Subpage under development, new version coming soon!
Subject: [U21][Amical]Romania - Rusia
- 1
- 2
ARSENE WENGER to
All
4 iunie 2010, cu exact o saptamana inainte de inceperea World Cup 2010 South Africa, urmeaza sa ne masuram puterile cu selectionata similara a Rusiei. Rusii vor veni determinati sa castige, dat fiind faptul ca iarasi ne confruntam cu probleme serioase de lot si anume, Mesaros, Sibiescu, Pitigoi, Troester si Velican accidentati, iar Mihu suspendat!
In alta ordine de idei, vom spera ca medicii nostri excelenti vor reusi sa-i ajute pe cei accidentati si sa-i refaca astfel incat acestia sa fie apti de joc 100 % la ora partidei. Selectionerul kreator ne-a declarat oficial, vis-a-vis de meciul cu Serbia, ca va remedia in regim de urgenta problemele din defensiva, si nu vom mai avea asa emotii precum cele din meciul cu vecinii nostri de langa portile-de-fier :D
Acestea fiind spuse, kalinka kalinka kalinka, victorie Romania !!! :D
-
Rusia (rusă: Росси́я / Rosíia), sau Federaţia Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosíiskaia Federáţiia), este o ţară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa şi Asia. Cu o suprafaţă de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă ţară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua ţări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta ţară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia şi Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia şi Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile. (Vezi şi: Disputa Insulelor Kurile).
În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o ţară independentă şi un membru cu o mare influenţă în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, ţara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbuşirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaţionale a defunctei URSS.
Cea mai mare parte a teritoriului, populaţiei şi producţiei industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia. După prăbuşirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparaţie cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populaţia a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetăţeni, ajungând la un număr de 143 de milioane de oameni.
Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea şi al VI-lea de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goţii, hunii şi avarii turcici. Sciţii iranieni au populat stepele sudice, iar poporul turcic al hazarilor a stăpânit partea de vest a acestui teritoriu în secolul al VIII-lea. Ei au fost alungaţi de grupul scandinav al varegilor, care şi-au stabilit capitala în oraşul slav Novgorod şi s-au amestecat treptat cu pătura conducătorilor militari slavi. Slavii au constituit majoritatea populaţiei începând din secolul al VIII-lea, reuşind să asimileze, treptat, atât pe cuceritorii scandinavi, cât şi populaţia fino-ugrică băştinaşă
O hartă aproximativă a culturilor în Rusia europeană în momentul sosirii varegilor.
Dinastia varegă a durat mai multe secole, în care timp ei au stabilit legături trainice cu Imperiul Bizantin şi biserica ortodoxă şi şi-au mutat capitala la Kiev, în 1169. În acest timp, populaţiei varege şi, prin extensie, celei slave care populau regiunea i se spunea "rhos", "rus", sau "rusi (iar mai târziu rusini)". Între secolele al al X-lea şi al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerţului dintre Europa şi Asia şi dintre nordul continentului şi Orientul Apropiat.
Poporul turcic nomad kipciak (polovţii) a cucerit sudul Rusiei de azi la sfârşitul secolului al XI-lea şi a format un stat de-a lungul ţărmului nordic al Mării Negre. (Desht-e-Kipchak).
În secolul al XIII-lea, zona a fost frământată de dispute interne şi a fost devastată de invadatorii păgâni mongoli din Hoarda de Aur şi de nomazii turcici musulmani care au jefuit cnezatele ruseşti pentru mai bine de trei secole. Cunoscuţi şi cu numele generic de tătari, aceşti cuceritori au stăpânit zonele sudice şi centrale ale Rusiei de azi. În acelaşi timp, zonele vestice ale teritoriilor ruseşti fuseseră încorporate în statul lituaniano-polonez. Disoluţia politică a Rusiei Kievene a dus la separarea ruşilor din nord de belaruşii (ruşii albi) şi ucrainienii în vest.
Partea de nord a Rusiei, inclusiv Novgorodul, a reuşit să-şi menţină un anumit statut de independenţă în timpul numit şi al jugului mongol şi de aceea a fost scutită de atrocităţile şi exploatatea care a afectat restul ţării. De asemenea, regiunile ruseşti semi-independente au trebuit să lupte şi împotriva cruciaţilor germanici, care au încercat să colonizeze regiunea.
