Subpage under development, new version coming soon!
Subject: [U21][Amical]Serbia - România
ARSENE WENGER to
All
28 mai 2010 este ziua in care vom juca cu Serbia, un adversar destul de dificil, tinand cont de confruntareal precedenta cu vecinii lor, croatii. Ulmeanu si-a iesit usor din forma, n-a avut o zi prea buna in meciul cu Croatia, Pitigoi este in stare de suspendare dupa cumul de cartonase, si de parca n-ar fi fost de ajuns, s-a accidentat din nou destul de grav, dupa un atac dur al unui adversar croat. Tanarul Hurduc a marcat golul egalizator, dar croatii ne-au pedepsit pe final ptr unele indecizii din defensiva si au castigat.
In meciul cu Serbia trebuie sa fim mult mai atenti in defensiva si sa nu le dam prilej sa-si creeze ocazii prea multe. Sa speram ca Ulmeanu isi va reintra repede in forma care l-a consacrat si va marca din nou. Asta nu inseamna ca ceilalti atacanti vor sta degeaba. Vrem ambitie, determinare, concentrare, daruire si seriozitate din partea lor, in fiecare meci, pentru ca la turneele finale nu vom avea timp de teste, tratament cu lejeritate al jocului, relaxari etc.. acolo trebuie sa dai totul daca vrei sa fii campion al lumii. Si poate ca va fi nevoie si de un dram de noroc, pentru ca acesta ne-a ocolit cu desavarsire in meciul cu croatii.. Totusi, nu este admisibil sa ai 12-4 la ocazii clare si sa pierzi cu 1-2, trebuie sa ne revenim si sa incepem din nou sa castigam!! HAI ROMANIA!! hai kreator!! sa ai inspiratie maxima!!
-
Serbia (în sârbă: Srbija / Србија), oficial Republica Serbia (în sârbă: Република Србија/Republika Srbija) este o ţară situată în centrul şi sud-estul Europei. Teritoriul acoperă partea de sud a Câmpiei Panonice şi partea centrală a Balcanilor. Serbia se învecinează cu Ungaria în nord; cu România şi Bulgaria în est; Republica Macedonia în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia în vest; graniţa cu Albania este în dispută. Belgrad, care este capitala şi cel mai mare oraş al Serbiei, este de asemenea printre cele mai mari din Europa de Sud-Est.
După migraţia slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Imperiul Sârbesc, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Serbia şi-a recâştigat independenţa faţă de Imperiul Otoman într-o revoluţie sârbă din secolul XIX şi în acelaşi timp şi-a extins extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Serbia în 1918. După sfârşitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest formând un stat iugoslav, care a existat în diferite forme politice până în 2006, când Serbia şi-a recâştigat independenţa.
În februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populaţie majoritară albaneză, a declarat independenţa. Răspunsul din partea comunităţii internaţionale a fost mixtă. Serbia nu recunoaşte independenţa şi consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU.
Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea şi se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat fiinţă în secolul al XI-lea, găsindu-şi sfârşitul spre finele secolului următor.
Serbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având ca figură centrală pe Marele Jupan Ştefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ştefan Întâi, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ştefan Dušan a înfiinţat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în faţa turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit şi el prin căderea cetăţii Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câţiva ani mai târziu şi Herţegovina în 1482.
Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece şi a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaţa religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiţi au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziuni pe cea de bosniaci, refuzând să mai fie identificaţi drept de sârbi.
Revolta anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut şi sub denumirea de Karađorđe - "George cel Negru"), şi revolta din anul 1815, a dus la înfiinţarea Principatului Serbiei. Având o autonomie largă faţă de Impoeriul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.
Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepţia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea ţării s-a aflat Prinţul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović.
