fel regret că nu am optat pentru ea:
- iei 22 de jucători antrenabili de 17-18-19 ani pe poziția pe care te hotărăști că o vei antrena.
- antrenezi viteză și observi talentul jucătorilor, iar la sfârșit îi păstrezi pe cei mai talentați și îi vinzi pe restul.
Astfel ai și un profit din vânzări (eventual comparabil cu diferența din banii de la sponsori + bilete) și știi și cu ce jucători mergi mai departe, ținând cont că atunci când n-ai bani e destul de greu să găsești jucători cu talentul cunoscut dinainte. După aceea promovezi și ai bani de niște bătrâni mai buni, cu care chiar să fii competitiv, iar starea suporterilor ți-e la maximum tot timpul. Varianta mi se pare mai "risk-free", fiindcă e greu să te menții chiar și cu bătrâni dacă prinzi o ligă tare. Eu a trebuit să schimb destul de mulți jucători din mers fiindcă nu aveau talent și am pierdut niște săptămâni bune de antrenament. Financiar imediat și ca distracție, în schimb, a meritat. Dacă aș începe azi sokker-ul, aș merge probabil pe varianta lui.
Gata, nu mai scriu romane ca iar crede lumea ca ma cert. :))
Jocul este gandit pentru a evolua. Evolutie insemna performanta in liga superioara. Liga superioara inseamna finante solide. Finante solide insemana fie o balanta pozitiva a transferurilor(adica sa fi priceput in specularea jucatorilor), fie economie pozitiva a clubului(stadion cu venit mare si rezultate pentru mentinerea spectatorilor). Reteta pare simpla ,nu?!!??
Dar, ce te faci cu cluburile care cresc jucatori pentru nationala? Acestea sacrifica antrenamentul general pentru 1,2 sau putini jucatori; in cazul fericit proprietarii sunt buni comercianti de jucatori. Banuiesc ca acest tip de manageri sunt o specie rara si majoritatea vor prefera sa detina o economie solida la nivel de club prin antrenament si achizitii de jucatori de top.
Deja pare complicat, nu ?!!!
Sa fac un rezumat..........in functie de interes....pe categorii :
1.Performerii .....cei ce gasesc balanta ideala intre antrenament si economia echipei. Evident, acestia vizeaza performanta in ligile superioare.
2. Comerciantii .....cei ce tranzactioneaza jucatori(cumpara ieftin si vand scump). Acestia pot ataca performanta in ligile superioare sau pur si simplu isi satisfac orice dorinta.
3. Rabdatorii....acestia strang finante precum furnica si apoi promoveaza succesiv, uneori si cate 4 ligi "din prima".
4. Antrenorii ......detin satisfactia suprema de a forma jucatori pentru echipa nationala. In timp isi adapteaza economia si evolueaza incet dar sigur, cate o liga la 3-4 sezoane.
In functie de categorie, timp petrecut pe net si abilitati personale iti poti stabili prioritatea de a promova sau de a ramane in liga ta.
Oricum cupa sau coroana de la istoric are aceeasi valoare.
Dar, ce te faci cu cluburile care cresc jucatori pentru nationala? Acestea sacrifica antrenamentul general pentru 1,2 sau putini jucatori; in cazul fericit proprietarii sunt buni comercianti de jucatori. Banuiesc ca acest tip de manageri sunt o specie rara si majoritatea vor prefera sa detina o economie solida la nivel de club prin antrenament si achizitii de jucatori de top.
Deja pare complicat, nu ?!!!
Sa fac un rezumat..........in functie de interes....pe categorii :
1.Performerii .....cei ce gasesc balanta ideala intre antrenament si economia echipei. Evident, acestia vizeaza performanta in ligile superioare.
2. Comerciantii .....cei ce tranzactioneaza jucatori(cumpara ieftin si vand scump). Acestia pot ataca performanta in ligile superioare sau pur si simplu isi satisfac orice dorinta.
3. Rabdatorii....acestia strang finante precum furnica si apoi promoveaza succesiv, uneori si cate 4 ligi "din prima".
4. Antrenorii ......detin satisfactia suprema de a forma jucatori pentru echipa nationala. In timp isi adapteaza economia si evolueaza incet dar sigur, cate o liga la 3-4 sezoane.