La fel cum s-a întâmplat în Balcani şi în Asia Mică, stăpânirea nomadă a întârziat dezvoltarea socială şi economică a regiunii. Influenţele autocratice asiatice au degradat numeroase instituţii politice ale statului şi i-au afectat cultura şi economia într-un mod negativ.
În ciuda tuturor acestor fapte, spre deosebire de liderul spiritual al lumii est-europene, Imperiul Bizantin, Rusia a putut renaşte din propria cenuşă, pornind un război de recucerire şi reuşind, astfel, să-şi subjuge foştii cuceritori şi să le anexeze teritoriile. După căderea Constantinopolului, 1453, Rusia a rămas singura ţară creştină suficient de puternică la extremitatea estică a Europei Răsăritene, ceea ce i-a permis, mai târziu, să se pretindă ca unică moştenitoare a Imperiului Roman de Răsărit, adică A Treia Romă.
Deşi sub suzeranitatea mongolilor, Cnezatul Moscovei a început să-şi afirme influenţa în zonă, iar, la sfârşitul secolului al XIV-lea, a devenit suficient de puternic pentru a se scutura de jugul invadatorilor.
Statul rus era controlat de Hanatul Crimeii, statul succesor al Hoardei de Aur. Ruşii capturaţi în raidurile nomazilor erau vânduţi în pieţele de sclavi din Crimeea. În 1571, hanul Devlet-Girei, în fruntea unei hoarde de 120.000 de călăreţi, a devastat Moscova. În fiecare an, mii de ruşi erau victime ale atacurilor nomazilor. Zeci de mii de soldaţi trebuiau menţinuţi pe linia frontierei de sud, o povară care a încetinit mult dezvoltarea socială şi economică a Rusiei.
La începutul secolului al XVI-lea, statul rus şi-a stabilit ca ţinte ale politicii naţionale recucerirea teritoriilor acaparate în timpul invaziilor mongole şi protejarea frontierelor împotriva unor noi atacuri. Boierii (aristocraţia militară) au început să fie împroprietăriţi de către suverani cu feude în schimbul serviciului în armată. Sistemul împroprietăririi cu pământuri în schimbul serviciului militar a fost baza creării uneia dintre cele mai importante armate de cavalerişti a evului mediu.
Ivan cel Mare a fost primul care şi-a luat titlul de "Mare Cneaz (Duce) al tuturor ruşilor", după ce s-a căsătorit, în 1469, cu Sofia Paleologu, o prinţesă bizantină, (nepoată a împăratului). Marele Cneaz a consolidat dominaţia Moscovei în zonele înconjurătoare, cucerind cnezatele mai mici sau obligând principii locali să-i recunoască suzeranitatea. În 1574, nepotul lui Ivan cel Mare, Ivan cel Groaznic, a fost, la numai 16 ani , încoronat în mod oficial Ţar al Rusiei (forma slavizată a termenului roman Caesar). La sfârşitul secolului al XVI-lea, cazacii au înfiinţat primele aşezări în Siberia de vest. La jumătatea secolului al XVII-lea, aşezările căzăceşti fuseseră înfiinţate în Siberia răsăriteană, în Ciukotka, de-a lungul râului Amur şi pe coasta Pacificului.
În 1648, cazacul Semion Dejnev a descoperit Strâmtoarea Bering care desparte Asia de America de Nord. Marele Imperiu Rus, care avea să se afle pentru aproape trei secole într-o continuă expansiune, se născuse.
Trei generaţii ale unei familii ruseşti, (aproximativ 1910).
Controlul moscovit al noii naţiuni asupra zonelor de azi ale Rusiei a continuat după intervenţia poloneză din anii 1605-1612, Rusia fiind condusă din 1613 de dinastia Romanov, (primul ţar al acestei noi dinastii fiind Mihail Romanov). Petru cel Mare, care a domnit între 1689 – 1725, a fost cel care a reuşit în acţiunea de aducere în ţară a ideilor şi culturii din Europa Occidentală în scopul modernizării Rusiei. Ecaterina cea Mare, care a domnit între 1762 – 1796, a continuat acest efort de occidentalizare a ţării, transformând Rusia nu doar într-o putere asiatică, ci şi într-o putere europeană egală cu Anglia, Franţa şi Germania. Ea a reuşit să mărească teritoriul imperiului prin dezmembrarea Poloniei. În momentul în care Rusia a început să stăpânească părţi din Polonia, sub coroana imperială au ajuns teritorii cu populaţie de etnie ucraineană şi belarusă, foste provincii ale Rusiei Kievene. Ca rezultat al războaielor ruso-turce victorioase, graniţele imperiului au ajuns să atingă ţărmurile Mării Negre, iar noul ţel pe care şi l-au propus ţarii a fost acela al protejării populaţiei creştine balcanice, aflate încă sub jugul otoman. În 1783, Rusia şi Regatul Georgiei, (care fusese aproape total devastat de atacurile persane şi otomane), au semnat Tratatul de la Georgievsk, prin care Georgia a primit protecţia Rusiei.