Lupta pentru modernizarea societăţii, pentru drepturile omului şi pentru un stat naţional au durat aproape trei decenii şi s-a încheiat cu adoptarea constituţiei la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Serbia, şi Bosnia au declarat război Imperiului Otoman şi au proclamat unirea. Totuşi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplina independenţă doar Serbiei şi Muntenegrului, lăsând Bosnia şi Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 şi 1913 şi Primul Război Mondial.
Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susţinător al unităţii slavilor de sud, supus austriac şi memebru al organizaţiei Tânăra Bosnie, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria să declare război Serbiei. Rusia a început să îşi mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaraţia de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susţinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totuşi, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei cât şi împotriva a Franţei, aceştia au atacat mai întâi Franţa. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câştigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost compleşită în final de forţele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei şi Bulgariei. În Primul război mondial Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populaţiei sale şi 58 % din populaţia sa masculină.
În anul 1918, Serbia fonda împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de al II-lea război mondial, Serbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Serbia Centrală de azi şi partea vestică a Banatului.
În 1945 Serbia a devenit parte a unei federaţii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, condusă de Josip Broz Tito până la moartea acestuia în 1980.
De la căderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 şi până în 2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica Federală Iugoslavia. În ciuda războiului civil din ţările vecine, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, în Serbia a fost pace până în 1998, deşi o parte din instituţiile şi conducerea ţării au susţinut pe sârbii bosniaci şi pe cei din Croaţia în aceste conflicte, înarmându-i şi dirijându-le trupele.
Între 1998 şi 1999, ciocnirile din Kosovo dintre forţele de securitate sârbe şi iugoslave pe de o parte şi Armata de Eliberare din Kosovo pe de altă parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când preşedintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forţele de securitate, inclusiv armata şi poliţia din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forţă internaţională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul federaţiei Iugoslave.
Între anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia şi Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotărât în urma unui referendum ieşirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea independenţei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenţa ţării, iar pe 5 iunie, Adunarea Naţională a Serbiei a declarat Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale.
La alegerile prezidenţiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca preşedinte Boris Tadić (instalat în funcţie în 11 iulie).
Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidenţiale, soldate (3 februarie) cu realegerea lui Boris Tadić.
Serbia este situată în cuprinsul a două regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest şi partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are graniţe comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, România şi Ungaria. Fără a avea ieşire directă la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunării la Marea Neagră şi Europa Centrală.
Cu un relief variat, câmpii fertile in partea de nord, Voivodina, dealuri şi munţi in partea de sud-est, teritoriul Serbiei este străbătut de Dunăre si de râul Morava, tributar al fluviului.
Clima este continentală in nordul ţării, cu ierni reci şi veri umede şi calde, iar în partea sudică are influenţe mediteraneene, cu veri secetoase.
Serbia este divizată în 29 de judeţe, 5 dintre ele în Kosovo, şi oraşul Belgrad. Judeţele au în componenţă 108 de diviziuni administrative. Serbia cuprinde de asemenea 2 provincii autonome: Kosovo şi Metohija aflată în partea de sud a ţării, actualmente aflată în administrarea Naţiunilor Unite, şi Voivodina în partea de nord.
Pe data de 4 februarie 2003 Parlamentul Republicii Federale Iugoslavia a consimţit o mai largă autonomie a celor două entitaţi componente, Serbia şi Muntenegru, în cadrul unui federaţii, cea a Serbiei şi Muntenegrului.
După căderea lui Slobodan Milošević pe 5 octombrie 2000, republica a fost guvernată de către Opoziţia Democrată din Serbia. Gradual, tensiunile s-au acumulat în cadrul coaliţiei, sfârşind prin părăsirea acesteia de către Partidul Democrat din Serbia (DSS), Partidul Democrat (DS) rămânând singur la guvernare. În anul 2004, DSS a câştigat alegerile parlamentare şi a format noul guvern al Serbiei împreună cu G17 Plus şi coaliţia SPO-NS. Guvernul are de asemenea sprijinul Partidul Socialist al Serbiei (SPS). Primul-ministru sârb este Vojislav Koštunica, liderul DSS.