In functie de categorie, timp petrecut pe net si abilitati personale iti poti stabili prioritatea de a promova sau de a ramane in liga ta.
Oricum cupa sau coroana de la istoric are aceeasi valoare.
Eu am trecut prin toate cele 4 categorii. M-am blocat( am rămas prins ) la ultima :))
Ai dreptate in mare parte, dar denumirea punctului 4 lasa putin de dorit, un antrenor eu il vad altfel, nu e nici comerciant ca ala e patronul care vede doar profitul, cateodata nu e nici rabdator pt ca isi doreste performanta si nu in 10 sezoane si asa mai departe. E cam greu sa spui ca antrenor e cel care antreneaza doar pt nationala. Si sincer in ziua de astazi e foarte greu sa antrenezi jucatori pt NT, cel putin nu pt cei care nu ai foarte multi bani. De ex eu cred ca 80% din userii romani care au ramas in joc daca ar avea un jucator cu posibilitatea de ajunge la NT Romaniei l-ar antrena corespunzator.
Trebuie sa stai in Liga a 4-a pana strangi minim 500 milioane ( valoare echipa + cash ), altfel daca promovezi aiurea , pierzi o gramada de bani ! Mai trebuie sa ai si suficienti jucatori antrenabili ca sa te sustii in Ligile superioare cu venituri consistente, asta daca vrei performanta. Parerea mea este ca la promovarea din Liga 4 in Liga 3, trebuie ca nici un titular sa nu fie peste 28 ani.
In Liga a 5-a nu se merita stationat, fiindca veniturile sunt foarte mici,
Nici in Liga a 3-a nu se merita stationat, fiindca pentru a rezista aici ai cheltuieli prea mari si jucatorii imbatranesc fara rost, pierzand valoare.
Discutia poate fi mult mai ampla, daca analizezi toate aspectele si situatile particulare.
Mai e o varianta : ca zicem ca esti prin Liga a treia ( ca mine ! ) , jocul e pe terminate si vrei ca macar sa atingi Liga 1, chiar daca nu ai putere financiara sa rezisti acolo ! :) Atunci merita sa promovezi si cu o echipa cu medie de varsta de peste 30 ani .
In Liga a 5-a nu se merita stationat, fiindca veniturile sunt foarte mici,
Nici in Liga a 3-a nu se merita stationat, fiindca pentru a rezista aici ai cheltuieli prea mari si jucatorii imbatranesc fara rost, pierzand valoare.
Discutia poate fi mult mai ampla, daca analizezi toate aspectele si situatile particulare.
Mai e o varianta : ca zicem ca esti prin Liga a treia ( ca mine ! ) , jocul e pe terminate si vrei ca macar sa atingi Liga 1, chiar daca nu ai putere financiara sa rezisti acolo ! :) Atunci merita sa promovezi si cu o echipa cu medie de varsta de peste 30 ani .
500 de milioane?
Nu cred ca am avut niciodată mai mult de 300 și chiar așa m-am plimbat prin primele divizi sezoane bune și am antrenat și o gramada de jucatori chiar dacă eram in liga 1-2-3
Nu cred ca am avut niciodată mai mult de 300 și chiar așa m-am plimbat prin primele divizi sezoane bune și am antrenat și o gramada de jucatori chiar dacă eram in liga 1-2-3
Foarte bun rezumatul, bravo. Pe langa tot ce s-a discutat ar mai fi o varianta cu plusuri si minusuri si anume "strategia mea" (se apropie mult de "rabdatorii"). Pe scurt, ma ghidez dupa urmatorul plan:
1) antrenez jucatori continuu si sunt atent la preturile de cumparare a acestora orientandu-ma dupa o lista proprie de preturi si "cresteri" si conseiderand ca trebuie sa scot pe jucatorul tanar antrenat 2,5-3,0 mil lei pe an;
2) cumpar jucatori batrani de 27-28 ani la un pret cu care i-as cam putea vinde la 29-30 ani;
3) nu-mi propun niciodata promovarea ci doar intinerirea continua (an de an) a lotului (respectand primele 2 principii).