După Petru cel Mare, Imperiul Rus s-a afirmat definitiv pe scena politică europeană ca o superputere. Astfel, imperiul s-a implicat în războiul pentru succesiunea poloneză şi în războiul de şapte ani.
În 1812, după ce a reuşit să unească sub un singur stindard aproape o jumătate de milion de soldaţi din Franţa şi din statele cucerite în Europa, Napoleon a invadat Rusia şi, după o serie de succese de început, a fost forţat să se retragă în vestul continentului. Aproape 90% din totalul forţelor invadatoare au pierit în luptele cu armata regulată rusă, cu trupele de partizani, dar şi datorită foamei şi iernii ruseşti. În 1813, armata rusă şi a aliaţilor austrieci şi prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia şi Franţa. Ţarul Alexandru al II-lea a desfiinţat printr-un decret imperial din 1861 iobăgia din Rusia.
Rusia a continuat războaiele antiturceşti şi, după războiul ruso-româno-turc din 1877 – 1878, a forţat Imperiul Otoman să recunoască independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului şi să acorde autonomie Bulgariei.
Revoltele ţărăneşti şi înăbuşirea tendinţelor revoluţionare ale intelectualilor cu vederi liberale au fost probleme care nu şi-au găsit rezolvarea. La sfârşitul Primului Război Mondial, soarta ţarului Nicolae al II-lea şi a dinastiei Romanovilor a fost definitiv pecetluită de înfrângerile repetate ale armatei ruseşti, de deteriorarea stării economice, de numeroasele dezordini publice din marile oraşe, provocate de lipsurile alimentare. Ţarul a fost detronat în 1917, în urma unei mişcări revoluţionare.
La sfârşitul Revoluţiei din 1917, fracţiunea marxistă a bolşevicilor condusă de Vladimir Ilici Lenin a cucerit puterea în Petrograd şi în Moscova. Partidul Bolşevic şi-a schimbat numele în Partidul Comunist. A urmat un război civil, care a opus Armata Roşie comunistă unei confederaţii de forţe antisocialiste, monarhiste şi naţionaliste, cunoscute sub numele de Armata Albă. După victoria Armatei Roşii, în 1922, s-a proclamat Uniunea Sovietică, Rusia fiind cea mai importantă ţară a noii federaţii.
Federaţia Rusă se întinde de-a lungul a celei mai mari părţi nordice a supercontinentului euroasiatic. Deşi în acest teritoriu se află o bună parte a zonelor arctice şi subarctice, aici este mai puţină populaţie, activitate economică şi varietate fizică decât în alte ţări. Marile întinderi din partea de sud a acestor regiuni cuprind o mare varietate de privelişti şi tipuri climatice. Cea mai mare parte a pământurilor ruseşti din această zonă are climat continental şi arctic. Rusia este cea mai rece ţară din lume. Temperatura medie anuală este de −5,5 °C (22°F). Pentru comparaţie, temperatura medie anuală din Islanda este de 1,2 °C (34 °F), iar cea corespunzătoare din Suedia este de 4 °C (39 °F), deşi mai trebuie spus că marea varietate a climatelor din Rusia face aceste comparaţii mai puţin edificatoare.
Cea mai mare parte a ţării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât şi în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri şi cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia şi Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanţurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, aşa cum sunt: Munţii Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt vârf din Rusia şi Europa); Munţii Altai; Munţii Verhoiansk şi vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munţii Ural, un lanţ muntos care se întinde de la nord la sud şi care împarte în mod convenţional Eurasia în două continente, cel european şi asiatic.
Cea mai simplă descriere a Rusiei este aceea de mare întindere continentală, cu litoral vast şi cu un număr de insule adiacente şi o exclavă (în colţul sud-estic al Mării Baltice).