Preşedintele Serbiei este Boris Tadić, liderul partidului DS, ales cu 53% de voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ţinute pe 27 iunie 2004.
Serbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Serbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică şi cea estică a Imperiului Roman; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar şi cel Bizantin; şi între Imperiul Otoman şi Imperiul Austriac (mai târziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Serbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparţine mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influenţat reciproc, aşa că o separare între nord şi sud este mai degrabă artificială.
Influenţa Imperiului Bizantin asupra Serbiei a fost poate cea mai importantă. Sârbii sunt creştini ortodocşi, având o Biserică naţională - Biserica Ortodoxă Sârbă. Folosesc atât alfabetul chirilic, cât şi cel latin, datorită influenţelor atât estice, cât şi vestice. Mănăstirile din Serbia, construite în special în Evul Mediu, sunt poate cea mai bună dovadă a influenţei bizantine şi ortodoxe, dar şi a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Serbiei au avut o origine străină, incluzându-le pe Hélène d'Anjou (verişoară a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Veneţiei, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei, şi Simonida a Bizanţului.
Serbia are opt situri culturale considerate de UNESCO Patrimoniu al Umanităţii : mănăstirile Stari Ras şi Sopoćani (din 1979), mănăstirea Studenica (1986), Complexul Monahal Medieval din Kosovo, care include : mănăstirea Dečani, Maica noastră de la Ljeviš, Gračanica şi Patriarhatul de la Pec- (2004, în pericol din 2006), şi Gamzigrad - Romuliana, precum şi Palatul lui Galerius, adăugat în 2007. De asemenea, există două memorii literare care au fost adăugate pe lista UNESCO ca făcând parte din lista Programului Memoriile Lumii : Scripturile Miroslav, manuscrise din secolul XII (adăugate în 2005), şi arhiva Nikola Tesla (2003).
In meciul cu Serbia trebuie sa fim mult mai atenti in defensiva si sa nu le dam prilej sa-si creeze ocazii prea multe. Sa speram ca Ulmeanu isi va reintra repede in forma care l-a consacrat si va marca din nou. Asta nu inseamna ca ceilalti atacanti vor sta degeaba. Vrem ambitie, determinare, concentrare, daruire si seriozitate din partea lor, in fiecare meci, pentru ca la turneele finale nu vom avea timp de teste, tratament cu lejeritate al jocului, relaxari etc.. acolo trebuie sa dai totul daca vrei sa fii campion al lumii. Si poate ca va fi nevoie si de un dram de noroc, pentru ca acesta ne-a ocolit cu desavarsire in meciul cu croatii.. Totusi, nu este admisibil sa ai 12-4 la ocazii clare si sa pierzi cu 1-2, trebuie sa ne revenim si sa incepem din nou sa castigam!! HAI ROMANIA!! hai kreator!! sa ai inspiratie maxima!!
-
Serbia (în sârbă: Srbija / Србија), oficial Republica Serbia (în sârbă: Република Србија/Republika Srbija) este o ţară situată în centrul şi sud-estul Europei. Teritoriul acoperă partea de sud a Câmpiei Panonice şi partea centrală a Balcanilor. Serbia se învecinează cu Ungaria în nord; cu România şi Bulgaria în est; Republica Macedonia în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia în vest; graniţa cu Albania este în dispută. Belgrad, care este capitala şi cel mai mare oraş al Serbiei, este de asemenea printre cele mai mari din Europa de Sud-Est.
După migraţia slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Imperiul Sârbesc, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Serbia şi-a recâştigat independenţa faţă de Imperiul Otoman într-o revoluţie sârbă din secolul XIX şi în acelaşi timp şi-a extins extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Serbia în 1918. După sfârşitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest formând un stat iugoslav, care a existat în diferite forme politice până în 2006, când Serbia şi-a recâştigat independenţa.
În februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populaţie majoritară albaneză, a declarat independenţa. Răspunsul din partea comunităţii internaţionale a fost mixtă. Serbia nu recunoaşte independenţa şi consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU.
Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea şi se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat fiinţă în secolul al XI-lea, găsindu-şi sfârşitul spre finele secolului următor.
Serbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având ca figură centrală pe Marele Jupan Ştefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ştefan Întâi, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ştefan Dušan a înfiinţat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în faţa turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit şi el prin căderea cetăţii Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câţiva ani mai târziu şi Herţegovina în 1482.
Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece şi a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaţa religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiţi au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziuni pe cea de bosniaci, refuzând să mai fie identificaţi drept de sârbi.
Revolta anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut şi sub denumirea de Karađorđe - "George cel Negru"), şi revolta din anul 1815, a dus la înfiinţarea Principatului Serbiei. Având o autonomie largă faţă de Impoeriul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.
Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepţia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea ţării s-a aflat Prinţul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović.
Lupta pentru modernizarea societăţii, pentru drepturile omului şi pentru un stat naţional au durat aproape trei decenii şi s-a încheiat cu adoptarea constituţiei la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Serbia, şi Bosnia au declarat război Imperiului Otoman şi au proclamat unirea. Totuşi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplina independenţă doar Serbiei şi Muntenegrului, lăsând Bosnia şi Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 şi 1913 şi Primul Război Mondial.
Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susţinător al unităţii slavilor de sud, supus austriac şi memebru al organizaţiei Tânăra Bosnie, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria să declare război Serbiei. Rusia a început să îşi mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaraţia de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susţinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totuşi, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei cât şi împotriva a Franţei, aceştia au atacat mai întâi Franţa. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câştigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost compleşită în final de forţele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei şi Bulgariei. În Primul război mondial Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populaţiei sale şi 58 % din populaţia sa masculină.
În anul 1918, Serbia fonda împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de al II-lea război mondial, Serbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Serbia Centrală de azi şi partea vestică a Banatului.
În 1945 Serbia a devenit parte a unei federaţii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, condusă de Josip Broz Tito până la moartea acestuia în 1980.
De la căderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 şi până în 2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica Federală Iugoslavia. În ciuda războiului civil din ţările vecine, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, în Serbia a fost pace până în 1998, deşi o parte din instituţiile şi conducerea ţării au susţinut pe sârbii bosniaci şi pe cei din Croaţia în aceste conflicte, înarmându-i şi dirijându-le trupele.
Între 1998 şi 1999, ciocnirile din Kosovo dintre forţele de securitate sârbe şi iugoslave pe de o parte şi Armata de Eliberare din Kosovo pe de altă parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când preşedintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forţele de securitate, inclusiv armata şi poliţia din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forţă internaţională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul federaţiei Iugoslave.
Între anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia şi Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotărât în urma unui referendum ieşirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea independenţei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenţa ţării, iar pe 5 iunie, Adunarea Naţională a Serbiei a declarat Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale.
La alegerile prezidenţiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca preşedinte Boris Tadić (instalat în funcţie în 11 iulie).
Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidenţiale, soldate (3 februarie) cu realegerea lui Boris Tadić.
Serbia este situată în cuprinsul a două regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest şi partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are graniţe comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, România şi Ungaria. Fără a avea ieşire directă la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunării la Marea Neagră şi Europa Centrală.
Cu un relief variat, câmpii fertile in partea de nord, Voivodina, dealuri şi munţi in partea de sud-est, teritoriul Serbiei este străbătut de Dunăre si de râul Morava, tributar al fluviului.
Clima este continentală in nordul ţării, cu ierni reci şi veri umede şi calde, iar în partea sudică are influenţe mediteraneene, cu veri secetoase.