Avantaje:
1) acumulez bani si imi pastrez echipa "relativ tanara". De fapt, cu aceasta tactica ma ocup de balanta intre cresterea valorii echipei si strangerea de bani (dar an de an, acumulez la echipa ceva);
2) cam toate promovarile au venit si cu "recordul" grupei privind varsta medie a jucatorilor;
3) nu mi-am pierdut satisfactia jocului (satisfactie care iti dispare cand te lupti la retrogradare sau cand retrogradezi).
Dezavantaje:
1) rezultatele bune vin in 3-5 ani reali de respectare a acestor principii (orice abatere inseamna un pas inainte pe termen curt, dar un pas inapoi pe termen mediu si lung);
2) acumulare de frustare ... multa. De cand am preluat echipa am promovat continuu (incet, cu pasi marunti) pana in liga I (fara a retrograda niciodata) si acolo am stat consecutiv 4 sezoane obtinand 1 x locul 2 si 2 x locul 3). Lupta impotriva locului I am dus-o cu un "comerciant" (eu le spun "pietari" din frustare) care avea jucatori (ma gandesc la fundasi si mijlocasi) cu 4 x 17 si care transfera in medie la 1-2 saptamani cel putin un jucator cu un profit de 1-3 milioane (fara ca acel jucator sa fi jucat 1 minut in echipa lui). Desigur, echipa de baza a acestui "comerciant" era formata din cel putin 14 jucatori a caror valoare individuala depasea 9 mil lei (erau singurii jucatori la care pierdea bani).
Despre frustare as putea spune multe. Spre exemplu acel "comerciant" a fost ales selectionerul Romaniei U21 in conditiile in care nu avea echipa de juniori si nu a antrenat niciodata (pana la acea perioada) un junior pentru nationala. Si mai pot continua, dar ... sunt doar frustari cu care nu as vrea sa incarc prea mult lumea :))
1) antrenez jucatori continuu si sunt atent la preturile de cumparare a acestora orientandu-ma dupa o lista proprie de preturi si "cresteri" si conseiderand ca trebuie sa scot pe jucatorul tanar antrenat 2,5-3,0 mil lei pe an;
2) cumpar jucatori batrani de 27-28 ani la un pret cu care i-as cam putea vinde la 29-30 ani;
3) nu-mi propun niciodata promovarea ci doar intinerirea continua (an de an) a lotului (respectand primele 2 principii).
Avantaje:
1) acumulez bani si imi pastrez echipa "relativ tanara". De fapt, cu aceasta tactica ma ocup de balanta intre cresterea valorii echipei si strangerea de bani (dar an de an, acumulez la echipa ceva);
2) cam toate promovarile au venit si cu "recordul" grupei privind varsta medie a jucatorilor;
3) nu mi-am pierdut satisfactia jocului (satisfactie care iti dispare cand te lupti la retrogradare sau cand retrogradezi).
Dezavantaje:
1) rezultatele bune vin in 3-5 ani reali de respectare a acestor principii (orice abatere inseamna un pas inainte pe termen curt, dar un pas inapoi pe termen mediu si lung);
2) acumulare de frustare ... multa. De cand am preluat echipa am promovat continuu (incet, cu pasi marunti) pana in liga I (fara a retrograda niciodata) si acolo am stat consecutiv 4 sezoane obtinand 1 x locul 2 si 2 x locul 3). Lupta impotriva locului I am dus-o cu un "comerciant" (eu le spun "pietari" din frustare) care avea jucatori (ma gandesc la fundasi si mijlocasi) cu 4 x 17 si care transfera in medie la 1-2 saptamani cel putin un jucator cu un profit de 1-3 milioane (fara ca acel jucator sa fi jucat 1 minut in echipa lui). Desigur, echipa de baza a acestui "comerciant" era formata din cel putin 14 jucatori a caror valoare individuala depasea 9 mil lei (erau singurii jucatori la care pierdea bani).
Despre frustare as putea spune multe. Spre exemplu acel "comerciant" a fost ales selectionerul Romaniei U21 in conditiile in care nu avea echipa de juniori si nu a antrenat niciodata (pana la acea perioada) un junior pentru nationala. Si mai pot continua, dar ... sunt doar frustari cu care nu as vrea sa incarc prea mult lumea :))