Frontierele şi litoralul, începând din nord-est, în sens trigonometric, sunt:
* frontierele cu Norvegia şi Finlanda;
* un litoral scurt la Marea Baltică, cu portul Sankt Petersburg, din Finlanda până în Estonia;
* frontierele cu Estonia, Letonia, Belarus şi Ucraina;
* litoralul Mării Negre, din Ucraina până în Georgia;
* frontierele cu Georgia şi Azerbaidjan;
* litoralul Mării Caspice, din Azerbaidjan până în Kazahstan;
* frontierele cu Kazahstan, China, Mongolia, din nou cu China şi Coreea de Nord.
Litoralul foarte întins permite accesul Rusiei la toate mările lumii şi legături cu toate naţiunile maritime şi la toate strâmtorile:
* prin nordul Pacificului:
o la Marea Japoniei (cu ţărmul de vest al Sahalinului),
o la Marea Ohoţk (cu ţărmul estic al Sahalinului şi cu Insulele Kurile şi
o la Marea Bering.
* prin Strâmtoarea Bering (unde mica insulă rusească Ratmanov (Micul Diomede) este separată de numai câţiva kilometri de apă de insula Marele Diomede aparţinând statului Alaska din SUA),
o la Oceanul Arctic, care include:
+ Marea Ciukci (cu Insula Wrangel),
+ Marea Siberiei Răsăritene (cu Insulele Novosibirsk),
+ Marea Laptev,
+ Marea Kara (cu insulele Novaia Zemlia),
+ Marea Barenţ (cu insulele Teritoriul Franz-Josef, portul Murmansk, unde Marea Albă înaintează adânc în continent).
Enclava este constituită de Regiunea Kaliningrad şi are frontiere cu:
* Polonia la sud şi
* Lituania la nord şi est şi are litoral la
* Marea Baltică.
Porturile litoralului rusesc al Mării Baltice şi Mării Negre au acces mai restrâns la alte mări decât în cazul Oceanului Pacific şi Arctic, dar aceasta nu le scade importaţa. Marea Baltică asigură un acces imediat la porturile altor nouă ţări şi între Rusia continentală şi exclava Kaliningrad. Prin strâmtorile dintre Danemarca şi Suedia, Marea Baltică este legată de Marea Nordului şi oceanele din nordul şi vestul acesteia din urmă. Marea Neagră oferă posibilitatea accesului imediat la porturile altor cinci ţări şi, prin strâmtorile Dardanele şi Bosfor şi portul Istambul, asigură legătura cu Marea Mediterană, iar mai departe, prin Canalul Suez şi Strâmtoarea Gibraltar, către oceanele Indian şi Atlantic. Marea Caspică, cel mai întins lac cu apă sărată, este o mare închisă, fără acces la Oceanul Planetar.
Federaţia Rusă se întinde pe şapte fuse orare.
Conform statisticilor valabile în 2005, Rusia are 13 oraşe cu peste 1 milion de locuitori, (lista începe de la cel mai mare la cel mai mic):
* Moscova,
* Sankt Petersburg,
* Novosibirsk,
* Ekaterinburg,
* Nijni Novgorod,
* Samara,
* Omsk,
* Kazan,
* Celiabinsk,
* Rostov pe Don,
* Ufa,
* Volgograd
* Perm.
In alta ordine de idei, vom spera ca medicii nostri excelenti vor reusi sa-i ajute pe cei accidentati si sa-i refaca astfel incat acestia sa fie apti de joc 100 % la ora partidei. Selectionerul kreator ne-a declarat oficial, vis-a-vis de meciul cu Serbia, ca va remedia in regim de urgenta problemele din defensiva, si nu vom mai avea asa emotii precum cele din meciul cu vecinii nostri de langa portile-de-fier :D
Acestea fiind spuse, kalinka kalinka kalinka, victorie Romania !!! :D
-
Rusia (rusă: Росси́я / Rosíia), sau Federaţia Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosíiskaia Federáţiia), este o ţară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa şi Asia. Cu o suprafaţă de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă ţară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua ţări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta ţară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia şi Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia şi Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile. (Vezi şi: Disputa Insulelor Kurile).
În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o ţară independentă şi un membru cu o mare influenţă în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, ţara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbuşirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaţionale a defunctei URSS.
Cea mai mare parte a teritoriului, populaţiei şi producţiei industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia. După prăbuşirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparaţie cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populaţia a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetăţeni, ajungând la un număr de 143 de milioane de oameni.
Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea şi al VI-lea de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goţii, hunii şi avarii turcici. Sciţii iranieni au populat stepele sudice, iar poporul turcic al hazarilor a stăpânit partea de vest a acestui teritoriu în secolul al VIII-lea. Ei au fost alungaţi de grupul scandinav al varegilor, care şi-au stabilit capitala în oraşul slav Novgorod şi s-au amestecat treptat cu pătura conducătorilor militari slavi. Slavii au constituit majoritatea populaţiei începând din secolul al VIII-lea, reuşind să asimileze, treptat, atât pe cuceritorii scandinavi, cât şi populaţia fino-ugrică băştinaşă
O hartă aproximativă a culturilor în Rusia europeană în momentul sosirii varegilor.
Dinastia varegă a durat mai multe secole, în care timp ei au stabilit legături trainice cu Imperiul Bizantin şi biserica ortodoxă şi şi-au mutat capitala la Kiev, în 1169. În acest timp, populaţiei varege şi, prin extensie, celei slave care populau regiunea i se spunea "rhos", "rus", sau "rusi (iar mai târziu rusini)". Între secolele al al X-lea şi al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerţului dintre Europa şi Asia şi dintre nordul continentului şi Orientul Apropiat.
Poporul turcic nomad kipciak (polovţii) a cucerit sudul Rusiei de azi la sfârşitul secolului al XI-lea şi a format un stat de-a lungul ţărmului nordic al Mării Negre. (Desht-e-Kipchak).
În secolul al XIII-lea, zona a fost frământată de dispute interne şi a fost devastată de invadatorii păgâni mongoli din Hoarda de Aur şi de nomazii turcici musulmani care au jefuit cnezatele ruseşti pentru mai bine de trei secole. Cunoscuţi şi cu numele generic de tătari, aceşti cuceritori au stăpânit zonele sudice şi centrale ale Rusiei de azi. În acelaşi timp, zonele vestice ale teritoriilor ruseşti fuseseră încorporate în statul lituaniano-polonez. Disoluţia politică a Rusiei Kievene a dus la separarea ruşilor din nord de belaruşii (ruşii albi) şi ucrainienii în vest.
Partea de nord a Rusiei, inclusiv Novgorodul, a reuşit să-şi menţină un anumit statut de independenţă în timpul numit şi al jugului mongol şi de aceea a fost scutită de atrocităţile şi exploatatea care a afectat restul ţării. De asemenea, regiunile ruseşti semi-independente au trebuit să lupte şi împotriva cruciaţilor germanici, care au încercat să colonizeze regiunea.
La fel cum s-a întâmplat în Balcani şi în Asia Mică, stăpânirea nomadă a întârziat dezvoltarea socială şi economică a regiunii. Influenţele autocratice asiatice au degradat numeroase instituţii politice ale statului şi i-au afectat cultura şi economia într-un mod negativ.
În ciuda tuturor acestor fapte, spre deosebire de liderul spiritual al lumii est-europene, Imperiul Bizantin, Rusia a putut renaşte din propria cenuşă, pornind un război de recucerire şi reuşind, astfel, să-şi subjuge foştii cuceritori şi să le anexeze teritoriile. După căderea Constantinopolului, 1453, Rusia a rămas singura ţară creştină suficient de puternică la extremitatea estică a Europei Răsăritene, ceea ce i-a permis, mai târziu, să se pretindă ca unică moştenitoare a Imperiului Roman de Răsărit, adică A Treia Romă.
Deşi sub suzeranitatea mongolilor, Cnezatul Moscovei a început să-şi afirme influenţa în zonă, iar, la sfârşitul secolului al XIV-lea, a devenit suficient de puternic pentru a se scutura de jugul invadatorilor.
Statul rus era controlat de Hanatul Crimeii, statul succesor al Hoardei de Aur. Ruşii capturaţi în raidurile nomazilor erau vânduţi în pieţele de sclavi din Crimeea. În 1571, hanul Devlet-Girei, în fruntea unei hoarde de 120.000 de călăreţi, a devastat Moscova. În fiecare an, mii de ruşi erau victime ale atacurilor nomazilor. Zeci de mii de soldaţi trebuiau menţinuţi pe linia frontierei de sud, o povară care a încetinit mult dezvoltarea socială şi economică a Rusiei.
La începutul secolului al XVI-lea, statul rus şi-a stabilit ca ţinte ale politicii naţionale recucerirea teritoriilor acaparate în timpul invaziilor mongole şi protejarea frontierelor împotriva unor noi atacuri. Boierii (aristocraţia militară) au început să fie împroprietăriţi de către suverani cu feude în schimbul serviciului în armată. Sistemul împroprietăririi cu pământuri în schimbul serviciului militar a fost baza creării uneia dintre cele mai importante armate de cavalerişti a evului mediu.