Serbia este divizată în 29 de judeţe, 5 dintre ele în Kosovo, şi oraşul Belgrad. Judeţele au în componenţă 108 de diviziuni administrative. Serbia cuprinde de asemenea 2 provincii autonome: Kosovo şi Metohija aflată în partea de sud a ţării, actualmente aflată în administrarea Naţiunilor Unite, şi Voivodina în partea de nord.
Pe data de 4 februarie 2003 Parlamentul Republicii Federale Iugoslavia a consimţit o mai largă autonomie a celor două entitaţi componente, Serbia şi Muntenegru, în cadrul unui federaţii, cea a Serbiei şi Muntenegrului.
După căderea lui Slobodan Milošević pe 5 octombrie 2000, republica a fost guvernată de către Opoziţia Democrată din Serbia. Gradual, tensiunile s-au acumulat în cadrul coaliţiei, sfârşind prin părăsirea acesteia de către Partidul Democrat din Serbia (DSS), Partidul Democrat (DS) rămânând singur la guvernare. În anul 2004, DSS a câştigat alegerile parlamentare şi a format noul guvern al Serbiei împreună cu G17 Plus şi coaliţia SPO-NS. Guvernul are de asemenea sprijinul Partidul Socialist al Serbiei (SPS). Primul-ministru sârb este Vojislav Koštunica, liderul DSS.
Preşedintele Serbiei este Boris Tadić, liderul partidului DS, ales cu 53% de voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ţinute pe 27 iunie 2004.
Serbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Serbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică şi cea estică a Imperiului Roman; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar şi cel Bizantin; şi între Imperiul Otoman şi Imperiul Austriac (mai târziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Serbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparţine mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influenţat reciproc, aşa că o separare între nord şi sud este mai degrabă artificială.
Influenţa Imperiului Bizantin asupra Serbiei a fost poate cea mai importantă. Sârbii sunt creştini ortodocşi, având o Biserică naţională - Biserica Ortodoxă Sârbă. Folosesc atât alfabetul chirilic, cât şi cel latin, datorită influenţelor atât estice, cât şi vestice. Mănăstirile din Serbia, construite în special în Evul Mediu, sunt poate cea mai bună dovadă a influenţei bizantine şi ortodoxe, dar şi a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Serbiei au avut o origine străină, incluzându-le pe Hélène d'Anjou (verişoară a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Veneţiei, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei, şi Simonida a Bizanţului.
Serbia are opt situri culturale considerate de UNESCO Patrimoniu al Umanităţii : mănăstirile Stari Ras şi Sopoćani (din 1979), mănăstirea Studenica (1986), Complexul Monahal Medieval din Kosovo, care include : mănăstirea Dečani, Maica noastră de la Ljeviš, Gračanica şi Patriarhatul de la Pec- (2004, în pericol din 2006), şi Gamzigrad - Romuliana, precum şi Palatul lui Galerius, adăugat în 2007. De asemenea, există două memorii literare care au fost adăugate pe lista UNESCO ca făcând parte din lista Programului Memoriile Lumii : Scripturile Miroslav, manuscrise din secolul XII (adăugate în 2005), şi arhiva Nikola Tesla (2003).
sincer acuma tu crezi ca cineva o sa aiba chef sa citeasca tot ce ai scris tu acolo?? ce ii mult strica :)
hai romania ! :D
hai romania ! :D
lasa ne mai cultivam si noi....;) felicitari si succes in continuare in documentarile tale !
man, ti se pare ca e ceva rau sa mai afli cate ceva interesant despre o tara, chiar daca citesti aici intamplator despre ea ?:D din moment ce ador jocul asta, imi place sa dezbat asemenea subiecte chiar si aici pe forumurile din sokker. si o informatie in plus nu strica :D asa mi se pare fair-play... sa fie prezentata tara contra careia jucam :)
Frumoasa prezentare man. E bine primita.