Ivan cel Mare a fost primul care şi-a luat titlul de "Mare Cneaz (Duce) al tuturor ruşilor", după ce s-a căsătorit, în 1469, cu Sofia Paleologu, o prinţesă bizantină, (nepoată a împăratului). Marele Cneaz a consolidat dominaţia Moscovei în zonele înconjurătoare, cucerind cnezatele mai mici sau obligând principii locali să-i recunoască suzeranitatea. În 1574, nepotul lui Ivan cel Mare, Ivan cel Groaznic, a fost, la numai 16 ani , încoronat în mod oficial Ţar al Rusiei (forma slavizată a termenului roman Caesar). La sfârşitul secolului al XVI-lea, cazacii au înfiinţat primele aşezări în Siberia de vest. La jumătatea secolului al XVII-lea, aşezările căzăceşti fuseseră înfiinţate în Siberia răsăriteană, în Ciukotka, de-a lungul râului Amur şi pe coasta Pacificului.
În 1648, cazacul Semion Dejnev a descoperit Strâmtoarea Bering care desparte Asia de America de Nord. Marele Imperiu Rus, care avea să se afle pentru aproape trei secole într-o continuă expansiune, se născuse.
Trei generaţii ale unei familii ruseşti, (aproximativ 1910).
Controlul moscovit al noii naţiuni asupra zonelor de azi ale Rusiei a continuat după intervenţia poloneză din anii 1605-1612, Rusia fiind condusă din 1613 de dinastia Romanov, (primul ţar al acestei noi dinastii fiind Mihail Romanov). Petru cel Mare, care a domnit între 1689 – 1725, a fost cel care a reuşit în acţiunea de aducere în ţară a ideilor şi culturii din Europa Occidentală în scopul modernizării Rusiei. Ecaterina cea Mare, care a domnit între 1762 – 1796, a continuat acest efort de occidentalizare a ţării, transformând Rusia nu doar într-o putere asiatică, ci şi într-o putere europeană egală cu Anglia, Franţa şi Germania. Ea a reuşit să mărească teritoriul imperiului prin dezmembrarea Poloniei. În momentul în care Rusia a început să stăpânească părţi din Polonia, sub coroana imperială au ajuns teritorii cu populaţie de etnie ucraineană şi belarusă, foste provincii ale Rusiei Kievene. Ca rezultat al războaielor ruso-turce victorioase, graniţele imperiului au ajuns să atingă ţărmurile Mării Negre, iar noul ţel pe care şi l-au propus ţarii a fost acela al protejării populaţiei creştine balcanice, aflate încă sub jugul otoman. În 1783, Rusia şi Regatul Georgiei, (care fusese aproape total devastat de atacurile persane şi otomane), au semnat Tratatul de la Georgievsk, prin care Georgia a primit protecţia Rusiei.
După Petru cel Mare, Imperiul Rus s-a afirmat definitiv pe scena politică europeană ca o superputere. Astfel, imperiul s-a implicat în războiul pentru succesiunea poloneză şi în războiul de şapte ani.
În 1812, după ce a reuşit să unească sub un singur stindard aproape o jumătate de milion de soldaţi din Franţa şi din statele cucerite în Europa, Napoleon a invadat Rusia şi, după o serie de succese de început, a fost forţat să se retragă în vestul continentului. Aproape 90% din totalul forţelor invadatoare au pierit în luptele cu armata regulată rusă, cu trupele de partizani, dar şi datorită foamei şi iernii ruseşti. În 1813, armata rusă şi a aliaţilor austrieci şi prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia şi Franţa. Ţarul Alexandru al II-lea a desfiinţat printr-un decret imperial din 1861 iobăgia din Rusia.
Rusia a continuat războaiele antiturceşti şi, după războiul ruso-româno-turc din 1877 – 1878, a forţat Imperiul Otoman să recunoască independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului şi să acorde autonomie Bulgariei.
Revoltele ţărăneşti şi înăbuşirea tendinţelor revoluţionare ale intelectualilor cu vederi liberale au fost probleme care nu şi-au găsit rezolvarea. La sfârşitul Primului Război Mondial, soarta ţarului Nicolae al II-lea şi a dinastiei Romanovilor a fost definitiv pecetluită de înfrângerile repetate ale armatei ruseşti, de deteriorarea stării economice, de numeroasele dezordini publice din marile oraşe, provocate de lipsurile alimentare. Ţarul a fost detronat în 1917, în urma unei mişcări revoluţionare.
La sfârşitul Revoluţiei din 1917, fracţiunea marxistă a bolşevicilor condusă de Vladimir Ilici Lenin a cucerit puterea în Petrograd şi în Moscova. Partidul Bolşevic şi-a schimbat numele în Partidul Comunist. A urmat un război civil, care a opus Armata Roşie comunistă unei confederaţii de forţe antisocialiste, monarhiste şi naţionaliste, cunoscute sub numele de Armata Albă. După victoria Armatei Roşii, în 1922, s-a proclamat Uniunea Sovietică, Rusia fiind cea mai importantă ţară a noii federaţii.
Federaţia Rusă se întinde de-a lungul a celei mai mari părţi nordice a supercontinentului euroasiatic. Deşi în acest teritoriu se află o bună parte a zonelor arctice şi subarctice, aici este mai puţină populaţie, activitate economică şi varietate fizică decât în alte ţări. Marile întinderi din partea de sud a acestor regiuni cuprind o mare varietate de privelişti şi tipuri climatice. Cea mai mare parte a pământurilor ruseşti din această zonă are climat continental şi arctic. Rusia este cea mai rece ţară din lume. Temperatura medie anuală este de −5,5 °C (22°F). Pentru comparaţie, temperatura medie anuală din Islanda este de 1,2 °C (34 °F), iar cea corespunzătoare din Suedia este de 4 °C (39 °F), deşi mai trebuie spus că marea varietate a climatelor din Rusia face aceste comparaţii mai puţin edificatoare.
Cea mai mare parte a ţării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât şi în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri şi cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia şi Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanţurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, aşa cum sunt: Munţii Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt vârf din Rusia şi Europa); Munţii Altai; Munţii Verhoiansk şi vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munţii Ural, un lanţ muntos care se întinde de la nord la sud şi care împarte în mod convenţional Eurasia în două continente, cel european şi asiatic.
Cea mai simplă descriere a Rusiei este aceea de mare întindere continentală, cu litoral vast şi cu un număr de insule adiacente şi o exclavă (în colţul sud-estic al Mării Baltice).
Frontierele şi litoralul, începând din nord-est, în sens trigonometric, sunt:
* frontierele cu Norvegia şi Finlanda;
* un litoral scurt la Marea Baltică, cu portul Sankt Petersburg, din Finlanda până în Estonia;
* frontierele cu Estonia, Letonia, Belarus şi Ucraina;
* litoralul Mării Negre, din Ucraina până în Georgia;
* frontierele cu Georgia şi Azerbaidjan;
* litoralul Mării Caspice, din Azerbaidjan până în Kazahstan;
* frontierele cu Kazahstan, China, Mongolia, din nou cu China şi Coreea de Nord.
Litoralul foarte întins permite accesul Rusiei la toate mările lumii şi legături cu toate naţiunile maritime şi la toate strâmtorile:
* prin nordul Pacificului:
o la Marea Japoniei (cu ţărmul de vest al Sahalinului),
o la Marea Ohoţk (cu ţărmul estic al Sahalinului şi cu Insulele Kurile şi
o la Marea Bering.
* prin Strâmtoarea Bering (unde mica insulă rusească Ratmanov (Micul Diomede) este separată de numai câţiva kilometri de apă de insula Marele Diomede aparţinând statului Alaska din SUA),
o la Oceanul Arctic, care include:
+ Marea Ciukci (cu Insula Wrangel),
+ Marea Siberiei Răsăritene (cu Insulele Novosibirsk),
+ Marea Laptev,
+ Marea Kara (cu insulele Novaia Zemlia),
+ Marea Barenţ (cu insulele Teritoriul Franz-Josef, portul Murmansk, unde Marea Albă înaintează adânc în continent).
Enclava este constituită de Regiunea Kaliningrad şi are frontiere cu:
* Polonia la sud şi
* Lituania la nord şi est şi are litoral la
* Marea Baltică.