@Kiki: Şo pe ei:D
@Kiki: Şo pe ei:D
nu ma intelege gresit :D nu am zis ca faci ceva rau ... chiar ma bucur si apreciez ca ai timp sa faci asemeanea prezentari, ziceam doar ca e prea mult si nu cred ca o sa citeasca careva tot ce ai scirs acolo .... mai bine mai scurt si la obiect si macar sti ca citeste lumea ce ai scris :D
in fine ... scuze daca am deranjat :D
in fine ... scuze daca am deranjat :D
Noi, adica tu?:)) Vezi ca e blonda cu ochii pe tine, te dai la masculi mai nou?:)
nu te-am inteles gresit man ;) am timp ptr orice pe lumea asta :P
sa nu uitam, sarbii sint fratii nostri :D
sa nu uitam, sarbii sint fratii nostri :D
hai cu victoria! ca unii au inceput deja campania electorala dand in antrenorul actual.
in plus de asta avem nevoie de loc in clasament cat mai bun.
@calu: te gandesti doar la prostii.
in plus de asta avem nevoie de loc in clasament cat mai bun.
@calu: te gandesti doar la prostii.
Eu? Niciodata, sunt lingvist de profesie, nimic mai mult:)
(edited)
(edited)
[URL=http://img404.imageshack.us/i/logodi.jpg/][/URL]
Romania U21 3-1 Serbia U21 azi la Severin...vezi sa repeti rezultatul vineri :D
Romania U21 3-1 Serbia U21 azi la Severin...vezi sa repeti rezultatul vineri :D
Acum iti spun :)
Formatia de start:
1 Herman Gherghel GK
2 Relu Creţu DEF
3 Florentin Roşu DEF
4 Vioraş Dudnic DEF
5 Dorulescu Sibiescu DEF
6 Costică Miklos MID
7 Sandu Becleanu MID
8 Sabin Ciobanu MID
9 Martin Spiridon MID
10 Mihail Velican ATT
11 Ovidiu Ulmeanu ATT
12 Fănică Stolojan GK
13 Fane Mihu DEF
14 Cosmin Arghirescu MID
15 Radu Hâncu ATT
16 Zoli Butacu DEF
Va fi un meci 4-1-3-2, urmand cu Rusia un 4-3-1-2. Dupa meciul cu Rusia vom incerca 2-3 tactici cu 5 fundasi, 5-4-1, 5-3-2. Cel putin un meci il vom juca iar cu 3 atacanti.
Dar acum sa urmarim meciul impotriva vecinilor sarbi. Alte solutii nu prea am avut, decat Velican si Ulmeanu in atac, ambii fiind in forma buna, iar ceilalti 2, Pitigoi si Troester fiind accidentati. Rezerva va fi Hancu, urmand sa intre cu conditie.
Formatia de start:
1 Herman Gherghel GK
2 Relu Creţu DEF
3 Florentin Roşu DEF
4 Vioraş Dudnic DEF
5 Dorulescu Sibiescu DEF
6 Costică Miklos MID
7 Sandu Becleanu MID
8 Sabin Ciobanu MID
9 Martin Spiridon MID
10 Mihail Velican ATT
11 Ovidiu Ulmeanu ATT
12 Fănică Stolojan GK
13 Fane Mihu DEF
14 Cosmin Arghirescu MID
15 Radu Hâncu ATT
16 Zoli Butacu DEF
Va fi un meci 4-1-3-2, urmand cu Rusia un 4-3-1-2. Dupa meciul cu Rusia vom incerca 2-3 tactici cu 5 fundasi, 5-4-1, 5-3-2. Cel putin un meci il vom juca iar cu 3 atacanti.
Dar acum sa urmarim meciul impotriva vecinilor sarbi. Alte solutii nu prea am avut, decat Velican si Ulmeanu in atac, ambii fiind in forma buna, iar ceilalti 2, Pitigoi si Troester fiind accidentati. Rezerva va fi Hancu, urmand sa intre cu conditie.