Porturile litoralului rusesc al Mării Baltice şi Mării Negre au acces mai restrâns la alte mări decât în cazul Oceanului Pacific şi Arctic, dar aceasta nu le scade importaţa. Marea Baltică asigură un acces imediat la porturile altor nouă ţări şi între Rusia continentală şi exclava Kaliningrad. Prin strâmtorile dintre Danemarca şi Suedia, Marea Baltică este legată de Marea Nordului şi oceanele din nordul şi vestul acesteia din urmă. Marea Neagră oferă posibilitatea accesului imediat la porturile altor cinci ţări şi, prin strâmtorile Dardanele şi Bosfor şi portul Istambul, asigură legătura cu Marea Mediterană, iar mai departe, prin Canalul Suez şi Strâmtoarea Gibraltar, către oceanele Indian şi Atlantic. Marea Caspică, cel mai întins lac cu apă sărată, este o mare închisă, fără acces la Oceanul Planetar.
Federaţia Rusă se întinde pe şapte fuse orare.
Conform statisticilor valabile în 2005, Rusia are 13 oraşe cu peste 1 milion de locuitori, (lista începe de la cel mai mare la cel mai mic):
* Moscova,
* Sankt Petersburg,
* Novosibirsk,
* Ekaterinburg,
* Nijni Novgorod,
* Samara,
* Omsk,
* Kazan,
* Celiabinsk,
* Rostov pe Don,
* Ufa,
* Volgograd
* Perm.
[URL=http://img404.imageshack.us/i/logodi.jpg/][/URL]
Iata formatia de azi cu care vom juca:
1 Herman Gherghel GK
2 Relu Creţu DEF
3 Florentin Roşu DEF
4 Marin Mureşanu DEF
5 Vioraş Dudnic DEF
6 Costică Miklos MID
7 Sandu Becleanu MID
8 Sabin Ciobanu MID
9 Martin Spiridon MID
10 Mihail Velican ATT
11 Martin Murgoci ATT
12 Fănică Stolojan GK
13 Dragoş Oprişan DEF
14 Cosmin Arghirescu MID
15 Ovidiu Ulmeanu ATT
16 Zoli Butacu DEF
Am convenit cu antrenorul Rusiei sa jucam cu un atacant de 21 ani. L-am ales pe Murgoci, Tascau fiind in forma foarte slaba.
Vom juca o tentativa de 4-3-1-2, unde Miklos va inainta sporadic catre careul advers, poate prinde un sut de la distanta :P In plus, va debuta azi fundasul Marin Muresanu.
HAI ROMANIA!!!
P.S. Portarii au forma proasta, sper totusi sa faca fata.
(edited)
1 Herman Gherghel GK
2 Relu Creţu DEF
3 Florentin Roşu DEF
4 Marin Mureşanu DEF
5 Vioraş Dudnic DEF
6 Costică Miklos MID
7 Sandu Becleanu MID
8 Sabin Ciobanu MID
9 Martin Spiridon MID
10 Mihail Velican ATT
11 Martin Murgoci ATT
12 Fănică Stolojan GK
13 Dragoş Oprişan DEF
14 Cosmin Arghirescu MID
15 Ovidiu Ulmeanu ATT
16 Zoli Butacu DEF
Am convenit cu antrenorul Rusiei sa jucam cu un atacant de 21 ani. L-am ales pe Murgoci, Tascau fiind in forma foarte slaba.
Vom juca o tentativa de 4-3-1-2, unde Miklos va inainta sporadic catre careul advers, poate prinde un sut de la distanta :P In plus, va debuta azi fundasul Marin Muresanu.
HAI ROMANIA!!!
P.S. Portarii au forma proasta, sper totusi sa faca fata.
(edited)
meci greu... Ulmeanu e el ratangiu, dar si cand vrea sa dea gol... :))
Daop, meci greu. Si iar Ulmi ne salveaza :)
Per total nu prea sunt satisfacut, voi analiza meciul maine. Mai este mult de lucrat. Oricum, a fost o incercare aceasta tactica, una nu prea reusita.
Sper sa-si revina Munteanu la forma cat mai repede, avem nevoie de mijlocasi laterali. Becleanu nu il voi mai folosi ca inchizator, am o alternativa in locul sau, chiar mai buna.
Per total nu prea sunt satisfacut, voi analiza meciul maine. Mai este mult de lucrat. Oricum, a fost o incercare aceasta tactica, una nu prea reusita.
Sper sa-si revina Munteanu la forma cat mai repede, avem nevoie de mijlocasi laterali. Becleanu nu il voi mai folosi ca inchizator, am o alternativa in locul sau, chiar mai buna.
nu prea meritam victoria pot spune ca am avut noroc, spiridon a fost in plus , cred ca a iesit cel mai mult in evidenta ( negativ binenteles) slab tare jocul:D
- 1
- 2